ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1767/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin cererea înregistrată sub nr. 259 din 36 din 14 martie 2013 la Curtea de Apel Constanța, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Constanța, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală de Management pentru POR, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului în baza căruia a fost dispusă măsura privind reducerea procentuala de 5% în valoare de 19.250,00 lei din valoarea contractului de servicii nr. 150243 din 03 decembrie 2010 încheiat cu SC E.P.

SRL cu consecința restituirii sumei reținute nelegal. 2. Hotărârea primei instanțe aflate în conflict Prin Sentința civilă nr. 175/CA din 15 mai 2013, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Constanța, a declinat competența soluționării cauzei formulata de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Constanța, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru POR, în favoarea Curții de Apel București.

3. Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict Prin Sentința civilă nr. 3203 din 22 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Constanța, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru POR, în favoarea Curții de Apel Constanța, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării. 4. Regulatorul de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamanta contestă măsura pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală de Management pentru POR, privind reducerea procentuala de 5% în valoare de 19.250,00 lei din valoarea contractului de servicii nr. 150243 din 03 decembrie 2010 încheiat cu SC E.P.

SRL, comunicată prin adresa nr. 67746 din 13 septembrie 2012. Art. 23 din contractul de finanțare nr. 3030/2010 prevede că, în eventualitatea unui litigiu între părți, survenit în executarea acestui contract, litigiul va fi soluționat de către instanțele judecătorești competente din raza teritorială a Municipiului București (fila nr. 82 dosar fond).

Analizând problema competenței teritoriale, Înalta Curte reține că, în materia contenciosului administrativ, normele care stabilesc competența sunt de ordine publică, atât în ceea ce privește stabilirea competenței materiale, cât și în ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale, iar prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, chiar dacă prevăd posibilitatea reclamantului de a se adresa fie instanței de la domiciliul său, fie instanței de la domiciliul pârâtului, nu conțin o normă dispozitivă, care să le permită părților să convină, anterior nașterii premiselor vreunui litigiu, la restrângerea beneficiului alegerii de competență instituit în favoarea reclamantului, ci tot o normă de ordine publică, edictată de legiuitor exclusiv în favoarea reclamantului, care se pretinde vătămat de o autoritate publică.

Astfel, în materia contenciosului administrativ, competența teritorială nu este o competență alternativă reglementată de norme dispozitive, ci este o competență deopotrivă de ordine publică, stabilindu-se doar un beneficiu în favoarea reclamantului, prezumat într-o poziție de forță inferioară față de autoritatea publică, de a opta între cele două instanțe la momentul formulării cererii. Pentru soluționarea prezentului conflict negativ de competență, prezintă relevanță numai prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, text care reglementează competența teritorială în situația acțiunilor adresate instanței de contencios administrativ.

Înalta Curte constată faptul că reclamanta a făcut alegerea de domiciliu în sensul dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin introducerea cererii la Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar art. 23 din contractul părților, ce conține convenția acestora referitoare la stabilirea competenței în privința tuturor litigiilor ce decurg din executarea contractului în favoarea instanțelor de judecată din Municipiul București, nu poate primi eficiență juridică în cauza dedusă judecății. Astfel, în mod justificat a reținut Curtea de Apel București faptul că, în ceea ce privește art. 23 din cuprinsul contractului de finanțare, alegerea de competență a intervenit exclusiv pentru eventualele litigii apărute strict în legătură cu executarea contractului, ce ar determina răspunderea contractuală, iar nu în legătură cu anumite acte administrative distincte de contract, emise în baza O.U.G.

nr. 66/2011, prin care s-a constatat încălcarea unor obligații distincte și legale, iar nu contractuale, respectiv nerespectarea procedurii achizițiilor publice, care a cauzat pretinsa neregulă și, în consecință, a antrenat procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și 4 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Constanța în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru P.O.R. în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2014. Procesat de GGC - GV