ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 233/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.A.E. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând obligarea acesteia la emiterea unei decizii reprezentând titlu de conversii, urmare a cererii de obțiune aferentă deciziei reprezentând titlu de despăgubire din 04 decembrie 2008 emisă de pârâtă pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. X Cluj nr. top. X/3, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, a fost depusă cererea de opțiune prin care s-a solicitat emiterea titlului de conversie însă pârâta a refuzat emiterea acestuia, solicitând completarea cererii de opțiune înregistrată în 17 noiembrie 2011. Reclamanta a invocat parcurgerea procedurii instituite în sarcina sa precum și practica Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește noțiunea de termen rezonabil, apreciind că titlul de despăgubire poate fi asimilat unui bun în sensul prevăzut de art. 1 alin. (1) din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanta și-a precizat și extins cererea de chemare în judecată și în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive raportat la prevederile pct. 20 și 22 din O.U.G. nr. 81/2007 conform cărora titlul de conversie va fi emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată pe motiv că dosarul în vederea emiterii titlului de conversie aferent cererii de opțiune din 16 noiembrie 2010 este incomplet în sensul că lipsește contractul de asistență juridică încheiat între A.A.E., M.I. și avocatul M.C.I. La termenul de judecată din data de 13 octombrie 2011, Curtea de apel a admis excepția lipsei calității procesuale pasive ale Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

2. Sentința curții de apel Prin sentința nr. 570 din 13 octombrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantei și a obligat pârâta A.N.R.P. la emiterea unei decizii reprezentând titlu de conversie, urmare a cererii de opțiune din 16 noiembrie 2010, aferentă deciziei din 04 decembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor precum și la 1.000 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: Reclamantei A.A.E. i s-a emis decizia din 04 decembrie 2008 de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, stabilindu-se acordarea de măsuri reparatorii în sumă de 238.600 RON pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F.

X Cluj Napoca. Prin cererea de opțiuni din 16 noiembrie 2010 reclamanta a solicitat emiterea titlului de conversie aferent deciziei din 04 decembrie 2008. Prin adresa din 21 martie 2011, A.N.R.P. a solicitat reclamantei să completeze Dosarul nr. 21143 din 16 octombrie 2010 cu contractul de asistență juridică între A.A.E. și avocatul M.I. cu copie după actele de identitate a d-nului C.V. și d-nei A.A.E., 3 acte solicitate în data de 02 decembrie 2010 de către Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar. Aceste acte solicitate reclamantei au fost trimise autorității, așa cum rezultă din actele dosarului, atât prin fax cât și prin poștă cu confirmare de primire.

Curtea a reținut susținerea reclamantei referitor la termenul rezonabil de soluționare a cererii prevăzut de art. 6 din Curtea Europeană a Drepturilor Omului, precum și la calitatea de bun a deciziei reprezentând titlu de despăgubire în sensul art. 1 alin. (1) din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prin urmare, în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 554/2004 a obligat pârâta A.N.R.P. la emiterea unei decizii reprezentând titlu de conversie, urmare a cererii de opțiune din 16 noiembrie 2010 aferentă deciziei din 04 decembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. De asemenea, în conformitate cu art. 274 C. proc. civ., a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 1.000 RON.

3. Calea de atac exercitată în cauza Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, criticând-o ca nelegală și netemeinică, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. A susținut recurenta că reclamantei, în calitate de persoană îndreptățită la dspăgubire, i s-a emis de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor titlu de despăgubire reprezentat de decizia din 04 decembrie 2008, pentru suma de 238.600 RON conform raportului de evaluare, întocmit în dosarul înregistrat în 03 iunie 2008. La analizarea dosarului în vederea emiterii titlului de conversie aferent cererii de opțiune din 16 noiembrie 2010, conform dispozițiilor prevăzute de O.U.G.

nr. 81/2007, s-a constatat faptul că lipsește contractul de asistență juridică încheiat între A.A.E. și M.I. și avocatul M.C.I. și copie de pe actul de identitate al d-lui C.V. A mai precizat recurenta că dosarul a fost completat la data de 28 septembrie 2011 și că titlul de conversie a fost emis la data de 21 octombrie 2011, în conformitate cu dispoziția Direcției, independent de pronunțarea sentinței nr. 570 din 13 octombrie 2011, astfel că obligarea autorității pârâte la plata cheltuielilor de judecată este netemeinică și nelegală. II. Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând emiterea unei decizii reprezentând titlu de conversie, urmare a cererii de opțiune aferentă deciziei reprezentând titlu de despăgubire din 04 decembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. X Cluj nr. top X/3, cu cheltuieli de judecată.

Cererea de opțiune, prin care reclamanta a solicitat emiterea titlului de conversie aferent deciziei din 04 decembrie 2008 a fost înregistrată la data de 16 noiembrie 2010. Înalta Curte constată că în mod corect, în raport de dispozițiile din Capitolul V - Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a obligat pârâta la emiterea unei decizii reprezentând titlu de conversie, aferent cererii de opțiune din 16 noiembrie 2010. Soluția instanței de fond se impune pentru că, prin nesoluționarea cererii întru-un interval de timp foarte mare, în raport cu data emiterii titlului de despăgubire, 04 decembrie 2008, este evidentă depășirea termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative, prin emiterea titlului de conversie.

Împrejurarea că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu exclude incidența acestui principiu, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 20 din Constituția României, normele interne cuprinse în legislația primară și secundară, inclusiv cele având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor, nu pot fi interpretate și aplicate decât în acord cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, statuat ca o garanție a unui proces echitabil atât în procedura judiciară, cât și în cadrul procedurii administrative. Soluționarea cererilor într-un termen rezonabil constituie, de asemenea, un element al dreptului la o bună administrație, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene, consacrat de art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și care reprezintă un reper în orientarea conduitei administrative a autorităților publice ale statelor membre.

Statului îi revine, așadar, obligația de a organiza funcționarea sistemului autorităților sale astfel încât să răspundă acestei cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia efectiv de protecția asigurată prin prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Susținerile pârâtei în sensul că documentele lipsă din dosar au fost înaintate autorității abia la data de 28 septembrie 2011, nu pot fi primite având în vedere că actele solicitate se aflau depuse la dosarul de fond al Curții de Apel Cluj, fiind luate în considerare la pronunțarea hotărârii instanței de fond. Nu are relevanță în cauză nici faptul că A.N.R.P. a emis titlul de conversie la data de 21 octombrie 2011, întrucât emiterea titlului s-a făcut ulterior pronunțării hotărârii instanței de fond, aspect care nu poate exonera autoritatea pârâtă de plata cheltuielilor de judecată.

5. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței nr. 570 din 13 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II- a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2013.