ÎCCJ, Decizia nr. 326/2016
ÎCCJ, Decizia nr. 326/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia civilă nr. 326/2016
Asupra recursului de față, constată următoarele.
Prin
Hotărârea nr.
1
/
J
din 20 ianuarie 2016, Consi
liul Superior al Magistraturii,
secția
pentru judecători în materie disciplinară, cu majoritate,
a admis în parte acțiunea disciplinară și, în baza
art.
100
lit.
b) din Legea
nr.
303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a aplicat judecătorului
A.
, din cadrul Tribunalului Caraș - Severin, sancțiunea disciplinară constând în „diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 20% pentru 3 luni”,
pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de
art.
99
lit. m)
și, respectiv,
art.
99
lit. t)
teza a II-a
, raportat la
art.
99
1
alin. (2)
din Legea
nr.
303/2004, cu opinia separată, în privința individualizării sancțiunii disciplinare, a domnului judecător
B.
, în sensul aplicării sancțiunii constând în avertisment, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de
art.
99
lit. m)
și, respectiv,
art.
99
lit. t)
teza a II-a
, raportat la
art.
99
1
alin. (2)
din Legea
nr.
303/2004.
În motivare, referitor la abaterea disciplinară prevăzută de
art.
99
lit. t)
teza a II-a
din Legea
nr.
303/2004, s-a considerat că faptele judecătorului pârât, astfel cum au fost reținute în acțiunea disciplinară și cum rezultă din ansamblul probelor administrate, întrunesc elementele constitutive ale acestei abateri.
Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că, prin neîntocmirea minutelor la momentul pronunțării și, ulterior, prin completarea direct în condica electronică generată de sistemul
Ecris
a unor soluții pe scurt, fără ca acestea să fi fost însușite de toți membrii completului de judecată prin semnarea minutei, pârâta judecător a încălcat dispozițiile
art.
258
alin. (1) - (4)
C. proc. civ.
din 1865
și pe cele ale
art.
401
alin. (1)
C. proc. civ.
Instanța de disciplină a reținut că această modalitate de lucru a reprezentat o constantă în activitatea magistratului atunci când prezida complete de apel și recurs și a adus atingere bunului mers al activității instanței și imaginii justiției.
Sub aspectul laturii subiective,
secția
pentru judecători
,
a reținut că forma de vinovăție a pârâtei judecător în săvârșirea faptei este cea a culpei lata, definită ca gravă neglijență de
art.
99
1
alin. (2)
din Legea
nr.
303/2004, aceasta este dovedită și rezultă, pe de o parte,
din modul în care aceasta a înțeles să facă aplicarea unor dispoziții legale imperative care guvernează cel mai important moment al procesului judiciar, anume acela al deliberării și al stabilirii soluției și, pe de altă parte, din caracterul repetat al conduitei respective, nefiind o împrejurare excepțională în activitatea sa.
În același context, s-a mai reținut că dispozițiile legale încălcate sunt clare, iar magistratul avea posibilitatea să prevadă rezultatul faptelor sale, circumstanțele speței relevând faptul că acestea nu se circumscriu unei culpe scuzabile.
Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de
art.
99
lit. m)
din Legea
nr.
303/2004, instanța de disciplină a apreciat, de asemenea că sunt întrunite cumulativ elementele constitutive pentru a se stabili în sarcina judecătorului
A.
săvârșirea și a acestei abateri disciplinare.
În acest sens, în considerentele hotărârii,
secția
pentru judecători
,
a reținut, cu referire și la prevederile
art.
4
alin. (1)
și ale
art.
98
alin. (1)
din Legea
nr.
303/2004, precum și la standardele de conduită impuse de
art.
12 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor că magistratul în cauză nu a respectat dispozițiile
art.
108, ale
art.
54
alin. (1)
lit. a)
și pe cele ale
art.
105 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, întrucât completarea soluției în sistem informatizat de către grefieri nu reprezenta o transcriere a minutei, în condițiile în care minuta nu era întocmită, în realitate soluția în condica de ședință fiind completată de grefierul de ședință după soluțiile scrise de judecătorul cauzei pe coperta dosarului.
Tot astfel, s-a considerat că, prin omisiunea inserării minutelor în aplicația
Ecris
, părțile au fost prejudiciate, soluția consemnată pe scurt fiind eliptică și nefundamentată pe o minută semnată de toți judecătorii care au compus completul de judecată.
La individualizarea sancțiunii, s-au avut în vedere împrejurările, gravitatea concretă, consecințele faptelor săvârșite de magistratul în cauză; faptul că abaterile disciplinare reținute în sarcina sa au fost săvârșite în urma unui mod de lucru nelegal și lipsit de rigoare; vechimea în profesie de 19 ani a judecătorului; împrejurarea că pârâta nu a mai fost sancționată disciplinar,
precum și faptul că aceasta a obținut la ultima evaluare calificativul „foarte bine”.
Împotriva
Hotărârii nr.
1
/
J
din 20 ianuarie 2016, pronunțată de Consi
liul Superior al Magistraturii,
secția
pentru judecători în materie disciplinară, a declarat recurs pârâta judecător
A.
, solicitând, în principal, admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii disciplinare, ca neîntemeiată, iar, în subsidiar, reindividualizarea sancțiunii disciplinare, în sensul și pentru considerentele expuse și în opinia separată exprimată în cauză.
În susținerea recursului, magistratul a invocat critici care s-ar circumscrie, în opinia sa, motivului de recurs prevăzute de dispozițiile
art.
488
alin.
(1)
pct.
8
C. proc. civ.
Sub un prim aspect, recurenta a învederat, în esență, faptul că nu ar fi întrunite cumulativ elementele constitutive ale abaterilor disciplinare reținute în sarcina sa, întrucât consecințele faptelor prevăzute de
art.
99
lit. m)
și
art.
99
lit. t)
teza a II-a
din Legea
nr.
303/2004
nu ar avea gradul de gravitate necesar pentru ca fapta să constituie abatere, lipsind un element constitutiv și anume, acela al rezultatului vătămător.
Relativ la abaterea disciplinară reglementată de
art.
99
lit. t)
teza a II-a
din Legea
nr.
303/2004, cu referire la considerentele reținute din această perspectivă în hotărârea atacată, la probele administrate, la jurisprudența Completului de 5 judecători în materie, precum și la apărările pe care le-a formulat sub acest aspect, recurenta a recunoscut, în privința laturii obiective, faptul că nu ar fi respectat întocmai dispozițiile legale incidente, însă ar fi procedat în maniera respectivă, preferând să copieze ulterior minutele în forma completă, pentru a evita riscul săvârșirii unor greșeli, ca urmare a volumului mare de muncă și a împrejurării că ședințele de judecată și activitatea de deliberare se terminau, de regulă, după-amiaza târziu.
În acest context, s-a subliniat că instanța de disciplină ar fi concluzionat în mod greșit în sensul inexistenței minutei, cu toate că ar fi fost corect să se concluzioneze în sensul că minuta nu avea forma prevăzută de lege, deoarece soluția pronunțată ar fi fost consemnată olograf în fața și împreună cu colegii de complet pe ciornă și ar fi fost consemnată corect în condica semnată de toți membrii completului.
Pe de altă parte, respectiva concluzie ar fi eronată, deoarece
art.
105 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, în forma în vigoare până la data de 17 mai 2015, nu ar fi impus decât obligația de a transcrie minuta în extras în condica de ședință, iar nu și în
Ecris
în rubrica specială.
În privința laturii subiective a acestei abateri disciplinare, magistratul a susținut că instanța de disciplină ar fi constatat în mod greșit că sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile
art.
99
1
alin. (2)
din Legea
nr.
303/2004, care definesc forma de vinovăție a gravei neglijențe, necesare pentru angajarea răspunderii sale disciplinare în temeiul variantei normative a primului
text incriminator în discuție.
S-a arătat că probatoriul administrat în cauză nu ar fi relevat existența vreunei consecințe sau a premiselor vreunei consecințe concrete, iar nu generice, asupra actului de justiție, în condițiile în care dispozițiile regulamentare ar fi permis transcrierea minutei în extras, iar menționarea soluțiilor pe scurt ar fi fost, în opinia sa, suficientă pentru ca părțile să poată să-și valorifice drepturile procesuale și procentul de păstrare a soluțiilor în perioada verificată ar fi mare, de peste 98,9%. În atare situație, consideră recurenta că nu s-ar putea reține îndeplinirea condiției referitoare la caracterul de gravitate și cea privind existența unor consecințe asupra actului de justiție.
Tot astfel, se apreciază că nu ar fi îndeplinită nici condiția inexistenței oricărei justificări a greșelilor constatate, dat fiind faptul că împrejurările reale pe care le-a învederat în apărare ar fi de natură
a justifica respectivele fapte.
Cât privește abaterea disciplinară prevăzută de dispozițiile
art.
99
lit. m)
din Legea
nr.
303/2004 recurenta a menționat, în esență, faptul că, sub aspectul laturii subiective, i s-ar putea atrage răspunderea disciplinară numai în ipoteza nesocotirii conștiente și nejustificate a dispozițiilor legale sau regulamentare respective, forma de vinovăție prevăzută de lege fiind, în opinia sa, intenția, iar nu culpa.
Or, în ceea ce o privește, ar trebui constatată lipsa vinovăției în forma cerută de lege, în sensul că nu i s-ar putea stabili în sarcină nerespectarea în mod nejustificat a dispozițiilor
art.
105 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, întrucât, pe de o parte, nu ar fi urmărit înfrângerea normelor în discuție, iar, pe de altă parte, grefierul nu ar fi consemnat vreo altă soluție decât cea stabilită de către tot completul de judecată, scrisă în ciornă olograf, verificată și semnată în condică, lipsa minutei în forma prevăzută de lege neputând echivala cu lipsa ei.
În subsidiar, magistratul recurent a solicitat ca, în ipoteza în care se va aprecia că rezultatul periculos poate fi și unul generic, instanța de control judiciar să aplice principiul proporționalității dintre faptă și riposta societății și să țină cont și de celelalte circumstanțele relevante în cauză.
Prin încheierea din data de 31 octombrie 2016, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de
A.
și a fixat termen de judeca
t
ă la data de 28 noiembrie 2016.
Analizând hotărârea atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, cu apărările intimatei, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
În ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de
art.
99
lit. t)
teza a II-a
din Legea
nr.
303/2004, Înalta Curte constată că pârâta judecător a încălcat dispozițiile
art.
258
alin. (1) - (4)
C. proc. civ.
din 1865 și
art.
401
alin. (1)
C. proc. civ.
, acțiuni concretizate în faptul că doamna judecător
A.
nu întocmea minuta la momentul pronunțării hotărârii, ci la o dată ulterioară care coincidea, de regulă, cu data redactării hotărârii, instanța de disciplină reținând, în mod corect, întrunirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare reținut
e în sarcina pârâtei judecător.
Totodată, deși minutele nu erau întocmite și nu erau semnate de ceilalți membrii ai completului de judecată, fiind vorba despre soluții pronunțate în completele colegiale, în condica electronică de ședință generată de sistemul Ecris erau trecute soluțiile pe scurt, fără ca aceasta să fi fost însușite de toți membrii completului de judecată prin semnarea minutelor, situație incidentă în mai multe dosare, cum însăși pârâta judecător a recunoscut.
Nesocotirea acestor dispoziții legale constituie elementul material al laturii obiective specifice abaterii disciplinare prevăzute de
art.
99
lit. t)
teza a II-a
din Legea
nr.
303/2004, starea de fapt reținută prin hotărârea recurată fiind confirmată de pr
obele aflate la dosarul cauzei.
Fiind vorba de o modalitate de lucru asumată, care contravine dispozițiilor procesuale care stabilesc procedura deliberării și pronunțării soluției în completele colegiale, fapta pârâtei judecător nu se circumscrie unei culpe scuzabile, de natură a înlătura răspu
nderea disciplinară a acesteia.
Caracterul grav și evident al nesocotirii dispozițiilor procesuale este relevat de caracterul imperativ al normelor încălcate, întocmirea minutei la momentul pronunțării soluției având o semnificație esențială în procesul civil și din perspectiva dreptului părților de a lua cunoștință de soluția pronunțată.
Pârâta judecător avea posibilitatea să prevadă urmarea faptelor sale, dispozițiile legale fiind clare în acest sens, respectiv rezultatul deliberărilor se consemnează într-o minută însușită prin semnătură de toți judecătorii care au participat la deliberări, iar în sistemul Ecris se introduc doar soluțiile adoptate de completul de judecată, ce rezultă din minuta semnată de toți membrii, urmând a fi înlăturate susținerile pârâtei judecător potrivit cărora, prin neîntocmirea minutei la momentul pronunțării hotărârii nu s-a produs nici un prejudiciu părților, deoarece nu s-a revenit asupra părerilor
exprimate în soluția pe scurt.
Așadar, în mod corect, s-a reținut în sarcina pârâtei judecător grava neglijență, modalitatea defectuoasă de lucru a acesteia având caracter repetat, iar, în urma probelor administrate, nu se poate reține nicio împrejurare care să poată justifica încălcarea de către aceasta a normelor de procedură care guvernează momentul deliberărilor și al soluției pronunțate în cauza dedusă judecății.
În ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de
art.
99
lit. m)
din Legea
nr.
303/2004, Înalta Curte constată că hotărârea Secției pentru Judecători în materie disciplinară este, de asemenea, legală.
Astfel, elementul material al laturii obiective al acestei abateri disciplinare s-a concretizat în nesocotirea dispozițiilor
art.
105 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, grefierul de ședință completând soluția în sistemul informatizat fără a avea o minută întocmită la acel moment și semnată de toți membrii completului de judecată.
De asemenea, pârâta judecător a semnat condica electronică a ședințelor de judecată în aceleași condiții, situația creată fiindu-i imputabilă exclusiv.
Menționarea unei soluții în aplicația Ecris nefundamentate pe o minută semnată de toți membrii completului, ci numai după soluțiile eliptice scrise de pârâta judecător pe coperta dosarului aduce atingere dreptului părților de a avea certitudinea că litigiul dedus judecății a fost supus analizei tuturor judecătorilor care au intrat în completul de judecată.
Se constată, așadar, că faptele reproșate pârâtei judecător intră în sfera de reglementare a dispozițiilor
art.
99
lit. m) și t)
teza a II-a
din Legea
nr.
303/2004, după cum, în mod just, a reținut instanța de disciplină, prin hotărârea atacată fiind reliefate corect existența faptelor, a conduitei ilicite, a vinovăției, a urmărilor prejudiciabile și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și rezultatul produs, ceea ce susține legalitatea încadrării lor în abaterile disciplinare prevăzute de textul legal menționat, astfel încât argumentele recurentei formulate prin motivele de recurs nu pot fi primite.
În privința criticilor vizând individualizarea sancțiunii aplicate pârâtei judecător, se constată că instanța de disciplină a respectat pe deplin principiul proporționalității, reglementat de
art.
100 din Legea
nr.
303/2004.
În cauză, nu sunt aspecte de individualizare a sancțiunii care să poată justifica aplicarea unei sancțiuni mai ușoare.
Așa după cum s-a arătat, stabilirea cadrului procesual prin raportare la normele incidente, de către
secția
pentru judecători în materie disciplinară, verificată de instanța supremă în calea de atac a recursului, a rămas neschimbată și a reliefat existența și gravitatea abaterilor.
În speță, valoarea socială lezată o reprezintă relațiile sociale referitoare la realizarea activității de justiție, în sensul larg al acestei noțiuni, care presupun, pe lângă organizarea și funcționarea în limitele legii a instanței și înfăptuirea corectă a actului de justiție, pe planul raportului juridic de
muncă, aceste relații transpunându-se în obligații și îndatoriri profesionale ale judecătorilor, stabilite prin legi și regulamente.
Înalta Curte constată că instanța de disciplină a avut în vedere, la aplicarea sancțiunii, alături de circumstanțele reale identificate prin cercetarea judecătorească și circumstanțele personale ale magistratului, dar și consecințele negative ale abaterilor reținute în sarcina sa.
De asemenea, Înalta Curte apreciază că sancțiunea aplicată pârâtei judecător a fost în mod judicios stabilită, având în vedere nu numai gravitatea încălcării normelor de procedură, conduita culpabilă și maniera proprie în care aceasta a înțeles să-și nesocotească atribuțiile profesionale, dar și repetabilitatea acestor conduite.
Vechimea în profesie a judecătorului și aprecierile pozitive obținute la evaluări nu au nicio relevanță și nu pot să îndreptățească aplicarea unei sancțiuni mai blânde. Dimpotrivă, cu o asemenea vechime în funcția de magistrat, judecătorul în cauză ar fi trebuit, prin experiența acumulată, să cunoască și să respecte normele de procedură și principiile ce guvernează această activitate.
Faptele fiind grave, singura sancțiune care se impune este cea aplicată de către Consiliul Superior al Magistraturii. Aplicarea din nou a unei sancțiuni mai ușoare nu ar face decât să golească de orice conținut caracterul sancționator al măsurii disciplinare luate.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, declarat de
A.
împotriva
Hotărârii nr.
1
/
J
din 20 ianuarie 2016
pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii
,
secția
pentru judecători în materie disciplinară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 1/J din 20 ianuarie 2016 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 28 noiembrie 2016.