ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4033/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată la data de 3 decembrie 2012, reclamanții C.M. și C.D. au chemat în

judecată D.G.F.P. a jud. Vâlcea - în prezent D.G.R.F.P. Craiova - solicitând anularea

Deciziilor nr. 18811 și 18813 din 23 martie 2012 privind antrenarea răspunderii

solidare, precum și a Deciziilor nr. 26 din 01 iunie 2012 și respectiv, nr. 31

din 09 iulie 2012 emise în soluționarea contestațiilor.

În

motivarea cererii, reclamanții au învederat că au deținut calitatea de asociați

și administratori ai SC D.E. SRL care, la data de 23 august 2011 a solicitat

deschiderea procedurii insolvenței, societatea fiind dizolvată și radiată

conform sentinței rămase irevocabile pronunțată în Dosarul Tribunalului Vâlcea nr.

4024/90/2011.

S-a

mai arătat că pârâta a reținut răspunderea solidară cu societatea debitoare

declarată insolvabilă, stabilind o obligație de plată de 850.698 lei,

reprezentând impozit pe profit, T.V.A. și penalitățile aferente, creanță

provenită din titlurile executorii emise de autoritățile din Spania.

Reclamanții

au precizat că prin actele administrative contestate s-a dispus în mod eronat

antrenarea răspunderii solidare, în condițiile în care deciziile emise de

autoritățile spaniole au ca obiect datorii acumulate în perioada 2003-2004,

societatea nedesfășurând niciun fel de activitate după anul 2004, iar fapta neachitării

cu rea-credință - de altfel nedovedită - a obligațiilor fiind reglementată începând

cu luna iunie 2010.

Prin

sentința nr. 46 din 08 februarie 2013 Curtea de Apel Pitești, secția a II-a

civilă de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus anularea

actelor administrative a căror nelegalitate s-a invocat.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că pentru antrenarea răspunderii

solidare în temeiul art. 27 C. proc. fisc., este necesar ca, urmare a unor creanțe

cert stabilite și neachitate - debitoarea să fie declarată insolvabilă,

condiții îndeplinite în cauză, sub aspectul existenței datoriei fiscale -

titluri executorii emise de unitatea regională de colectare din Spania - și al

stării de insolvabilitate a societății - procesul verbal din 3 august 2011.

Referitor

la cerința relei-credințe în nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a

obligațiilor fiscale, prima instanță a constatat că această condiție a fost

introdusă în codul de procedură fiscală prin art. 11 din O.U.G. nr. 54 din 23

iunie 2010, astfel încât la data derulării activității comerciale a societății,

perioada 2003-2004, fapta administratorilor nu exista ca atare pentru antrenarea

răspunderii solidare, împrejurare în raport de care deciziile contestate sunt nelegale.

Împotriva

sentinței a declarat recurs pârâta D.G.F.P. a Județului Vâlcea - actualmente D.G.R.F.P.

Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel,

pârâta a învederat că reclamanții, ca reprezentanți legali ai societății, aveau

obligația declarării profitului impozabil realizat prin activitatea desfășurată

în Spania, potrivit art. 14 lit. a) și art. 31 C. fisc.

S-a

mai arătat că în toate declarațiile și raportările financiare depuse la organul

fiscal de la sediul social al societății se menționează că aceasta nu mai desfășoară

activitate economică din anul 2001, aspect din care rezultă intenția administratorilor

de a se sustrage încă din 2001 de la constituirea și declararea obligațiilor

fiscale.

Pârâta

a precizat că, în aceste împrejurări, întrucât operațiunile economice nu au

fost reflectate și în raportările financiare aferente anilor 2003-2004,

reclamanții nedeclarând profitul impozabil obținut pentru acest interval de timp,

sunt îndeplinite cerințele art. 27 alin. (2) lit. d) C. proc. fisc., potrivit

cărora, pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat

insolvabil răspund solidar cu acesta administratorii sau orice alte persoane care

cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a

obligațiilor fiscale.

Prin

întâmpinare, reclamanții au învederat că pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii

relei credințe în privința unei eventuale nedeclarări a veniturilor obținute de

societate, în condițiile în care starea de insolvabilitate s-a datorat lipsei totale

de activitate și nu exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor de către

administratori.

De

altfel, au mai arătat reclamanții, așa cum s-a reținut prin sentința recurată,

la data desfășurării activității comerciale în altă țară, anii 2003-2004, fapta

nu exista în legea română pentru a antrena răspunderea solidară, forma textului

art. 27 alin. (2) lit. d) C. proc. fisc. fiind reglementată începând cu luna

iunie 2010 prin O.U.G. nr. 54/2010.

Analizând

actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile

art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

În

deciziile emise de pârâtă se menționează că societatea ai cărei asociați și

administratori au fost reclamanții a desfășurat activități economice pe teritoriul

Spaniei în perioada 2007-2008, declarațiile fiscale și decontul de T.V.A.,

precum și bilanțurile contabile aferente acestui interval de timp, depuse la

administrația fiscală din România unde este înregistrată firma, raportând cifra

de afaceri zero.

Organul

fiscal a reținut că, potrivit art. 27 alin. (2) lit. d) C. proc. fisc., se

justifică antrenarea răspunderii solidare pentru suma de 850.698 lei,

reclamanții ascunzând cu rea-credință patrimoniul societății și denaturând cu

știință rezultatele financiare ale firmei.

Reclamanții

au susținut constant că societatea nu a desfășurat niciun fel de activitate

economică, începând cu anul 2004, aspect consemnat și în raportul întocmit la 5

ianuarie 2012 de lichidatorul judiciar desemnat în dosarul de faliment, în care

se arată lipsa oricăror venituri în perioada 2005-2010.

Dar,

indiferent dacă titlurile executorii emise de autoritățile fiscale spaniole au

ca obiect datorii acumulate între anii 2003-2004 sau 2007-2009, antrenarea răspunderii

solidare a reclamanților nu are temei legal, din moment ce prevederile art. 27 alin.

(2) lit. d) C. proc. fisc. au fost introduse prin art. 11 din O.U.G. nr. 54/2010

privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în M. Of. nr.

413 din 21 iunie 2010.

Răspunderea

solidară a persoanelor fizice era reglementată de Codul de procedură fiscală -

text în vigoare pentru anul 2009 de art. 27 alin. (1), cu următorul conținut:

„Pentru

obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile

prezentului cod răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

a)

persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declarării

insolvabilității, cu rea-credință, dobândesc în orice mod active de la debitorii

care își provoacă astfel insolvabilitatea.

b)

administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat

insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu

rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea

acesteia.”

Or,

astfel cum a reținut instanța de fond, fapta administratorilor care, cu

rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor

fiscale a fost reglementată de codul de procedură fiscală, de-abia din iunie 2010,

împrejurare în care organele fiscale au emis în mod eronat decizii de antrenare

a răspunderii solidare în temeiul art. 27 alin. (2) lit. d) din cod.

În

consecință, pentru considerentele expuse mai sus, criticile aduse sentinței

fiind neîntemeiate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de D.G.R.F.P. Craiova (în calitate de succesoare a D.G.F.P. Vâlcea)

împotriva sentinței nr. 46/F/Cont din 8 februarie 2013 a Curții de Apel

Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 29 octombrie 2014.