ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2483/2013

Asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București sub nr. 18840/300/2012, contestatoarea SC U.A. SA a formulat, în contradictoriu cu intimații B.E.J. U.B. și SC C.L. SRL, contestație la executare prin care a solicitat instanției ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea în parte a tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare silită al B.E.J. U.B., cu privire Ia diminuarea creanței principale cu suma de 10.158,82 euro, întoarcerea executării silite pentru suma anterior indicată, în cazul în care până la finalizarea contestației executarea se va fi finalizat, precum și suspendarea executării silite până Ia soluționarea contestației Ia executare; cu cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 399 și urm., art. 403 alin. (1) C. proc. civ. Contestatoarea a depus la dosar cerere precizatoare, in raport de prevederile art. 114, art. 132 C. proc. civ., prin care a precizat că suma contestată în prezenta cauză este în cuantum de 45.189.18 RON. La data de 23 ianuarie 2013, contestatoarea a depus ia dosar, cerere completatoare, precizatoare a cererii introductive, prin care, în contradictoriu cu intimații B.EJ. U.B. și SC C.L. SRL, precum și cu terțul poprit U.T.

Bank SA, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună lămurirea dispozitivului deciziei nr. 129 din 16 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia în Dosarul nr. 1778/86/2010, în sensul obligării sale la plata sumei de 25.336,18 euro, la cursul Banca Națională a României de la data plății, având în vedere că din despăgubirea în sumă de 35.495 euro trebuia reținută, Ia momentul plății, suma de 10.158,82 euro, conform celor prevăzute în decizia anterior indicată. Totodată a menționat că înțelege să renunțe Ia judecata capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării silite, întrucât executarea s-a finalizat.

Prin sentința civilă nr. 1121 din 25 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, s-a admis excepția de necompetență materială a instanței, invocată de instanță, s-a declinat competența de soluționare a contestației privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, promovată de contestatoarea SC U.A. SA în contradictoriu cu intimații B.E.J. U.B. și SC C.L. SRL și cu terțul poprit U.T. Bank SA, în favoarea Curții de Apel Alba lulia. Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că, prin contestația precizată, completată, contestatoarea a arătat că, în cauză, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună lămurirea dispozitivului deciziei nr. 129 din 18 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia în Dosarul nr. 1778/85/2010, formulând contestație la titlu, aspect reiterat în ședința publică din data de 25 ianuarie 2013. În conformitate cu prevederile art. 400 alin. (1) C. proc.

civ., contestația se introduce la instanța de executare, instanța de executare fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea în afara cazurilor în care legea dispune altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., iar potrivit art. 400 alin. (2) din același Cod, contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Având în vedere faptul că partea contestatoare a precizat natura juridică a cererii precizate și completate ca fiind o contestație la titlu, precum șî principiul disponibilității în procesul civil, având în vedere și dispozițiile art. 400 alin. (2) C. proc.

civ., precum și faptul că se contestă înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 129 din 18 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia în Dosarul nr. 1778/85/2010, instanța a reținut ca fiind întemeiata excepția de necompetență materială a Judecătoriei sectorului 2 București. În urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba lulia. La termenul de judecată clin 15 martie 2013 reprezentantul contestatoarei SC U.A. SA a precizat că aceasta nu șî-a modificat contestația Ia executare vizând actele de executare și că la 23 ianuarie 2013 a completat-o cu o cerere de lămurire a dispozitivului deciziei nr 123 din 18 decembrie 2011 a Curții de Apel Alba lulia, menținând în întregime cererea introductivă.

Curtea de Apel Alba lulia a reținut că art. 339 C. proc. civ. reglementează două tipuri de contestație, una vizând actele de executare și alta vizând lămurirea înțelesului întinderii sau aplicării titlului executoriu. S-a reținut că regimul juridic al celor două tipuri de contestații este distinct, chiar dacă reglementarea legală este cuprinsă în același articol de lege, iar competența de soluționare a contestațiilor este, de asemenea, distinctă. S-a apreciat apreciază că într-adevăr, dat fiind regimul juridic distinct, contestatoarea a avut într-adevăr intenția de a formula o cerere nouă, contestația la titlu neputând modifica o contestație împotriva executării.

În aceste condiții curtea de apel a procedat la disjungerea cererii noi, contestație la titlu, având în vedere competența materială distinctă și exclusivă în soluționarea acesteia, dar și competența exclusivă a Judecătoriei sectorului 2 București ca instanță de executare în ce privește soluționarea contestației la executare propriu-zise. Contestația la titlu fiind înregistrată într-un alt dosar al Curții de Apel Alba lulia, prezenta cauză are ca obiect contestație la executare formulată împotriva actelor de executare. Potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ. competența de soluționare a contestației Ia executare prin care contestatoarea SC U.A. SA solicită suspendarea executării, anularea actelor de executare și întoarcerea executării în dosarul execuțional al B.E.J.

U.B. revine instanței de executare și anume Judecătoriei sectorului 2 București. Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Alba lulia, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 13/2013 pronunțată Ia data de 5 aprilie 2013, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1) și (2) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare. Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cauză, conflictul negativ de competență a fost determinat ca urmare a calificărilor diferite date de către instanțe naturii pretențiilor deduse judecății. Calificarea unor litigii, a obiectului judecății întâmpină uneori serioase dificultăți, însă instanțele trebuie să se orienteze după natura dreptului și scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție, art. 84, art. 129 C. proc.

civ. Înalta Curte constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București, contestatoarea SC U.A. S A a solicitat, în contradictoriu cu intimații B.E.J. U.B. și SC C.L. SRL anularea în parte a tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare silită al B.E.J. U.B., cu privire la diminuarea creanței principale cu suma de 10.158,82 euro, întoarcerea executării silite pentru suma anterior indicată, în cazul în care până la finalizarea contestației executarea se va fi finalizat, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare. Astfel, cererea contestatoarei are natura juridică a unei contestații la executare propriu-zise, în speță, fiind vorba despre o acțiune introdusă în cursul unei executări silite deja începute, forma de executare silită declanșată fiind poprirea pornită în baza titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 129 din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel Alba lulia.

Este de observat că, în cauza dedusă judecății, nu se invocă aspecte legate de înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului, care să impună necesitatea unor lămuriri sau interpretări, în funcție de care să se realizeze executarea, pentru a putea fi incidente dispozițiile art. 400 alin. (2) teza I C. proc. civ. În fapt, nemulțumirea contestatoarei nu vizează conținutul titlului, ci modalitatea în care s-a procedat în executarea acestuia, ceea ce reprezintă o contestație la executare propriu-zisă, în condițiile art. 393 alin. (1) teza l C. proc. civ. și prin urmare, instanța competentă cu soluționarea unei asemenea cauze este cea prevăzută de art 400 alin. (1) C. proc. civ., respectiv instanța de executare.

Faptul că, SC U.A. SA a arătat că înțelege să solicite lămurirea titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 129 din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel Alba lulia, nu poate conduce la o altă concluzie, cât timp contestația la titlu nu poate modifica o contestație împotriva executării, nu poate viza actele de executare propriu-zise. De altfel, la termenul de judecată din 15 martie 2013 reprezentantul contestatoarei SC U.A. SA a precizat că aceasta nu și-a modificat contestația Ia executare vizând actele de executare și că la 23 ianuarie 2013 a completat-o cu o cerere de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 129 din 16 decembrie 2011 a Curtii de Apel Alba lulia, menținând în întregime cererea introductivă.

Astfel cum în mod corect a reținut și Curtea de Apel Alba lulia, contestația la titlu fiind înregistrată într-un alt dosar aflat pe rolul acestei instanțe, cauza pendinte are ca obiect contestație la executare formulată împotriva actelor de executare și prin urmare, competența de soluționare a contestației la executare prin care SC U.A. SA solicită suspendarea executării, anularea actelor de executare și întoarcerea executării în dosarul execuțional al B.E.J. U.B. aparține instanței de executare, iar nu instanței care a pronunțat titlul executoriu. În consecință, în speță, competentă este Judecătoria sectorului 2 București ca instanță de executare, iar nu Curtea de Apel Alba lulia ca instanța care a pronunțat titlul executoriu.

În raport de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2013.