ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1458/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

decizia nr. 660 din 26 februarie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I civilă, a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată K.A. împotriva

deciziei nr. 5429 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă. În argumentarea acestei decizii s-a arătat că decizia atacată nu

este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât reducerea cuantumului daunelor

morale acordate și intrarea în vigoare a dispozițiilor Noului C. proc. civ., care

ar fi atras competența materială a judecătoriei, ca primă instanță competentă în

soluționarea cauzei, nu se subsumează noțiunii de greșeală materială, astfel încât

dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Împotriva deciziei nr. 660 din 26 februarie

2014, contestatorul K.A. a formulat contestație în anulare, care face obiectul prezentei

cauze, susținând că decizia a cărei anulare o solicită este nelegală, fiind pronunțată

de o instanță necompetentă material să judece cauza având în vedere că, în urma

reducerii de către instanța de recurs a cuantumului despăgubirilor acordate în baza

Legii nr. 221/2009, de la 100.000 euro la 10.000 euro, echivalentul a 44.800 RON,

competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit dispozițiilor art. 2

pct. l lit. b) C. proc. civ. de la 1865 era Judecătoria Slatina și nu Tribunalul

Olt.

La termenul din 29 mai 2015, Înalta Curte,

din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare și a reținut

cauza spre soluționare pe acest aspect.

Analizând această excepție, Înalta Curte

constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Decizia nr. 660 din 26 februarie 2014,

pe care contestatorul a înțeles să o atace cu contestație în anulare în prezenta

cauză, a fost pronunțată, de asemenea, într-o contestație în anulare formulată împotriva

deciziei nr. 5429 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă, respinsă ca nefondată, ca urmare a faptului că încălcarea competenței

materiale de primă instanță a judecătoriei, consecință a reducerii în recurs a cuantumului

despăgubirilor acordate, nu reprezintă o eroare materială în accepțiunea art. 318

C. proc. civ., ci vizează raporturi juridice de drept material și procesual deduse

judecății și soluționate irevocabil prin hotărârea contestată.

Prin prezenta contestație în anulare, întemeiată

de această dată pe art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., se invocă încălcarea

dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență, încălcare care nu s-a

realizat prin decizia contestată, nr. 660 din 26 februarie 2014, ci prin decizia

civilă nr. 5429 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă, prin care s-a admis recursul Statului român și, rejudecând cauza, a fost

redus cuantumul daunelor morale acordate contestatorului de la 100.000 euro la 10.000

euro.

De fapt, contestatorul tinde la anularea

deciziei civile nr. 5429 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă, pronunțată în recurs, invocând un nou motiv de contestație în anulare,

cel prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dar în raport de aceleași

argumente, ceea ce este inadmisibil, conform art. 321 C. proc. civ., potrivit cu

care nu se poate face o nouă contestație pentru motive ce au existat la data celei

dintâi.

De vreme ce aspectul legat de reducerea

cuantumului despăgubirilor și modificarea competenței primei instanțe de fond a

fost invocat și în prima contestație în anulare, soluționată exclusiv în temeiul

art. 318 C. proc. civ., fără a fi invocat și motivul de contestație în anulare prevăzut

de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., deși era motivat pe aceleași împrejurări,

devin incidente dispozițiile art. 321 C. proc. civ., în raport de care prezenta

contestație în anulare apare ca fiind inadmisibilă.

Pe de altă parte, este inadmisibil să se

dispună anularea, în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a deciziei

civile nr. 660 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă, pronunțată în contestație în anulare, în considerarea încălcării de către

o altă instanță, cea de recurs, a dispozițiilor de ordine publică privitoare la

competență.

Contestatorul a solicitat expres anularea

deciziei civile nr. 660 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă, în care s-au analizat aspectele legate de necompetența materială

a tribunalului în primă instanță, doar din perspectiva verificării existenței unei

erori materiale, conform art. 318 C. proc. civ. Însă, contestatorul nu poate critica

această decizie decât din în raport de modul de aplicare al art. 318 C. proc. civ.,

dacă legea ar fi permis.

Ca atare, anularea deciziei civile nr.

660 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

nu se poate realiza pe calea contestației în anulare întemeiată pe art. 317

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care poate să aibă ca obiect numai decizia pronunțată

în recurs, adică decizia civilă nr. 5429 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă, singura care ar fi putut să ignore normele

de competență de ordine publică.

Așa fiind, față de considerentele prezentate,

Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în

anulare formulată de contestatorul K.A. împotriva deciziei nr. 660 din 26 februarie

2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29

mai 2015.