ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4143/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a Contencios administrativ și fiscal, la data de 15 februarie 2013, reclamanta SC B.I. SA, în contradictoriu cu pârâtul M.F.P., a solicitat anularea cererii de constituire ca parte civilă în Dosarul nr. 206/P/2006 cu nr. 256.113 emisă de pârât la data de 25 iulie 2012 și adresată D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, în calitate de beneficiar al actului; Suspendarea actului până la soluționarea acțiunii în anulare, precum și obligarea pârâtului la plata de daune materiale în cuantum de 8.842.159 euro, la care se adăuga suma de 43.350.585 lei, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 1331 din data de 16 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția inadmisibilității și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC B.I. SA în contradictoriu cu pârâtul M.F.P., ca inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta - reclamantă SC B.I. SA solicitând rejudecarea cauzei, admiterea recursului, înlăturarea sentinței atacate și admiterea acțiunii privind suspendarea și anularea cererii de constituire ca parte civilă a M.F.P.

A apreciat recurenta că sentința prin care a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii este nelegală și netemeinică, fiind singura cale legală de a apăra interesele societății de abuzurile la care este supusă în derularea activității prin instituirea sechestrului asigurător, apreciind că cererea de constituire de parte civilă întrunește toate trăsăturile actului administrativ, în accepțiunea Legii contenciosului administrativ.

Astfel, cererea de constituire de parte civilă a M.F.P., în numele Statului Român, într-un dosar penal este un act unilateral cu caracter individual, deoarece privește o situație determinată; autoritatea emitentă, M.F.P., face .palete din categoria autorităților publice, fiind o autoritate a administrației publice centrale, cererea este emisă într-un regim de putere publică, în baza prerogativelor de putere publică de care dispune ministerul, ca subiect de drept public; este emisă în vederea executării în concret a legii, adică a art. 14 alin. (3) C. proc. pen., întemeindu-se pe dispozițiile art. 865 C. civ.

și, respectiv, art. 223 C. civ.; prin cererea de constituire de parte civilă iau naștere raporturi juridice, în sensul că este emisă în vederea producerii de efecte juridice concrete prin calificarea unui teren ca aparținând domeniului public al statului, cu toate consecințele ce decurg din aceasta, materializate în instituirea sechestrului asigurător cu efecte negative imprevizibile asupra activităților derulate, printr-o vătămare evidentă a drepturilor și intereselor societății. Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 13 ianuarie 2014, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de SC B.I. SA împotriva sentinței nr. 1331 din 16 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, fixând termen de judecată la data de 21 octombrie 2014. Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. invocându-se greșita și nelegala soluționare a cauzei pe excepția inadmisibilității acțiunii arătându-se că hotărârea a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material care vizează calificarea corectă a actului a cărui anulare se solicită și care în opinia recurentei reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Recurenta arată că în nelegal prima instanță a calificat greșit cererea de constituire ca parte civilă ca nefiind un act administrativ în condițiile în care acest tip de cerere emisă de o autoritate administrativă - M.F.P. acționează în numele Statului Român îndeplinește toate condițiile din art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta arată că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă fără a ține cont că cererea de constituire ca parte civilă a M.F.P. între un dosar pronunțat este emisă în regim de putere publică, în vederea exonerării în concret a dispozițiilor art. 14 alin. (3) C. proc. pen. și fiind emisă în vederea producerii de efecte periodice concrete prin calificarea unui teren ca aparținând domeniului public al statului cu toate consecințele ca decurg materializate în instituirea sechestrului asigurator. Recurenta arată că nu există în C. proc. pen. nici o dispoziție prin care să se fi instituit vreun tip de acțiune asupra unei cereri de constituire ca parte civilă și în consecință în baza art. 21 și 52 din Constituția României instanța de contencios administrativ în baza art. 554/2004 este singura autoritate competentă să dispună înlăturarea vătămării produse prin anularea actului contestat.

La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând la dosar concluzii scrise în termenul de amânare a pronunțării. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sentința nefiind pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În mod corect instanța de contencios - administrativ prin sentința atacată a soluționat cauza respingând acțiunea recurentei astfel cum a fost formulată, ca inadmisibilă, deoarece actul contestat conform Legii nr. 554/2004, respectiv cererea de constituire de parte civilă a intimatului-pârât într-un dosar penal nu constituie un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ci reprezintă un act procesual penal în cadrul unui raport juridic de drept procesual penal care își produce efecte juridice, specifice dreptului procesual penal, scopul emiterii ei nefiind producerea de efecte juridice specifice dreptului administrativ chiar dacă emană de la o autoritate administrativă.

Actul contestat nu reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 în cauză neputând fi reținute aspectele privind accesul la instanța de contencios administrativ pe motiv că procedura penală nu reglementează o cale de atac împotriva cererii de constituire ca parte civilă într-un dosar penal. Pentru a accepta teza competenței instanței de contencios administrativ de a verifica legalitatea actului în raport de dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, este necesar ca actul contestat să fie un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În prezenta cauză cererea de constituire de parte civilă a intimatului-pârât nu reprezintă prin natura sa un act administrativ ci un act procesual penal formulat în baza art. 15 C. proc.

pen. și care nu produce efectele pretins vătămătoare invocate de recurentă. Aceste efecte sunt produse de ordonanțe prin care procurorul a dispus constituirea sechestrului asigurator asupra terenului în litigiu, recurenta având la dispoziție căile reglementate de C. proc. pen. pentru a contesta această mătură asiguratorie dispusă de organul de urmărire penală. Față de cele expuse mai sus. Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menționând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC B.I. SA împotriva sentinței nr. 1331 din 16 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2014.