ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4143/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a Contencios administrativ și fiscal, la data de

15 februarie 2013, reclamanta SC B.I. SA, în contradictoriu cu pârâtul M.F.P.,

a solicitat anularea cererii de constituire ca parte civilă în Dosarul nr. 206/P/2006

cu nr. 256.113 emisă de pârât la data de 25 iulie 2012 și adresată D.N.A., secția

de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, în calitate de

beneficiar al actului;

Suspendarea actului

până la soluționarea acțiunii în anulare, precum și obligarea pârâtului la

plata de daune materiale în cuantum de 8.842.159 euro, la care se adăuga suma

de 43.350.585 lei, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 1331

din data de 16 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția inadmisibilității

și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC B.I. SA în

contradictoriu cu pârâtul M.F.P., ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs recurenta - reclamantă SC B.I. SA solicitând rejudecarea

cauzei, admiterea recursului, înlăturarea sentinței atacate și admiterea

acțiunii privind suspendarea și anularea cererii de constituire ca parte civilă

a M.F.P.

A apreciat recurenta

că sentința prin care a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii este

nelegală și netemeinică, fiind singura cale legală de a apăra interesele

societății de abuzurile la care este supusă în derularea activității prin

instituirea sechestrului asigurător, apreciind că cererea de constituire de

parte civilă întrunește toate trăsăturile actului administrativ, în accepțiunea

Legii contenciosului administrativ.

Astfel, cererea de

constituire de parte civilă a M.F.P., în numele Statului Român, într-un dosar

penal este un act unilateral cu caracter individual, deoarece privește o

situație determinată; autoritatea emitentă, M.F.P., face .palete din categoria

autorităților publice, fiind o autoritate a administrației publice centrale,

cererea este emisă într-un regim de putere publică, în baza prerogativelor de

putere publică de care dispune ministerul, ca subiect de drept public; este

emisă în vederea executării în concret a legii, adică a art. 14 alin. (3) C.

proc. pen., întemeindu-se pe dispozițiile art. 865 C. civ. și, respectiv, art. 223

C. civ.; prin cererea de constituire de parte civilă iau naștere raporturi

juridice, în sensul că este emisă în vederea producerii de efecte juridice

concrete prin calificarea unui teren ca aparținând domeniului public al

statului, cu toate consecințele ce decurg din aceasta, materializate în

instituirea sechestrului asigurător cu efecte negative imprevizibile asupra activităților

derulate, printr-o vătămare evidentă a drepturilor și intereselor societății.

Prin încheierea din

Camera de Consiliu din data de 13 ianuarie 2014, Înalta Curte a admis în

principiu recursul declarat de SC B.I. SA împotriva sentinței nr. 1331 din 16

aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, fixând termen de judecată la data de 21 octombrie

2014.

Motivele de recurs

invocate se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se

greșita și nelegala soluționare a cauzei pe excepția inadmisibilității acțiunii

arătându-se că hotărârea a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a

normelor de drept material care vizează calificarea corectă a actului a cărui

anulare se solicită și care în opinia recurentei reprezintă un act

administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta arată că în

nelegal prima instanță a calificat greșit cererea de constituire ca parte

civilă ca nefiind un act administrativ în condițiile în care acest tip de

cerere emisă de o autoritate administrativă - M.F.P. acționează în numele

Statului Român îndeplinește toate condițiile din art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004.

Recurenta arată că în

mod greșit prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă fără a ține cont

că cererea de constituire ca parte civilă a M.F.P. între un dosar pronunțat

este emisă în regim de putere publică, în vederea exonerării în concret a

dispozițiilor art. 14 alin. (3) C. proc. pen. și fiind emisă în vederea

producerii de efecte periodice concrete prin calificarea unui teren ca

aparținând domeniului public al statului cu toate consecințele ca decurg materializate

în instituirea sechestrului asigurator.

Recurenta arată că nu

există în C. proc. pen. nici o dispoziție prin care să se fi instituit vreun

tip de acțiune asupra unei cereri de constituire ca parte civilă și în

consecință în baza art. 21 și 52 din Constituția României instanța de

contencios administrativ în baza art. 554/2004 este singura autoritate

competentă să dispună înlăturarea vătămării produse prin anularea actului

contestat.

La dosar

intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, depunând la dosar concluzii scrise în termenul de

amânare a pronunțării.

Analizând recursul

declarat în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele

considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.

488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sentința nefiind pronunțată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În mod corect

instanța de contencios - administrativ prin sentința atacată a soluționat cauza

respingând acțiunea recurentei astfel cum a fost formulată, ca inadmisibilă,

deoarece actul contestat conform Legii nr. 554/2004, respectiv cererea de

constituire de parte civilă a intimatului-pârât într-un dosar penal nu

constituie un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 554/2004 ci reprezintă un act procesual penal în cadrul unui

raport juridic de drept procesual penal care își produce efecte juridice,

specifice dreptului procesual penal, scopul emiterii ei nefiind producerea de

efecte juridice specifice dreptului administrativ chiar dacă emană de la o

autoritate administrativă.

Actul contestat nu

reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 554/2004 în cauză neputând fi reținute aspectele privind

accesul la instanța de contencios administrativ pe motiv că procedura penală nu

reglementează o cale de atac împotriva cererii de constituire ca parte civilă

într-un dosar penal.

Pentru a accepta teza

competenței instanței de contencios administrativ de a verifica legalitatea

actului în raport de dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, este

necesar ca actul contestat să fie un act administrativ în sensul dispozițiilor art.

2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În prezenta cauză cererea de constituire de

parte civilă a intimatului-pârât nu reprezintă prin natura sa un act

administrativ ci un act procesual penal formulat în baza art. 15 C. proc. pen.

și care nu produce efectele pretins vătămătoare invocate de recurentă. Aceste

efecte sunt produse de ordonanțe prin care procurorul a dispus constituirea

sechestrului asigurator asupra terenului în litigiu, recurenta având la

dispoziție căile reglementate de C. proc. pen. pentru a contesta această mătură

asiguratorie dispusă de organul de urmărire penală.

Față de cele expuse

mai sus. Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul

ca nefondat menționând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța

de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC B.I. SA împotriva sentinței nr. 1331 din 16 aprilie 2013 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2014.