ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1400/2015

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 18 septembrie 2013 și înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, reclamanții C.A., G.F., B.A.M., B.M.I., G.A. și G.F.R. au chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice pentru ca, pe baza probelor ce vor fi administrate în cauză, să se pronunțe o hotărâre prin care, în conformitate cu prevederile art. 504 și urm. C. proc. pen., să se dispună obligarea pârâtei la despăgubiri, după cum urmează: C.A., G.F., B.A.M. și G.A. - câte 50.000 euro, B.M.I.- 100.000 euro și G.F.R. - 10.000 euro, reprezentând daune morale.

Prin sentința civilă nr. 334 din 28 martie 2014, Tribunalul Călărași a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească, cu titlu de despăgubiri, câte 3000 euro, în echivalent în RON la data plății, fiecăruia dintre reclamanți. A respins acțiunea formulată de reclamanții G.A. și G.F.R. împotriva Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. A obligat pârâtul, către reclamanții C.A., G.F., B.A.M. și B.M.I., la plata cheltuielilor de judecată de 2000 RON. Prin decizia nr. 501/A din 17 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Finanțelor Publice Călărași împotriva sentinței civile nr. 334 din 28 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Călărași.

A fost schimbată, în parte, sentința apelată în sensul că s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea și în privința reclamanților C.A., G.F., B.A.M. și B.M.I. A fost înlăturată obligația de plată a cheltuielilor de judecată a pârâtului către acești reclamanți. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. Prin aceeași decizie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții C.A., B.A.M., G.A., B.M.I. împotriva aceleiași sentințe. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții C.A., G.F., B.A.M., B.M.I., recurs ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 04 februarie 2015 și înaintat de această instanță, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17 martie 2015. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 23 martie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 24 martie 2015, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat recurenților și intimatului.

La data de 07 aprilie 2015, recurenții C.A., G.F., B.A.M., B.M.I. au depus punct de vedere asupra raportului, arătând faptul că își mențin în totalitate motivele din cererea de recurs, apreciind că atât instanța de fond, cât și cea de apel le-au încălcat drepturile prevăzute de art. 539-540 C. proc. pen. De asemenea, consideră că hotărârea pronunțată de Curtea de apel este supusă recursului în raport de dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ.. La data de 08 aprilie 2015, a depus punct de vedere la raport și intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, prin care solicită respingerea recursului, ca inadmisibil. Analizând recursul formulat, în raport de excepția de inadmisibilitate, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Obiectul acțiunii formulate la data de 18 septembrie 2013 și înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași de către reclamanții C.A., G.F., B.A.M., B.M.I., G.A.

și G.F.R., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, îl reprezintă obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri, în conformitate cu prevederile art. 504 și urm. C. proc. pen., reprezentând daune morale, după cum urmează: C.A., G.F., B.A.M. și G.A. cu câte 50.000 euro, B.M.I. cu 100.000 euro și G.F.R. cu 10.000 euro. Prin decizia nr. 501/A din 17 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Finanțelor Publice Călărași împotriva sentinței civile nr. 334 din 28 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Călărași.

A fost schimbată, în parte, sentința apelată în sensul că s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea și în privința reclamanților C.A., G.F., B.A.M. și B.M.I. A fost înlăturată obligația de plată a cheltuielilor de judecată a pârâtului către acești reclamanți. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. Prin aceeași decizie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții C.A., B.A.M., G.A., B.M.I. împotriva aceleiași sentințe. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, este o hotărâre definitivă, care nu este suspusă căii de atac a recursului. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs”.

Potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede ca hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

Față de dispozițiile legale anterior menționate, decizia civilă nr. 501/A din 17 noiembrie 2014 a Curții de Apel București. secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului pe niciuna din părțile hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc. civ., având în vedere faptul că are ca obiect o cerere de obligare a pârâtei la plata unor despăgubiri, în conformitate cu prevederile art. 504 și urm. C. proc. pen., reprezentând daune morale. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

În consecință, pentru considerentele expuse, instanța urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții C.A., G.F., B.A.M., B.M.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții C.A., G.F., B.A.M., B.M.I. împotriva deciziei nr. 501/A din 17 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2015.