ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1767/2014

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Obiectul acțiunii judiciare

Prin cererea

înregistrată sub nr. 259 din 36 din 14 martie 2013 la Curtea de Apel Constanța,

reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Constanța, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației

Publice - Direcția Generală de Management pentru POR, a solicitat ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului în baza căruia a

fost dispusă măsura privind reducerea procentuala de 5% în valoare de 19.250,00

lei din valoarea contractului de servicii nr. 150243 din 03 decembrie 2010

încheiat cu SC E.P. SRL cu consecința restituirii sumei reținute nelegal.

2.

Hotărârea primei instanțe aflate în conflict

Prin

Sentința civilă nr. 175/CA din 15 mai 2013, Curtea de Apel Constanța, secția a

II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, admis excepția necompetenței

teritoriale a Curții de Apel Constanța, a declinat competența soluționării

cauzei formulata de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul

Constanța, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și

Administrației Publice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru

POR, în favoarea Curții de Apel București.

3.

Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict

Prin

Sentința civilă nr. 3203 din 22 octombrie 2013, Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de

necompetență teritorială, a declinat competența de soluționare a cauzei privind

pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Constanța, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației

Publice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru POR, în favoarea

Curții de Apel Constanța, a constatat ivit conflictul negativ de competență și

a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea

soluționării.

4.

Regulatorul de competență

Înalta

Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art.

134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul

cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de

competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel

cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamanta

contestă măsura pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației

Publice - Direcția Generală de Management pentru POR, privind reducerea

procentuala de 5% în valoare de 19.250,00 lei din valoarea contractului de

servicii nr. 150243 din 03 decembrie 2010 încheiat cu SC E.P. SRL, comunicată

prin adresa nr. 67746 din 13 septembrie 2012.

Art. 23

din contractul de finanțare nr. 3030/2010 prevede că, în eventualitatea unui

litigiu între părți, survenit în executarea acestui contract, litigiul va fi

soluționat de către instanțele judecătorești competente din raza teritorială a

Municipiului București (fila nr. 82 dosar fond).

Analizând

problema competenței teritoriale, Înalta Curte reține că, în materia

contenciosului administrativ, normele care stabilesc competența sunt de ordine

publică, atât în ceea ce privește stabilirea competenței materiale, cât și în

ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale, iar prevederile art. 10

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu

modificările și completările ulterioare, chiar dacă prevăd posibilitatea reclamantului

de a se adresa fie instanței de la domiciliul său, fie instanței de la

domiciliul pârâtului, nu conțin o normă dispozitivă, care să le permită

părților să convină, anterior nașterii premiselor vreunui litigiu, la

restrângerea beneficiului alegerii de competență instituit în favoarea

reclamantului, ci tot o normă de ordine publică, edictată de legiuitor exclusiv

în favoarea reclamantului, care se pretinde vătămat de o autoritate publică.

Astfel,

în materia contenciosului administrativ, competența teritorială nu este o

competență alternativă reglementată de norme dispozitive, ci este o competență

deopotrivă de ordine publică, stabilindu-se doar un beneficiu în favoarea

reclamantului, prezumat într-o poziție de forță inferioară față de autoritatea

publică, de a opta între cele două instanțe la momentul formulării cererii.

Pentru

soluționarea prezentului conflict negativ de competență, prezintă relevanță

numai prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, text care

reglementează competența teritorială în situația acțiunilor adresate instanței

de contencios administrativ.

Înalta

Curte constată faptul că reclamanta a făcut alegerea de domiciliu în sensul

dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin introducerea

cererii la Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, iar art. 23 din contractul părților, ce conține

convenția acestora referitoare la stabilirea competenței în privința tuturor

litigiilor ce decurg din executarea contractului în favoarea instanțelor de

judecată din Municipiul București, nu poate primi eficiență juridică în cauza

dedusă judecății.

Astfel,

în mod justificat a reținut Curtea de Apel București faptul că, în ceea ce

privește art. 23 din cuprinsul contractului de finanțare, alegerea de

competență a intervenit exclusiv pentru eventualele litigii apărute strict în

legătură cu executarea contractului, ce ar determina răspunderea contractuală,

iar nu în legătură cu anumite acte administrative distincte de contract, emise

în baza O.U.G. nr. 66/2011, prin care s-a constatat încălcarea unor obligații

distincte și legale, iar nu contractuale, respectiv nerespectarea procedurii

achizițiilor publice, care a cauzat pretinsa neregulă și, în consecință, a

antrenat procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011.

În

consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu

dispozițiile art. 135 alin. (1) și 4 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de

Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ

Teritorială Municipiul Constanța în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Autoritatea

de Management pentru P.O.R. în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2014.

Procesat

de GGC - GV