ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 108/2016

Decizia nr. 108/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Obiectul cererii;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. Craiova - pentru C. Vâlcea, pentru a se dispune anularea Deciziei nr. 34467 din 24 mai 2013, prin care a fost stabilită răspunderea sa solidară, împreună cu debitoarea SC D. SRL, până la concurența sumei de 1.265.826 lei.

Soluția instanței de fond;

Prin sentința nr. 35 din data de 25 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. Craiova - pentru C. Vâlcea, s-au anulat Deciziile nr. 34467 din 24 mai 2013 și nr. 21 din 31 iulie 2013.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 3.640 lei.

Recursul;

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta B. Craiova - pentru C. Vâlcea a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

Motivele de recurs au fost întemeiate de recurentă pe dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 483 C. proc. civ. și privesc soluția de admitere a acțiunii și de anulare a Deciziei nr. 21 din 31 iulie 2013 și totodată nepronunțarea instanței asupra excepției inadmisibilității acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin întâmpinarea depusă în recurs, reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din 7 octombrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu recursul în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a acordat termen în ședința publică conform raportului comunicat părților. Curtea a constatat că motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii atât în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei-intimate astfel cum a fost formulată cât și în ceea ce privește soluția pe fond dispusă în sensul anulării Deciziei nr. 34467 din 24 mai 2013 și a Deciziei nr. 21 din 31 iulie 2013.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii recurenta-pârâtă critică nesoluționarea acesteia de către prima instanță în sensul că excepția privea acțiunea reclamantei având ca obiect anularea Deciziei nr. 34467 din 24 mai 2013 privind stabilirea răspunderii solitare a reclamantei-intimate persoană fizică cu debitoarea declarată insolvabilă SC D. SRL.

Ulterior reclamanta-intimată și-a completat acțiunea solicitând și anularea Deciziei nr. 21/31 iulie 2013 prin care contestația formulată împotriva primei decizii a fost respinsă, fără ca această completare să-i fie comunicată autorității recurente. În raport de acest aspect de nelegalitate se solicită casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În raport de soluția dispusă pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă arată că anularea deciziilor contestate este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 27 alin. (2) lit. d) și art. 28 C. proc. fisc., instanța de fond neanalizând îndeplinirea condițiilor atragerii răspunderii solidare a reclamantei, în calitate de împuternicit cu debitorul insolvabil SC D. SRL. În ceea ce privește expertiza contabilă efectuată recurenta-pârâtă o apreciază ca neconcludentă soluționării cauzei.

Aceasta deoarece atragerea răspunderii solidare s-a bazat pe procura autentificată sub nr. 89/8 ianuarie 2009 prin care reclamanta-intimată a fost împuternicită de asociatul și administratorul unic al SC D. SRL cu puteri depline, inclusiv de a plăti taxe și impozite, de a semna documente financiar-contabile pentru asigurarea bunei desfășurări a activității societății pentru perioada 8 ianuarie 2009-18 noiembrie 2011.

În raport de acest motiv de nelegalitate se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii reclamantei-intimate ca nefondată.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, pentru următoarele considerente, ca fondat, sentința atacată fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 27 alin. (2) lit. d) și art. 28 C. proc. fisc.

Aspectul de nelegalitate privind nepronunțarea instanței pe excepția inadmisibilității acțiunii nu poate fi reținut. Prima instanță s-a pronunțat pe acțiunea reclamantei-intimate astfel cum a fost formulată și precizată ținând cont că Decizia nr. 21/2013 privind soluționarea contestației a fost comunicată reclamantei pe parcursul soluționării cauzei.

Curtea apreciază că nu există motive de casare a cauzei și trimiterea spre rejudecare, în condițiile în care aspectele de nelegalitate se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și privesc greșita aplicare a normelor de drept material respectiv a dispozițiilor art. 27 alin. (2) lit. d) C. proc. fisc. de către prima instanță.

Verificând acest motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Curtea apreciază pentru următoarele motive că soluția recurată de admitere a acțiunii și de anulare a deciziilor contestate este nelegală, în cauză fiind îndeplinite condițiile atragerii răspunderii solidare prevăzute de art. 27 alin. (2) lit. d) C. proc. fisc.

Conform art. 27 alin. (2) lit. d) C. proc. fisc.:

„Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale.”

Fapt de necontestat SC D. SRL în calitate de debitor a fost declarat insolvabil conform procesului-verbal din 31 octombrie 2012 pentru neachitarea la scadență a sumei de 1.265.826 lei stabilită prin Decizia de impunere F/VL/813 din 29 noiembrie 2012, decizie necontestată, suma reprezentând impozit pe profit, T.V.A. și majorări aferente.

Astfel organele de inspecție fiscală au constatat, din analiza documentelor de evidența contabilă și din valorificarea răspunsurilor la controalele încrucișate de tip SCAC solicitate de echipa de inspecție fiscală în statele membre ale Uniunii Europene, că administratorul societății d-na A. a efectuat înregistrări contabile în baza unor facturi de cumpărări și facturi proforme nerecunoscute de partenerii din țările membre ale Uniunii Europene și în acest mod a diminuat nejustificat baza de calcul a profitului impozabil aferent anilor 2009-2010.

Astfel echipa de inspecție fiscală a stabilit cheltuieli nedeductibile fiscal în sumă totală de 5.508.610 lei la calculul impozitului pe profit, reprezentând:

- cheltuieli cu marfa care au fost înregistrate în evidența contabilă fără a avea la bază documente justificative respectiv facturi de cumpărări recunoscute de partenerii din statele membre ale Uniunii Europene;

- cheltuieli constând în: achiziții de bijuterii, bunuri uzate-antichități și componente panou solar, care nu au fost efectuate în scopul realizării de venituri, ci au fost efectuate în favoarea asociatului unic E.;

- cheltuieli cu majorările și penalitățile de întârziere stabilite de echipa de inspecție fiscală prin RIF din data 31 martie 2009;

- cheltuieli cu materiale de construcții pentru care administratorul nu a justificat cu documente că acestea au fost utilizate la îmbunătățirile efectuate la bunul din proprietatea SC D. SRL, reținându-se că au fost utilizate în beneficiul administratorului E. - investiții efectuate în locuință, hală;

- cheltuieli cu prestări servicii pentru care administratorul nu a justificat cu documente (contract de prestări servicii sau alte situații) care să justifice prestările de servicii facturate de partenerii SC D. SRL.

În urma verificărilor încrucișate organele fiscale au stabilit că SC D. SRL a realizat în anul 2010 venituri din vânzarea mărfurilor în sumă de 2.413.645 lei fără ca acestea să fie înregistrate în contabilitatea societății și constituită ca bază impozabilă în stabilirea impozitului pe profit.

Astfel prin neînregistrarea în evidența contabilă a veniturilor rezultate, fără a declara obligațiile fiscale respectiv impozit pe profit către bugetul general consolidat al statului, d-na A. în calitate de administrator al SC D. SRL a acționat împotriva intereselor de drept ale societății, în scopul sustragerii de constituirea, declararea și plata obligațiilor fiscale.

Atragerea răspunderii solidare a reclamantei-intimate, în calitate de mandatar al debitoarei SC D. SRL a fost corectă în raport cu dispozițiile art. 27 alin. (2) lit. d) C. proc. fisc. Aceasta deoarece în baza procurii generale autentificate din 8 ianuarie 2009 reclamanții-intimați i-a fost transferat dreptul de administrare și reprezentare de către asociatul unic cetățean italian, inclusiv de a plăti taxe, impozite, de a încasa orice sume de bani în numele și pentru societate, de a semna documente financiar-contabile pentru asigurarea bunei desfășurări a activității societății.

Prima instanță a apreciat greșit conținutul procurii nr. 89 din 8 ianuarie 2009 în sensul limitelor mandatului acordat și în sensul existenței unei bune credințe a reclamantei privind realitatea operațiunilor comerciale derulate de SC D. SRL cu partenerii săi.

Procura autentificată din 8 ianuarie 2009 - filele 31-32 dosar fond - are caracter general și în baza ei reclamanta-intimată avea obligația legală de a plăti sume d bani taxe și impozite datorate de SC D. SRL inclusiv obligația de a plăti la scadență creanțele fiscale în numele și pe seama societăți. Nu poate fi reținută buna credință susținută în acțiune și apreciate de prima instanță în sensul că reclamanta nu avea cunoștință de realitatea operațiunilor comerciale derulate de societate. Aceasta deoarece reclamanta avea obligația achitării la termen a creanțelor fiscale, iar neachitarea acestora a determinat creșterea datoriilor societății către bugetul de stat și în final atragerea insolvabilității debitorului. Aceasta ca urmare a activității societății din perioada 1 ianuarie 2009-31 martie 2011 în care societatea era reprezentată de reclamanta-intimată și de activitatea acesteia privind înregistrările în contabilitate a unor date eronate.

În cauză, Curtea apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 alin. (2) lit. d) și art. 28 C. proc. fisc., Decizia nr. 34467 din 24 mai 2013 fiind legal emisă, deoarece există o legătură de cauzalitate între fapta reclamantei în calitatea sa de împuternicit al administratorului societății și debitele stabilite în sarcina acestei societăți și neachitate la scadență.

Declarațiile fiscale au fost depuse on-line de A. începând cu 23 decembrie 2010 (conform cererii din 23 decembrie 2010 pentru utilizarea certificatului digital din 23 decembrie 2010, semnată de contestatoare) ceea ce dovedește că aceasta a luat act de cele declarate la organele fiscale competente.

Totodată, organele de inspecție fiscală au stabilit debite suplimentare la plată care au fost determinate de fapte petrecute în perioada în care A. a asigurat desfășurarea activității SC D. SRL în calitate de împuternicit al administratorului societății.

A. în calitate de reprezentant al SC D. SRL nu a îndeplinit obligația legală de a plăti la scadență creanțele fiscale în numele și din averea debitoarei determinând starea de insolvabilitate a debitoarei SC D. SRL ca urmare a creșterii datoriilor societății.

Astfel, se reține că în mod cu totul justificat, executorii fiscali au apreciat că A., este răspunzătoare de starea de insolvabilitate a debitorului SC D. SRL și au angajat răspunderea solidară a acesteia în condițiile prevăzute în mod expres de art. 27 și 28 C. proc. fisc. - ca lege specială.

Referitor la susținerea contestatoarei potrivit căreia a efectuat strict activitățile cerute de mandant în timp ce acesta nu se afla în țară, respectiv semna declarațiile fiscale și ordinele de plată pe baza comunicărilor administratorului societății, primea facturile fiscale și le comunica departamentului contabil pentru efectuarea înregistrărilor contabile dar fără a avea cunoștință de realitatea operațiunilor comerciale derulate de SC D. SRL cu partenerii săi, Curtea o apreciază ca neîntemeiată.

Procura autentificată din 8 ianuarie 2009 certifică transferul puterilor de administrare/reprezentare a societății de către E. asociatul unic și administratorul SC D. SRL, către numita A., inclusiv de a plăti taxe, impozite, de a încasa orice sume de bani în numele și pentru societate, de a semna documente financiar-contabile, etc., pentru asigurarea bunei desfășurări a activități societății.

Între mandant și mandatar nu a existat un raport de subordonare așa cum se arată în contestația formulată.

Mandatarul - A. și-a dat acceptul pentru reprezentarea societății în fața oricăror persoane fizice, persoane juridice, instituții publice, etc. Totodată mandantul a recurs la serviciile mandatarului, întrucât nu avea posibilitatea să îndeplinească personal obligațiile fiscale ale societății când acesta nu se afla în țară dar și pentru faptul că nu era cunoscător al limbii române.

Conform informațiilor din baza de date a C. Vâlcea, A. era responsabilă cu depunerea on-line a declaraților privind impozitele, taxele și contribuțiile datorate de SC D. SRL cuvenite bugetului de stat, ceea ce dovedește că aceasta a efectuat acte fiscale în numele societății și este răspunzătoare de cele declarate organelor fiscale competente.

Responsabilitatea conducerii evidenței contabile revine și contestatoarei - A., alături de administratorul societății, pentru perioada cât a îndeplinit un mandat de reprezentare, respectiv 08 ianuarie 2009 -18 noiembrie 2011.

În cauză nu poate fi reținut raportul de expertiză deoarece îndeplinirea unor obligații fiscale despre care avea cunoștință nu o exonerează de răspunderea rezultată în baza procurii generale în sensul ca societatea să-și achite toate obligațiile fiscale pentru a evita starea de insolvabilitate.

Iar neachitarea la scadență a sumei de 1.265.826 lei ca obligație fiscală suplimentară prevăzută în Decizia de atragere a răspunderii solidare nr. 34467 din 24 mai 2015 a determinat insolvabilitatea debitorului SC D. SRL. Datorită lipsei unor active în patrimoniul SC D. SRL pentru recuperarea sumei de 1.265.826 lei s-a declarat insolvabilitatea societății și s-au aplicat corect dispozițiile art. 27alin. (2) lit. d) și art. 28 C. proc. fisc. față de reclamanta-intimată, persoană care nu a achitat la scadență obligațiile fiscale ale societății deși avea această obligație conform procurii autentificate din 8 ianuarie 2009.

Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul și va casa sentința atacată în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea reclamantei A. menținând ca legal emise deciziile contestate, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 alin. (2) lit. d) C. proc. fisc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B. Craiova - C. Vâlcea împotriva sentinței nr. 35/F/Cont din 25 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și respinge acțiunea formulată de reclamanta A., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2016.