ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 233/2013

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele

cauzei

cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios

administrativ și fiscal, reclamanta A.A.E. a chemat în judecată pe pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând obligarea acesteia

la emiterea unei decizii reprezentând titlu de conversii, urmare a cererii de

obțiune aferentă deciziei reprezentând titlu de despăgubire din 04 decembrie 2008

emisă de pârâtă pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. X Cluj

nr. top. X/3, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că în urma emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire,

a fost depusă cererea de opțiune prin care s-a solicitat emiterea titlului de conversie

însă pârâta a refuzat emiterea acestuia, solicitând completarea cererii de opțiune

înregistrată în 17 noiembrie 2011.

Reclamanta a invocat

parcurgerea procedurii instituite în sarcina sa precum și practica Curții Europene

a Drepturilor Omului în ceea ce privește noțiunea de termen rezonabil, apreciind

că titlul de despăgubire poate fi asimilat unui bun în sensul prevăzut de art. 1

alin. (1) din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Reclamanta și-a

precizat și extins cererea de chemare în judecată și în contradictoriu cu Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare invocând excepția lipsei calității

procesuale pasive raportat la prevederile pct. 20 și 22 din O.U.G. nr. 81/2007 conform

cărora titlul de conversie va fi emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților.

Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare solicitând respingerea ca

neîntemeiată a cererii de chemare în judecată pe motiv că dosarul în vederea emiterii

titlului de conversie aferent cererii de opțiune din 16 noiembrie 2010 este incomplet

în sensul că lipsește contractul de asistență juridică încheiat între A.A.E., M.I.

și avocatul M.C.I.

La termenul de

judecată din data de 13 octombrie 2011, Curtea de apel a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive ale Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

de apel

Prin sentința

nr. 570 din 13 octombrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a contencios administrativ

și fiscal, a admis cererea reclamantei și a obligat pârâta A.N.R.P. la emiterea

unei decizii reprezentând titlu de conversie, urmare a cererii de opțiune din

16 noiembrie 2010, aferentă deciziei din 04 decembrie 2008 emisă de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor precum și la 1.000 RON cheltuieli de judecată reprezentând

onorariu avocațial.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:

Reclamantei A.A.E.

i s-a emis decizia din 04 decembrie 2008 de către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, stabilindu-se acordarea de măsuri reparatorii în sumă de 238.600

RON pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. X Cluj Napoca.

Prin cererea de

opțiuni din 16 noiembrie 2010 reclamanta a solicitat emiterea titlului de conversie

aferent deciziei din 04 decembrie 2008.

Prin adresa din

21 martie 2011, A.N.R.P. a solicitat reclamantei să completeze Dosarul nr.

21143 din 16 octombrie 2010 cu contractul de asistență juridică între A.A.E. și

avocatul M.I. cu copie după actele de identitate a d-nului C.V. și d-nei A.A.E.,

3 acte solicitate în data de 02 decembrie 2010 de către Direcția pentru acordarea

despăgubirilor în numerar.

Aceste acte solicitate

reclamantei au fost trimise autorității, așa cum rezultă din actele dosarului, atât

prin fax cât și prin poștă cu confirmare de primire.

Curtea a reținut

susținerea reclamantei referitor la termenul rezonabil de soluționare a cererii

prevăzut de art. 6 din Curtea Europeană a Drepturilor Omului, precum și la calitatea

de bun a deciziei reprezentând titlu de despăgubire în sensul art. 1 alin. (1) din

Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin urmare, în

conformitate cu art. 18 din Legea nr. 554/2004 a obligat pârâta A.N.R.P. la emiterea

unei decizii reprezentând titlu de conversie, urmare a cererii de opțiune din

16 noiembrie 2010 aferentă deciziei din 04 decembrie 2008 emisă de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

De asemenea, în

conformitate cu art. 274 C. proc. civ., a obligat pârâta la plata cheltuielilor

de judecată către reclamant în sumă de 1.000 RON.

exercitată în cauza

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,

criticând-o ca nelegală și netemeinică, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

A susținut recurenta

că reclamantei, în calitate de persoană îndreptățită la dspăgubire, i s-a emis de

către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor titlu de despăgubire reprezentat

de decizia din 04 decembrie 2008, pentru suma de 238.600 RON conform raportului

de evaluare, întocmit în dosarul înregistrat în 03 iunie 2008.

La analizarea

dosarului în vederea emiterii titlului de conversie aferent cererii de opțiune

din 16 noiembrie 2010, conform dispozițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 81/2007, s-a

constatat faptul că lipsește contractul de asistență juridică încheiat între A.A.E.

și M.I. și avocatul M.C.I. și copie de pe actul de identitate al d-lui C.V.

A mai precizat

recurenta că dosarul a fost completat la data de 28 septembrie 2011 și că titlul

de conversie a fost emis la data de 21 octombrie 2011, în conformitate cu dispoziția

Direcției, independent de pronunțarea sentinței nr. 570 din 13 octombrie 2011, astfel

că obligarea autorității pârâte la plata cheltuielilor de judecată este netemeinică

și nelegală.

II.

Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând cauza

prin prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

fapt și de drept relevante

Intimata-reclamantă

a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând emiterea unei

decizii reprezentând titlu de conversie, urmare a cererii de opțiune aferentă deciziei

reprezentând titlu de despăgubire din 04 decembrie 2008 emisă de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris

în C.F. X Cluj nr. top X/3, cu cheltuieli de judecată.

Cererea de opțiune,

prin care reclamanta a solicitat emiterea titlului de conversie aferent deciziei

din 04 decembrie 2008 a fost înregistrată la data de 16 noiembrie 2010.

Înalta Curte constată

că în mod corect, în raport de dispozițiile din Capitolul

V

-

Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate

în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare,

instanța de fond a obligat pârâta la emiterea unei decizii reprezentând titlu de

conversie, aferent cererii de opțiune din 16 noiembrie 2010.

Soluția instanței

de fond se impune pentru că, prin nesoluționarea cererii întru-un interval de timp

foarte mare, în raport cu data emiterii titlului de despăgubire, 04 decembrie 2008,

este evidentă depășirea termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative,

prin emiterea titlului de conversie.

Împrejurarea că

Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu exclude incidența

acestui principiu, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 20 din Constituția României,

normele interne cuprinse în legislația primară și secundară, inclusiv cele având

ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor, nu pot fi interpretate

și aplicate decât în acord cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil,

statuat ca o garanție a unui proces echitabil atât în procedura judiciară, cât și

în cadrul procedurii administrative.

Soluționarea cererilor

într-un termen rezonabil constituie, de asemenea, un element al dreptului la o bună

administrație, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene, consacrat de

art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și care reprezintă

un reper în orientarea conduitei administrative a autorităților publice ale statelor

membre.

Statului îi revine,

așadar, obligația de a organiza funcționarea sistemului autorităților sale astfel

încât să răspundă acestei cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia

efectiv de protecția asigurată prin prevederile art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului.

Susținerile pârâtei

în sensul că documentele lipsă din dosar au fost înaintate autorității abia la data

de 28 septembrie 2011, nu pot fi primite având în vedere că actele solicitate se

aflau depuse la dosarul de fond al Curții de Apel Cluj, fiind luate în considerare

la pronunțarea hotărârii instanței de fond.

Nu are relevanță

în cauză nici faptul că A.N.R.P. a emis titlul de conversie la data de 21

octombrie 2011, întrucât emiterea titlului s-a făcut ulterior pronunțării hotărârii

instanței de fond, aspect care nu poate exonera autoritatea pârâtă de plata cheltuielilor

de judecată.

al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste

considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței atacate,

în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței

nr. 570 din 13 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a

II-

a

civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2013.