ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1113/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea din data de 14 iunie 2006 înregistrată la Tribunalul București, secția a V-a civilă, sub nr. 21563/3/2006, reclamanta SC B.I. SA a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentat de CN A.D.N.R. SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să stabilească cuantumul despăgubirii pentru exproprierea terenului intravilan situat în București, șos. București - Ploiești, sector 1, în suprafață de 192,22 mp, aflat în proprietatea reclamantei și situat pe amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes național „fluidizarea traficului pe D.N. 1 între km 7 + 535 - 11 + 938”.

În subsidiar, pentru cazul în care despăgubirea stabilită de instanță va fi superioară celei acordată prin Hotărârea nr. 11 de stabilire a despăgubirii din data de 09 mai 2006 se solicită și desființarea acestei din urmă hotărâri. Într-un prim ciclu procesual , prin sentința civilă nr. 1502 din 04 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 21563/3/2006, s-a admis cererea reclamantei și s-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul ce a făcut obiectul hotărârii nr. 11/09 mai 2006 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 Consiliul Local sector 1 București, ca fiind de 160.997,153 lei. În esență, instanța a reținut că din expertiza efectuată a rezultat o valoare a terenului de aproximativ 234,40 euro/mp, care este superioară valorii pe metru pătrat reținută prin Hotărârea nr. 11/2006.

Instanța a argumentat opțiunea pentru unul dintre punctele de vedere avute de experții care au intrat în comisia de alcătuire a expertizei. Prin Decizia civilă nr. 197/A din 11 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, au fost admise apelurile formulate de reclamantă și de pârâtul Statul Român reprezentat de CN A.D.N.R. SA, a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 1502/2007 în sensul că a fost modificată Hotărârea nr. 11/2006 stabilindu-se cuantumul despăgubirilor ca fiind de 60.323 euro, în echivalent lei la data plății, a cursului B.N.R. Instanța de apel a efectuat o nouă expertiză și a reținut că valoarea despăgubirilor trebuie calculată prin raportare la un preț unitar de 309 euro/mp, în acest fel respectându-se dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Instanța de apel nu a reținut susținerile apelantului pârât Statul Român reprezentat de CN A.D.N.R. SA privitoare la decăderea reclamantei din dreptul de a solicita majorarea despăgubirii acordate în temeiul Legii nr. 198/2004. Prin Decizia civilă nr. 652 din 12 februarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de CN A.D.N.R. SA, s-a casat decizia și s-a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași curte de apel. Înalta Curte de Casație și Justiție a observat că instanța de apel, aplicând dispozițiile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru utilitate publică, la care fac trimitere dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, putea doar să stabilească cuantumul despăgubirilor datorate pentru imobilul intravilan expropriat situat în București, șos.

București - Ploiești, sector 1, în suprafață de 195,22 mp, proprietatea reclamantei, și nu să dispună modificarea hotărârii nr. 11/2006. Cu toate acestea, Înalta Curte a precizat că este lipsită de finalitate și de relevanță critica recurentului în sensul arătat anterior, din moment ce instanța este abilitată de legiuitor să stabilească cuantumul despăgubirilor. Instanța supremă a mai observat că, deși a pornit de la premisa corectă a modalității în care se stabilește prejudiciul real suferit de proprietarul imobilului expropriat, în sensul că evaluarea se face în raport de prețuri de tranzacționare ale unor imobile similare, de la data efectuării raportului de expertiză, adică de la o dată cât mai apropiată de momentul pronunțării hotărârii, finalizează judecata prin aprecierea greșită a puterii doveditoare a probelor administrate, în sensul arătat, cu încălcarea dispozițiilor art. 26-27 din Legea nr. 33/1994.

Astfel, instanța supremă a reținut că membrii comisiei de experți s-au raportat la comparabile care provin din perioade îndepărtate față de data efectuării raportului de expertiză, iar instanța a dat eficiență unor prețuri din contracte încheiate la nivelul anului 2010, cu aproximativ doi ani înainte de pronunțarea deciziei. Osebit de aceasta, Înalta Curte a considerat că la prețul de tranzacționare au fost adăugați indici de corecție ce au dus la majorarea sumei, deși piața imobiliară era practic blocată, iar temeiul normativ al indicilor nu fusese indicat de către experți. Pentru judecarea apelului, Dosarul a fost înregistrat sub nr. 21563/3/2006*. În rejudecare , dându-se curs celor stabilite cu putere obligatorie de către instanța supremă s-a dispus suplimentarea probatoriului prin depunerea la dosar a unor acte privitoare la tranzacții ale unor imobile similare situate în aceeași unitate administrativ teritorială.

În acest sens, s-au solicitat relații atât părților, cât și instituțiilor abilitate să dețină, respectiv să comunice date privitoare la astfel de tranzacții. După depunerea la dosar a relațiilor declarate anterior, s-a efectuat un raport de expertiză în condițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994. Experții care au alcătuit comisia au avut două puncte de vedere cu privire la valoarea despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat la data efectuării raportului de expertiză, și anume 08 mai 2014. Într-o primă opinie, s-a reținut o valoare de 330.661 lei/mp, echivalentul a 382 euro/mp. Într-o a doua opinie, aparținând expertului S.F., s-a reținut o valoare de 205 euro/mp echivalentul de 40.020 euro.

Întrucât din opiniile experților a rezultat că diferența dintre concluzii a fost determinată exclusiv de reținerea unor indici de corecție diferiți ca urmare a evaluărilor relative la zona în care este situat terenul și la coeficientul de utilizare a terenului, respectiv la procentul de ocupare al acestuia, Curtea a încuviințat o obiecțiune la raport în urma căreia experții urmau să își motiveze coeficientul negativ de 15% (reținut de către experții C.G. și P.M.) respectiv de 27% reținut de către expertul S.F. la a treia dintre comparabilele avute în vedere (a se vedea fila 195 prima corecție din cadrul criteriului utilizare, indicatori urbanistici și fila 196, prima corecție din cadrul aceluiași criteriu).

Răspunzând la obiecțiuni, experții C.G. și P.M., explică corecția negativă de 15%, prin diferența dintre posibilitățile de dezvoltare imobiliară reflectate de valoarea C.U.T. care este 2 în cazul terenului expropriat și 2, 3 în cazul comparabilei nr. 3 care a generat diferența de opinii. Experta S.F. a reținut diferența posibilităților de dezvoltare imobiliară reflectat de valoarea CUT, la fel ca ceilalți doi experți, dar a ținut cont de faptul că terenul se află parțial în zona V 5, de unde a rezultat că valoarea coeficientului de utilizare a terenului pentru terenul expropriat scade, fiind egală cu 0,93 x 2, adică cu 1,86. Din cele arătate, expertul a reținut corecția indicatorilor urbanistici prevăzuți în P.U.Z.

și P.U.C., ca fiind de: (1,86 - 2,4) /2 = - 27%, alegându-se valoarea medie a C.U.T.-ului de 2,4. Trebuie precizat că indicatorii urbanisticii aferenți subzonei V5 presupun lipsa unui culoar de protecție față de infrastructură și o zonă dezvoltată deja ca spații comerciale. În cazul comparabilei nr. 3 imobilul era situat într-o zonă dezvoltată cu clădiri de birouri, care are alți indicatori urbanistici și alt regim de înălțime. Față de cele arătate anterior, Curtea a reținut că despăgubirea calculată de către experta S.F. este rezultatul unui calcul mai amănunțit, deoarece are în vedere o caracteristică suplimentară a terenului expropriat. Faptul că terenul expropriat se află parțial în zona V5, rezultă din hotărârea privind aprobarea planului urbanistic zonal, modificarea P.U.Z.

- ansamblul Băneasa, sector 1 privitoare la terenul situat în zona de Nord a Municipiului București între Aeroportul Băneasa și Aleea P., sector 1 și din extrasele din P.U.Z., aflate la filele 226-231. Având în vedere toate cele arătate, Curtea a constatat că valoarea corectă a despăgubirilor este cea stabilită de expertul S.F., și anume 177.449 lei, adică echivalentul a 40.020 euro calculat la 205 euro/mp. Curtea a avut în vedere îndrumările date prin hotărârea Înaltei Curți, conform cărora în aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 care fac trimitere la dispozițiile art. 9 din Legea nr. 193/2004, instanța poate doar să stabilească cuantumul despăgubirilor și nu să dispună modificarea Hotărârii nr. 11/2006, astfel că a procedat în consecință.

În acest sens, Curtea a stabili cuantumul despăgubirilor datorate pentru imobilul intravilan expropriat situat în București, șos. București - Ploiești, sector 1, în suprafață de 195,22 mp, la suma de 177.449 lei. Curtea nu a reținut un cuantum al despăgubirilor în moneda euro, deoarece raporturile juridice deduse judecății au loc între rezidenți ai Statului Român, iar moneda națională la acest moment este leul, neexistând nici un temei legal pentru ca despăgubirile să se stabilească într-o valută care ar induce riscurile unui curs volatil.

Deși experții au calculat valoarea imobilului expropriat, inclusiv prin raportare la data exproprierii acestuia (în condițiile în care proprietarul expropriat a solicitat expres să se efectueze și calculul pentru acel moment) Curtea nu a stabilit despăgubirile prin raportare la momentul exproprierii, deoarece dispozițiile Legii nr. 33/1994, în interpretarea explicită și clară a Înaltei Curți din decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, impun ca despăgubirile să fie calculate prin raportare la momentul efectuării raportului de expertiză. Împotriva menționatei decizii au formulat recurs reclamanta SC B.I. SA și de pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA. În dezvoltarea recursului său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., reclamanta SC B.I. SA a arătat că, prin decizia recurată, au fost interpretate și aplicate în mod greșit dispozițiile art. 9 teza a doua și art. 15 din Legea nr. 298/2004, în vigoare la data exproprierii, raportate la dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, stabilirea judiciară a cuantumului despăgubirii pentru expropriere fiind făcută în funcție de data întocmirii raportului de expertiză din cursul judecății cauzei, indiferent de stadiul procesual, fără să se țină seama de faptul că momentul exproprierii efective, când a operat transferul dreptului de proprietate în patrimonial statului, era situat la alt moment în timp. Exproprierea a operat la data de 01 iunie 2006, iar raportul de expertiză, completat prin răspunsul la obiecțiuni depus la termenul din 08 ianuarie 2015, s-a realizat la peste 7 ani și jumătate după expropriere.

În chiar ziua pronunțării deciziei recurate, la 15 ianuarie 2015, Curtea Constituțională a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză, cuprinsă în dispozițiile art. 9 teza a II-a din Legea nr. 198/2004 raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 sunt neconstituționale. Din acest considerent recurenta consideră decizia recurată ca nelegală, întrucât omologhează valoarea despăgubirii pentru expropriere în raport de data întocmirii raportului de expertiză (la 7 ani și jumătate distanță de momentul exproprierii).

În opinia sa, se impune casarea cu trimitere a deciziei recurate în scopul administrării probei cu expertiza prin care să fie stabilită valoarea despăgubirii raportat la prețul cu care s-au vândut în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data transferului dreptului de proprietate, care este data consemnării despăgubirii, 01 iunie 2006, ulterioară datei emiterii Hotărârii nr. 11 din 09 mai 2006. Cuantumul despăgubirilor calculate de către comisia de experți pentru data de 09 mai 2006 nu a avut la bază contracte de vânzare-cumpărare relevante, care să se refere la imobile de același fel din unitatea administrativ-teritorială și care să respecte exigențele disp.

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 raportat la momentul exproprierii, 01 iunie 2006. Pentru evaluarea corespunzătoare anului 2006 au fost folosite drept comparabile imobile care nu sunt învecinate cu imobilul expropriat al subscrisei, nefiind de același fel cu acesta. În Dosarele nr. 21562/3/2006, nr. 21564/3/2006 și nr. 28155/3/2007, având aceleași părți și obiect, în care recurenta a contestat valoarea despăgubirilor stabilite pentru exproprierea unor terenuri învecinate cu terenul ce face obiectul prezentului dosar, data de 14 octombrie 2011 un metru pătrat de teren era estimat la 445 euro, la 18 septembrie 2012 la 750 euro, în luna iulie 2007 la aprox. 800 euro. Prin raportul de evaluare întocmit de evaluator autorizat SC G.T.S.

SRL, la nivelul lunii aprilie 2007, la doar 10 luni de la data exproprierii din prezentul dosar, valoarea/mp a terenului subscrisei din Șos. București/Ploiești, sector 1, a fost stabilită la 500 euro/mp Urmează să se folosească drept comparabile acte de transfer pentru imobile de același fel cu imobilul expropriat, situate în aceeași unitate administrativ - teritorială, cum sunt următoarele: contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 04 iunie 2006 de Notar Public I.D., contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 16 octombrie 2006 de Notar P.R.J.

care dovedesc că imobilele de același fel din unitatea administrativ-teritorială s-au vândut cu valori mult mai mari decât valoarea derizorie de 205,56 euro/mp, stabilită prin Hotărârea administrativă de stabilire a despăgubirii nr. 11 din 09 mai 2006. În subsidiar, recurenta apreciază că prin decizia recurată, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.). În situația în care se va aprecia că nu sunt aplicabile speței dispozițiile deciziei Curții Constituționale din data de 15 ianuarie 2015, se arată că, în mod netemeinic și nelegal, instanța de apel a interpretat greșit concluziile raportului de expertiză exprimate în opinia separată a d-nei expert S.F., care a stabilit o valoare de 177.449 lei, cu mult sub valoarea stabilită de către ceilalți doi experți.

Reducerea coeficientului prin formula 0.93 x 2 = 1,86 nu este justificată în drept, această formulă nefiind transparentă și nebazându-se pe vreo reglementare aplicabilă în vigoare. Potrivit hotărârii privind aprobarea P.U.Z., modificare P.U.Z. - Ansamblul Băneasa, sector 1 (anexată răspunsului la obiecțiuni), coeficientul de ocupare a terenului aprobat inițial prin Hotărârea C.G.M.B. nr. 131/2005 pentru ansamblul Băneasa, sector 1 era pentru U.T.R. 7 (zona expropriată) era de 2, funcțiunea pentru care zona a fost dezvoltată fiind de spații comerciale cu regim de înălțime de R + 1-2 Et. și nicidecum de 0,93 sau 1,86, cum în mod neîntemeiat a indicat d-na expert S.F., fapt ce a determinat un calcul greșit al valorii despăgubirii prin opinia separată exprimată de către aceasta, calcul greșit pe care în mod neîntemeiat își bazează concluziile instanța de apel în decizia recurată.

Opinia exprimată de către cei doi experți membrii ai comisiei de evaluare, C.G. și P.M., este cea temeinică și legală, recurenta fiind îndreptățită la încasarea unei despăgubiri pentru expropriere în cuantum de 330.661 lei. În dezvoltarea recursului său, întemeiat pe motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA a arătat că instanța de apel a interpretat eronat prevederile art. 27 din Legea nr. 33/1994 potrivit căruia „despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator”. Curtea de Apel București a apreciat că este obligată să stabilească un cuantum majorat, altfel neputându-se explica faptul că, deși cuantumul despăgubirii, care a fost reținut de către judecătorii apelului (40.020 euro), este inferior celui stabilit de către expropriator (suma de 40.129,42 euro), instanța a dispus majorarea sumei.

În rejudecare după casare, prin Decizia civilă nr. 26/A din data de 15 ianuarie 2015, instanța de apel a admis apelul reclamantei și a dispus schimbarea sentinței fondului în sensul majorării cuantumului despăgubirii la suma de 177.449 lei echivalentul a 40.020 euro. Or, suma exprimată în monedă euro, care a fost stabilită pe cale judiciară, în rejudecare, este mai mică atât față de suma care a fost stabilită în ciclul procesual anterior (fond și apel), cât și față de suma care a fost stabilită de către expropriator prin hotărârea pe care a înțeles s-o conteste intimata-apelantă, în care s-a stabilit o despăgubire de 40.129,42 euro în echivalent lei. Intimata-apelantă nu a administrat probe pertinente, astfel că instanța de apel ar fi trebuit să dispună schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

În considerarea faptului că intimata-apelantă a refuzat cuantumul de despăgubiri stabilit de către expropriator de 205 euro/mp, sau echivalentul în monedă națională la cursul B.N.R. aplicabil la momentul respectiv, expropriatorul a dispus în condițiile legii (art. 5 alin. (4) din Legea nr. 198/2004 - forma în vigoare la momentul respectiv) consemnarea despăgubirii la C.E.C. urmând ca deblocarea sumei să se realizeze ulterior soluționării irevocabile a litigiului având ca obiect cererea de majorare a despăgubirii. Consemnarea despăgubirii la C.E.C. s-a realizat în condițiile legii în monedă națională, iar conversia s-a realizat la cursul B.N.R. valabil la momentul emiterii hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii.

Consemnarea despăgubirii echivalează în condițiile C. civ. și ale Legii nr. 198/2004 (art. 15) cu plata, iar momentul consemnării echivalează cu momentul la care a operat de drept transferul de proprietate asupra terenului expropriat. În speță , expertul judiciar S.F. a conchis că valoarea despăgubirii este de 205,00 euro/mp, egală cu cea acordată de expropriator, iar instanța de apel a omologat raportul judiciar și, cu toate acestea, a admis cererea de majorarea despăgubirii. Singura soluție care se impunea era aceea de admitere a apelului subscrisei și, pe fond, de respingere a cererii de chemare în judecată ca nedovedită. Diferența de curs valutar înregistrată între momentele consemnării despăgubirii la C.E.C.

(momentul plății și al transferului proprietății) și cel al întocmirii expertizei judiciare evaluatorii, nu trebuie să constituie un factor care să conducă la majorarea cuantumului despăgubirii. Fluctuația cursului nu trebuie să se răsfrângă asupra expropriatorului. Prin faptul contestării despăgubirii care, în condițiile Legii nr. 198/2004, echivala cu blocarea automata a despăgubirii la C.E.C. până după momentul soluționării irevocabile a speței, intimata-apelantă este cea care și-a asumat riscul devalorizării leului. Contrar alegațiilor instanței de apel, despăgubirea a fost stabilită atât de către expropriator, cât și de către experții judiciari în monedă euro, iar obiectul contestației l-a constituit cuantumul despăgubirii în monedă euro (consemnarea, ulterior, s-a realizat în mod legal în monedă națională).

Prin urmare, comparația care conduce la soluția de admitere sau de respingere a cererii de majorare a cuantumului despăgubirii, trebuie efectuată cu valoarea despăgubirii exprimată în monedă euro. În faza procesuală a recursului, CN A.D.N.R. SA formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului. Analizând recursurile formulate, în raport de criticile menționate, Înalta Curte constată următoarele: Recurenta-reclamantă critică Decizia civilă nr. 26/A din 15 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, deoarece a fost pronunțată cu încălcarea statuărilor obligatorii ale Deciziei nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale prin care a fost declarat neconstituțional art. 9 teza a II-a al Legii nr. 198/2004, în forma anterioară modificării prin O.U.G.

nr. 228/2008, prin raportare la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” din art. 26 alin. (2) al Legii nr. 33/1994, la care face trimitere art. 9 teza a II-a al Legii nr. 198/2004. Curtea Constituțională a apreciat că art. 9 teza a II-a al Legii nr. 198/2004 este neconstituțional întrucât Legea nr. 198/2004 derogă de la dispozițiile Legii nr. 33/1994 sub aspectul momentului la care are loc transferul dreptului de proprietate, iar despăgubirea acordată prin Legea nr. 198/2004 nu este calculată la momentul transferului dreptului de proprietate, ci ulterior, astfel că nu îndeplinește condiția de a fi prealabilă exproprierii.

Astfel, în Legea nr. 33/1994 transferul dreptului de proprietate din patrimoniul particularului în patrimoniul statului se produce la momentul plății despăgubirii stabilite prin hotărârea judecătorească de expropriere, deci la un moment cât mai apropiat de momentul realizării raportului de expertiză, pe când în cazul Legii nr. 198/2004 transferul dreptului de proprietate se produce la momentul plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, pe cale administrativă, care este anterior momentului la care se stabilește întinderea despăgubirii, în procedura judecătorească.

În opinia Curții Constituționale, stabilirea despăgubirii în temeiul Legii nr. 198/2004 contravine art. 44 din Constituția României și art. 1 din Primul Protocol la C.E.D.O., întrucât exproprierea nu poate avea loc decât după o dreaptă și prealabilă despăgubire, deci valoarea bunului nu poate fi alta decât cea stabilită la un moment contemporan cu cel al transferului dreptului de proprietate. Decizia recurată, nr. 26/A din 15 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost pronunțată în aceeași zi în care a fost publicată în M. Of. Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale și se referă exclusiv la momentul la care se raportează calculul despăgubirii, iar nu la întinderea despăgubirii, care continuă să se supună criteriilor din art. 26 al Legii nr. 33/1994.

Prin urmare, se impune ca decizia Curții Constituționale să fie avută în vedere mai ales în momentul stabilirii obiectivelor raportului de expertiză. În contextul dat, în care decizia recurată a fost pronunțată în chiar ziua publicării în M. Of. a Deciziei nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale, decizia Curții Constituționale este aplicabilă în cauză, întrucât cauza se afla în apel, care este o fază devolutivă a judecății, iar instanța avea obligația de a repune cauza pe rol și de a reface raportul de expertiză și în raport de momentul exproprierii.

Această soluție nu a fost adoptată de către instanța de apel întrucât ipoteza analizată în decizia Curții Constituționale este menționată ca obiectiv al expertizei, la efectuarea sa fiind avut în vedere, atât momentul efectuării expertizei, 8 mai 2014, cât și momentul exproprierii, 9 mai 2006. În primul ciclu procesual instanța de recurs a dat recomandarea de a se avea în vedere momentul efectuării expertizei pentru evaluarea despăgubirii, însă decizia Curții Constituționale prevalează în raport cu dispozițiile art. 315 C. proc. civ., deoarece are caracter definitiv și obligatoriu, potrivit art. 31 al Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Analiza efectuată în prezentul recurs se va referi la varianta expertizei care are în vedere momentul transferului dreptului de proprietate și criticile care o privesc.

Sub acest aspect, recurenta-reclamantă critică modul de stabilire a cuantumului despăgubirilor calculate de către comisia de experți pentru data de 09 mai 2006 afirmând că nu a avut la bază contracte de vânzare-cumpărare relevante, referitoare la imobile de același fel din unitatea administrativ-teritorială și care să respecte art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, raportat la momentul exproprierii, 01 iunie 2006, fiind folosite drept comparabile imobile care nu sunt învecinate cu imobilul expropriat. Se precizează de către recurenta-reclamantă că, î n Dosarele nr. 21562/3/2006, nr. 21564/3/2006 și nr. 28155/3/2007, care au ca obiect terenuri învecinate cu terenul ce face obiectul prezentului dosar, au fost stabilite valori pe metru pătrat de teren la 445 euro, de data de 14 octombrie 2011, de 750 euro la 18 septembrie 2012 și de aprox.

800 euro în luna iulie 2007, iar prin raportul de evaluare întocmit de evaluator autorizat SC G.T.S. SRL, la nivelul lunii aprilie 2007, la doar 10 luni de la data exproprierii din prezentul dosar, valoarea/mp a terenului în litigiu, din Șos. București/Ploiești, sector 1, a fost stabilită la 500 euro/mp. De asemenea, recurenta indică drept comparabile care pot fi avute în vedere la efectuarea expertizei: contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 04 iunie 2006 de Notar Public, I.D., contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 16 octombrie 2006 de Notar Public, R.J.

Aceste critici sunt nefondate și nu pot determina casarea deciziei recurate pentru refacerea raportului de expertiză, întrucât toate înscrisurile, menționate ca și comparabile relevante, datează de la un moment anterior celui la care a fost efectuată expertiză în cel de-al doilea ciclu procesual, 8 mai 2014 și completat la 8 ianuarie 2015, astfel încât puteau fi depuse la dosar și analizate cu ocazia efectuării raportului de expertiză. De altfel, din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în apel, după rejudecare, rezultă că au fost depuse, ca și comparabile, 6 contracte de vânzare-cumpărare pentru anul 2006, astfel cum se menționează la fila 7 a raportului de expertiză.

Lipsa de diligență a reclamantei în modul de administrare a probelor nu poate justifica refacerea raportului de expertiză după două cicluri procesuale în care au fost efectuate două expertize, ocazie cu care reclamanta a avut posibilitatea de a depune la dosar toate înscrisurile pe care le considera relevante sau de a formula obiecțiuni în cazul în care respectivele înscrisuri ar fi fost apreciate ca neconcludente. Valoarea despăgubirilor stabilite în apel a fost egală cu cea de la momentul realizării transferului dreptului de proprietate în patrimoniul statului, astfel cum rezultă din cuprinsul Hotărârii nr. 11 din 9 mai 2006. Prin Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale s-a statuat că valorarea despăgubirii trebuie să corespundă cu valoarea imobilului la data realizării transferului dreptului de proprietate.

În cauză, acest transfer a avut loc la data exproprierii, respectiv 1 iunie 2006, când s-a produs consemnarea banilor la dispoziția persoanei expropriate, în temeiul art. 8 și 15 din Legea nr. 198/2004, aplicabile la data introducerii prezentei acțiuni, 14 iunie 2006. Astfel cum s-a arătat, suma stabilită prin expertiza din cel de-al doilea ciclu procesual a fost aceeași cu suma stabilită de expropriator, consemnată la dispoziția persoanei expropriate la momentul transferului dreptului de proprietate, adică 40 020 euro, comparativ cu suma stabilită prin Hotărârea nr. 11 din 9 mai 2005, care a fost de 40.129,42 euro, doar că instanța a dispus plata în echivalent lei a acestei sume, în cuantum de 177 449 lei.

Cu o diferență nesemnificativă, de 109, 42 euro, în apel a fost acordată aceeași despăgubire cu cea de la momentul transferului dreptului de proprietate, fiind astfel respectată condiția cerută în decizia Curții Constituționale ca valorarea despăgubirii să corespundă cu valoarea imobilului la data realizării transferului dreptului de proprietate.

Această diferență a fost acoperită prin transformarea în lei a respectivei sume, cursul valutar la nivelul anului 2014 fiind mai mare decât cel de la nivelul anului în care s-a realizat transferul dreptului de proprietate, anul 2006. Păstrând valoarea în euro de la data transferului dreptului de proprietate, dar convertind-o în lei, instanța de apel a acordat o sumă mai mare decât cea stabilită prin Hotărârea nr. 11 din 9 mai 2006, astfel că este nefondată critica recurentului-pârât potrivit cu care instanța trebuia să respingă acțiunea deoarece nu putea să acorde o despăgubire mai mică decât cea acordată de expropriator, astfel cum prevede art. 27 al Legii nr. 33/1994.

Dreptul reclamantei de a formula contestație împotriva modului de stabilire a cuantumului despăgubirilor nu poate fi folosit ca argument pentru ca aceasta să suporte fluctuația cursului valutar, deoarece prin exercitarea acestui drept și-ar fi asumat riscul devalorizării leului, astfel cum susține recurentul-pârât. În România plata se efectuează în lei, iar raportarea la altă monedă, în considerarea stabilității sale, urmărește tocmai înlăturarea fluctuației monedei naționale. Dispoziția dată de instanța în apel ca despăgubirea să fie plătită în lei respectă cerințele art. 44 din Constituția României și art. 1 din Primul Protocol la C.E.D.O.

privind acordarea unei prealabile și drepte despăgubiri, despăgubirea acordată fiind prealabilă, de vreme ce este echivalentă cu cea stabilită la valoarea de la momentul exproprierii (când are loc transferul dreptului de proprietate conform Legii nr. 198/2004) și acoperă fluctuația cursului valutar în etapa cercetării judecătorești, în care se verifică dacă a fost acordată și o dreaptă despăgubire. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., invocat cu privire la greșita interpretare de către instanța de apel a opiniei separate la raportul de expertiză, este nefondat, întrucât art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se referă la greșita interpretare a actului juridic dedus judecății, iar raportul de expertiză nu reprezintă un act juridic, ci o probă administrată în cauză, iar posibilitatea de interpretare a probelor excede cenzurii efectuate pe calea recursului, odată cu abrogarea art. 304 pct. 11 C. proc.

civ. prin O.U.G. nr. 138/2000. Pentru considerente expuse, motivele de recurs invocate nu sunt incidente în cauză, astfel încât ambele recursuri vor fi privite ca nefondate, urmând a fi respinse ca atare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC B.I. SA și de pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 26/A din 15 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 aprilie 2015.