ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1372/2014

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința nr.

157/CA din 29 aprilie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea formulată

de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială - Județul Constanța, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației

Publice, prin care solicita suspendarea executării Notei de constatare a

neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA95890 din 21

decembrie 2012, întocmită de către Direcția Generală Constatare și Stabilire

Nereguli, Fonduri Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și

Turismului (în prezent, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației

Publice) cu privire la contractul de finanțare nr. 694 din 25 martie 2010, cod

SMIS 3856 cu titlul "HIPERB - Muzeu al secolului XXI pentru turiștii din

Constanța", până la soluționarea pe fond a cererii privind anularea

respectivului act administrativ

Pentru a

pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2.

Cererea de recurs

Împotriva

acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs

reclamanta, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ.; în motivarea recursului, care reiterează motivele și argumentele invocate

în fața primei instanțe, se arată, în esență, că prima instanță a apreciat în

mod greșit că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru suspendarea

executării actului administrativ, de vreme ce s-a dovedit că măsura dispusă

prin actul contestat a fost dată cu nerespectarea dispozițiilor legale

materiale incidente și că valoarea creanței prevăzute în sarcina recurentei

prin actul contestat reprezintă un prejudiciu viitor și previzibil pentru

aceasta.

3.

Hotărârea instanței de recurs

Examinând

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivul și

criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în

cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

În cauză,

sunt aplicabile dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, care prevăd pentru suspendarea executării actului

administrativ condițiile cazului bine justificat și prevenirii producerii unei

pagube iminente.

Referindu-se

la noțiunile sus-menționate, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 definește

"paguba iminentă" ca fiind - "prejudiciul material viitor și

previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei

autorități publice sau a unui serviciu public" [lit. ș)] iar "cazuri

bine justificate" - "împrejurările legate de starea de fapt și de

drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ" [lit. t)].

Cele două

condiții, prin modul restrictiv-imperativ în care sunt reglementate, denotă

caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ,

presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului

administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta

existența "unui caz bine justificat" și a "iminenței producerii

pagubei".

Or, așa

cum corect a reținut și prima instanță, singure, criticile aduse de

recurenta-reclamantă actului contestat nu constituie caz bine justificat,

întrucât acestea nu pot, prin ele însele, fără alte dovezi, să probeze

existența condiției prevăzute de lege.

Motivele

de nelegalitate a actului contestat, invocate în cererea de chemare în judecată

și reiterate în cererea de recurs, vizează fondul cauzei și nu creează pentru

actul administrativ-fiscal a cărui executare se cere a fi suspendată o îndoială

serioasă în privința legalității, în sensul definiției date de legiuitor

acestei noțiuni în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, iar

recurenta-reclamantă nu a prezentat alte indicii aparente, care să răstoarne

prezumția de legalitate a actului contestat, fără ca prin aceasta să antameze

sau anticipeze analiza pe fond a conținutului și legalității acestuia.

Prin

urmare, în mod corect a reținut prima instanță că în speță nu este îndeplinită

condiția referitoare la cazul bine justificat.

Nici în

ceea ce privește condiția referitoare la necesitatea prevenirii unei pagube

iminente ce s-ar produce prin executarea actului contestat, argumentele

recurentei - în sensul că valoarea creanței prevăzute în sarcina sa prin actul

contestat și pornirea executării silite reprezintă un prejudiciu viitor și

previzibil pentru aceasta - nu sunt de natură a conduce la concluzia că

situația invocată se încadrează în definiția noțiunii de "pagubă

iminentă", prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea

nr. 554/2004, citate mai sus; aceasta, întrucât, singură, punerea în executare

a actului contestat nu conduce implicit la concluzia îndeplinirii cerinței în

discuție.

Or,

suspendarea actelor administrative reprezintă, așa cum s-a arătat, o situație

de excepție, acestea bucurându-se de prezumția de legalitate și de

veridicitate, care determină principiul executării lor din oficiu, iar a nu

executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a

nu executa legea, ceea ce, într-un stat de drept, este de neconceput.

Față de

cele prezentate, constatând că nu sunt întemeiate criticile recurentei,

sentința atacată fiind temeinică și legală, în temeiul prevederilor art. 496

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială - Județul

Constanța împotriva Sentinței nr. 157/CA din 29 aprilie 2013 a Curții de Apel

Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 18 martie 2014.

Procesat

de GGC - GV