ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4684/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 23 aprilie 2012, reclamanta Agenția Națională pentru Resurse Minerale a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: 1) anularea în parte a deciziei din 30 ianuarie 2012, respectiv în ce privește măsurile nr. 4, nr. 5, nr. 7, nr. 8, nr. 14, nr. 19, nr. 20, nr. 21 și nr. 22 (măsura nr. 5 fiind contestată în tot, iar restul măsurilor în parte); 2) anularea încheierii din 04 aprilie 2012 pronunțată de Comisia de soluționare a contestațiilor; 3) suspendarea executării deciziei din 30 ianuarie 2012 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.

2. Hotărârea Curții de apel Prin încheierea din data de 28 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării deciziei din 30 ianuarie 2012 emisă de pârâtă, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Cu privire la condiția cazului bine justificat, aspectele invocate de reclamantă, respectiv nemotivarea de către emitent a actului administrativ contestat și aplicarea retroactivă a acestuia vizează aspecte de fond care nu pot constitui împrejurări ce ar putea fi subsumate cazului bine justificat. Cu privire la condiția pagubei iminente, de asemenea, prima instanță a apreciat că nu este îndeplinită, deoarece reclamanta nu a făcut dovada că riscul invocat este unul actual sau iminent, ci doar eventual.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs reclamanta Agenția Națională pentru Resurse Minerale criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 7 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta a susținut în esență, următoarele: - sentința este nemotivată, instanța înlăturând ab initio argumentele de nelegalitate circumscrise cazului bine justificat, fără a verifica incidența acestora, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cererii de suspendare. - instanța, în mod greșit, a reținut caracterul eventul al pagubei în condițiile în care, punerea în aplicare a măsurilor dispuse prin actul contestat implică antrenarea răspunderii terților titulari de licențe, are ca efect direct perturbarea activității în plan funcțional dar și economic.

Printr-o cerere separată, recurenta a dezvoltat motivele de recurs, suplimentar, arătând că soluția de admitere a cererii de suspendare se impune, cel puțin în parte, deoarece prin sentința nr. 6717 din 26 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 3356/2/2012, măsurile dispuse în sarcina recurentei prin decizia din 30 ianuarie 2012 au fost anulate în parte, prezumția de legalitate a actului contestat fiind astfel înfrântă. 4. Apărările intimatei-pârâte Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a depus la termenul de judecată din 27 martie 2013, întâmpinare, calificată de instanța de judecată ca note scrise, față de nerespectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ. În privința criticilor formulate de recurentă la adresa sentinței, intimata susține că sunt toate nefondate, curtea de apel motivându-și corespunzător soluția adoptată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor din conluziile scrise, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele argumente: Din expunerea circumstanțelor cauzei rezultă că recurenta-reclamantă Agenția Națională pentru Resurse Minerale a solicitat suspendarea executării deciziei din 30 ianuarie 2012 a Curții de Conturi a României, prin care s-a dispus o serie de măsuri în sarcina reclamantei corespunzătoare abaterilor constatate, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare. Curtea de apel, analizând elementele invocate de reclamantă referitoare la condiția „cazului bine justificat” a considerat, cu o motivare care satisface exigențele dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., că acestea nu au aptitudinea de a răsturna prezumția de legalitate de care beneficiază decizia atacată. Recursul va fi însă admis în raport de împrejurarea că, ulterior pronunțării sentinței atacate cu recursul de față, s-a soluționat în primă instanță acțiunea având ca obiect anularea aceleiași decizii, iar prin sentința nr. 6717 din 26 noiembrie 2012 (Dosar nr. 3356/2/2012) s-a admis în parte acțiunea în anulare. Pronunțarea acestei hotărâri judecătorești are aptitudinea de a genera o „îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, așa încât este îndeplinită condiția „cazului bine justificat”.

Cât privește condiția „pagubei iminente”, instanța apreciază că există urgență atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă și imediată unui interes public, situației reclamantei sau intereselor pe care acesta înțelege să le apere. În cauza de față, recurenta-reclamantă a probat iminența producerii pagubei invocate, în condițiile în care, recuperarea diferenței de redevență (10% în loc de 6%) aferentă permiselor de exploatare sau acordurilor petroliere pentru care titularii au refuzat încheierea de acte adiționale, evaluată la suma de 2,4 miliarde RON, ar antrena prejudicii pecuniare suplimentare pe fondul angajării unor litigii în contradictoriu cu titularii de licențe.

Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Ca urmare, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., se va admite recursul și se va modifica sentința atacată. Reținând că sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul art. 15 alin. (1) din același act normativ, se va admite acțiunea, suspendând executarea deciziei din 30 ianuarie 2012 a Curții de Conturi a României cu privire la măsurile nr. 4. nr. 5, nr. 7, nr. 8, nr. 14, nr. 19, nr. 20, nr. 21, nr. 22 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare ce face obiectul Dosarului nr. 3356/2/2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Agenția Națională pentru Resurse Minerale împotriva încheierii din 28 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică încheirea atacată, în sensul că admite cererea formulată de reclamanta Agenția Națională pentru Resurse Minerale. Suspendă executarea deciziei din 30 ianuarie 2012 a Curții de Conturi a României cu privire la măsurile nr. 4. nr. 5, nr. 7, nr. 8, nr. 14, nr. 19, nr. 20, nr. 21, nr. 22 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare ce face obiectul Dosarului nr. 3356/2/2012. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2013.