ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4684/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, la data de 23 aprilie 2012, reclamanta

Agenția Națională pentru Resurse Minerale a chemat în judecată pe pârâta Curtea

de Conturi a României, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

1) anularea în parte a

deciziei din 30 ianuarie 2012, respectiv în ce privește măsurile nr. 4, nr. 5,

nr. 7, nr. 8, nr. 14, nr. 19, nr. 20, nr. 21 și nr. 22 (măsura nr. 5 fiind contestată

în tot, iar restul măsurilor în parte);

2) anularea încheierii

din 04 aprilie 2012 pronunțată de Comisia de soluționare a contestațiilor;

3) suspendarea executării

deciziei din 30 ianuarie 2012 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.

apel

Prin încheierea din data

de 28 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării deciziei

din 30 ianuarie 2012 emisă de pârâtă, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii

în anulare.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la condiția

cazului bine justificat, aspectele invocate de reclamantă, respectiv nemotivarea

de către emitent a actului administrativ contestat și aplicarea retroactivă

a acestuia vizează aspecte de fond care nu pot constitui împrejurări ce ar putea

fi subsumate cazului bine justificat.

Cu privire la condiția

pagubei iminente, de asemenea, prima instanță a apreciat că nu este îndeplinită,

deoarece reclamanta nu a făcut dovada că riscul invocat este unul actual sau iminent,

ci doar eventual.

în cauză

Împotriva acestei încheieri,

a declarat recurs reclamanta Agenția Națională pentru Resurse Minerale criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând, în drept, dispozițiile

art. 304 pct. 7 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurenta a susținut în esență, următoarele:

- sentința este nemotivată,

instanța înlăturând ab initio argumentele de nelegalitate circumscrise cazului

bine justificat, fără a verifica incidența acestora, ceea ce echivalează cu

necercetarea fondului cererii de suspendare.

- instanța, în mod

greșit, a reținut caracterul eventul al pagubei în condițiile în

care, punerea în aplicare a măsurilor dispuse prin actul contestat implică antrenarea

răspunderii terților titulari de licențe, are ca efect direct perturbarea

activității în plan funcțional dar și economic.

Printr-o cerere separată,

recurenta a dezvoltat motivele de recurs, suplimentar, arătând că soluția de

admitere a cererii de suspendare se impune, cel puțin în parte, deoarece prin

sentința nr. 6717 din 26 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 3356/2/2012,

măsurile dispuse în sarcina recurentei prin decizia din 30 ianuarie 2012 au fost

anulate în parte, prezumția de legalitate a actului contestat fiind astfel

înfrântă.

Intimata-pârâtă Curtea

de Conturi a depus la termenul de judecată din 27 martie 2013, întâmpinare, calificată

de instanța de judecată ca note scrise, față de nerespectarea termenului

prevăzut de dispozițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ.

În privința criticilor

formulate de recurentă la adresa sentinței, intimata susține că sunt toate nefondate,

curtea de apel motivându-și corespunzător soluția adoptată.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor din conluziile scrise,

cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele argumente:

Din expunerea circumstanțelor

cauzei rezultă că recurenta-reclamantă Agenția Națională pentru Resurse Minerale

a solicitat suspendarea executării deciziei din 30 ianuarie 2012 a Curții de

Conturi a României, prin care s-a dispus o serie de măsuri în sarcina reclamantei

corespunzătoare abaterilor constatate, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii

în anulare.

Curtea de apel, analizând

elementele invocate de reclamantă referitoare la condiția „cazului bine justificat”

a considerat, cu o motivare care satisface exigențele dispozițiilor art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că acestea nu au aptitudinea de a răsturna prezumția

de legalitate de care beneficiază decizia atacată.

Recursul va fi însă admis

în raport de împrejurarea că, ulterior pronunțării sentinței atacate cu recursul

de față, s-a soluționat în primă instanță acțiunea având ca obiect anularea aceleiași

decizii, iar prin sentința nr. 6717 din 26 noiembrie 2012 (Dosar nr. 3356/2/2012)

s-a admis în parte acțiunea în anulare.

Pronunțarea acestei hotărâri

judecătorești are aptitudinea de a genera o „îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ”, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea

nr. 554/2004, așa încât este îndeplinită condiția „cazului bine justificat”.

Cât privește condiția

„pagubei iminente”, instanța apreciază că există urgență atunci când executarea

actului administrativ aduce o atingere gravă și imediată unui interes public, situației

reclamantei sau intereselor pe care acesta înțelege să le apere.

În cauza de față, recurenta-reclamantă

a probat iminența producerii pagubei invocate, în condițiile în care, recuperarea

diferenței de redevență (10% în loc de 6%) aferentă permiselor de exploatare

sau acordurilor petroliere pentru care titularii au refuzat încheierea de acte adiționale,

evaluată la suma de 2,4 miliarde RON, ar antrena prejudicii pecuniare suplimentare

pe fondul angajării unor litigii în contradictoriu cu titularii de licențe.

Temeiul de drept al soluției

adoptate în recurs

Ca urmare, în temeiul

art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin. (1)-(3) C.

proc. civ., se va admite recursul și se va modifica sentința atacată.

Reținând că sunt îndeplinite

cele două condiții prevăzute la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul

art. 15 alin. (1) din același act normativ, se va admite acțiunea, suspendând executarea

deciziei din 30 ianuarie 2012 a Curții de Conturi a României cu privire la

măsurile nr. 4. nr. 5, nr. 7, nr. 8, nr. 14, nr. 19, nr. 20, nr. 21, nr. 22 până

la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare ce face obiectul Dosarului

nr. 3356/2/2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Agenția Națională pentru Resurse Minerale împotriva încheierii din 28 iunie 2012

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Modifică încheirea atacată,

în sensul că admite cererea formulată de reclamanta Agenția Națională pentru Resurse

Minerale.

Suspendă executarea deciziei

din 30 ianuarie 2012 a Curții de Conturi a României cu privire la măsurile

nr. 4. nr. 5, nr. 7, nr. 8, nr. 14, nr. 19, nr. 20, nr. 21, nr. 22 până la soluționarea

irevocabilă a acțiunii în anulare ce face obiectul Dosarului nr. 3356/2/2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 martie 2013.