ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1458/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 660 din 26 februarie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată K.A. împotriva deciziei nr. 5429 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. În argumentarea acestei decizii s-a arătat că decizia atacată nu este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât reducerea cuantumului daunelor morale acordate și intrarea în vigoare a dispozițiilor Noului C. proc. civ., care ar fi atras competența materială a judecătoriei, ca primă instanță competentă în soluționarea cauzei, nu se subsumează noțiunii de greșeală materială, astfel încât dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc.

civ. nu sunt incidente în cauză. Împotriva deciziei nr. 660 din 26 februarie 2014, contestatorul K.A. a formulat contestație în anulare, care face obiectul prezentei cauze, susținând că decizia a cărei anulare o solicită este nelegală, fiind pronunțată de o instanță necompetentă material să judece cauza având în vedere că, în urma reducerii de către instanța de recurs a cuantumului despăgubirilor acordate în baza Legii nr. 221/2009, de la 100.000 euro la 10.000 euro, echivalentul a 44.800 RON, competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. l lit. b) C. proc. civ. de la 1865 era Judecătoria Slatina și nu Tribunalul Olt. La termenul din 29 mai 2015, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare și a reținut cauza spre soluționare pe acest aspect.

Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente: Decizia nr. 660 din 26 februarie 2014, pe care contestatorul a înțeles să o atace cu contestație în anulare în prezenta cauză, a fost pronunțată, de asemenea, într-o contestație în anulare formulată împotriva deciziei nr. 5429 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, respinsă ca nefondată, ca urmare a faptului că încălcarea competenței materiale de primă instanță a judecătoriei, consecință a reducerii în recurs a cuantumului despăgubirilor acordate, nu reprezintă o eroare materială în accepțiunea art. 318 C. proc. civ., ci vizează raporturi juridice de drept material și procesual deduse judecății și soluționate irevocabil prin hotărârea contestată.

Prin prezenta contestație în anulare, întemeiată de această dată pe art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., se invocă încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență, încălcare care nu s-a realizat prin decizia contestată, nr. 660 din 26 februarie 2014, ci prin decizia civilă nr. 5429 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care s-a admis recursul Statului român și, rejudecând cauza, a fost redus cuantumul daunelor morale acordate contestatorului de la 100.000 euro la 10.000 euro. De fapt, contestatorul tinde la anularea deciziei civile nr. 5429 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în recurs, invocând un nou motiv de contestație în anulare, cel prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., dar în raport de aceleași argumente, ceea ce este inadmisibil, conform art. 321 C. proc. civ., potrivit cu care nu se poate face o nouă contestație pentru motive ce au existat la data celei dintâi. De vreme ce aspectul legat de reducerea cuantumului despăgubirilor și modificarea competenței primei instanțe de fond a fost invocat și în prima contestație în anulare, soluționată exclusiv în temeiul art. 318 C. proc. civ., fără a fi invocat și motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., deși era motivat pe aceleași împrejurări, devin incidente dispozițiile art. 321 C. proc. civ., în raport de care prezenta contestație în anulare apare ca fiind inadmisibilă.

Pe de altă parte, este inadmisibil să se dispună anularea, în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a deciziei civile nr. 660 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în contestație în anulare, în considerarea încălcării de către o altă instanță, cea de recurs, a dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Contestatorul a solicitat expres anularea deciziei civile nr. 660 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în care s-au analizat aspectele legate de necompetența materială a tribunalului în primă instanță, doar din perspectiva verificării existenței unei erori materiale, conform art. 318 C. proc.

civ. Însă, contestatorul nu poate critica această decizie decât din în raport de modul de aplicare al art. 318 C. proc. civ., dacă legea ar fi permis. Ca atare, anularea deciziei civile nr. 660 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, nu se poate realiza pe calea contestației în anulare întemeiată pe art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care poate să aibă ca obiect numai decizia pronunțată în recurs, adică decizia civilă nr. 5429 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, singura care ar fi putut să ignore normele de competență de ordine publică. Așa fiind, față de considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul K.A. împotriva deciziei nr. 660 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2015.