ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1113/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1113/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea din data de 14 iunie 2006 înregistrată

la Tribunalul București, secția a V-a civilă, sub nr. 21563/3/2006, reclamanta

SC B.I. SA a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentat de CN

A.D.N.R. SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, solicitând instanței

ca prin hotărârea pe care o va pronunța să stabilească cuantumul despăgubirii

pentru exproprierea terenului intravilan situat în București, șos. București -

Ploiești, sector 1, în suprafață de 192,22 mp, aflat în proprietatea

reclamantei și situat pe amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes

național „fluidizarea traficului pe D.N. 1 între km 7 + 535 - 11 + 938”. În

subsidiar, pentru cazul în care despăgubirea stabilită de instanță va fi

superioară celei acordată prin Hotărârea nr. 11 de stabilire a despăgubirii din

data de 09 mai 2006 se solicită și desființarea acestei din urmă hotărâri.

Într-un prim ciclu

procesual

,

prin sentința civilă nr. 1502 din 04 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul

București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 21563/3/2006, s-a admis cererea

reclamantei și s-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul ce a făcut

obiectul hotărârii nr. 11/09 mai 2006 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004

Consiliul Local sector 1 București, ca fiind de 160.997,153 lei.

În esență, instanța a

reținut că din expertiza efectuată a rezultat o valoare a terenului de

aproximativ 234,40 euro/mp, care este superioară valorii pe metru pătrat

reținută prin Hotărârea nr. 11/2006. Instanța a argumentat opțiunea pentru unul

dintre punctele de vedere avute de experții care au intrat în comisia de

alcătuire a expertizei.

Prin Decizia civilă nr.

197/A din 11 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

au fost admise apelurile formulate de reclamantă și de pârâtul Statul Român

reprezentat de CN A.D.N.R. SA, a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 1502/2007

în sensul că a fost modificată Hotărârea nr. 11/2006 stabilindu-se cuantumul

despăgubirilor ca fiind de 60.323 euro, în echivalent lei la data plății, a

cursului B.N.R.

Instanța de apel a

efectuat o nouă expertiză și a reținut că valoarea despăgubirilor trebuie

calculată prin raportare la un preț unitar de 309 euro/mp, în acest fel

respectându-se dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Instanța de apel nu a

reținut susținerile apelantului pârât Statul Român reprezentat de CN A.D.N.R.

SA privitoare la decăderea reclamantei din dreptul de a solicita majorarea

despăgubirii acordate în temeiul Legii nr. 198/2004.

Prin Decizia civilă nr.

652 din 12 februarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a

admis recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de CN A.D.N.R. SA, s-a

casat decizia și s-a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași curte de apel.

Înalta Curte de

Casație și Justiție a observat că instanța de apel, aplicând dispozițiile art. 24

alin. 2 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru utilitate publică,

la care fac trimitere dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, putea doar să

stabilească cuantumul despăgubirilor datorate pentru imobilul intravilan

expropriat situat în București, șos. București - Ploiești, sector 1, în

suprafață de 195,22 mp, proprietatea reclamantei, și nu să dispună modificarea

hotărârii nr. 11/2006. Cu toate acestea, Înalta Curte a precizat că este

lipsită de finalitate și de relevanță critica recurentului în sensul arătat

anterior, din moment ce instanța este abilitată de legiuitor să stabilească

cuantumul despăgubirilor.

Instanța supremă a

mai observat că, deși a pornit de la premisa corectă a modalității în care se

stabilește prejudiciul real suferit de proprietarul imobilului expropriat, în

sensul că evaluarea se face în raport de prețuri de tranzacționare ale unor

imobile similare, de la data efectuării raportului de expertiză, adică de la o

dată cât mai apropiată de momentul pronunțării hotărârii, finalizează judecata

prin aprecierea greșită a puterii doveditoare a probelor administrate, în

sensul arătat, cu încălcarea dispozițiilor art. 26-27 din Legea nr. 33/1994.

Astfel, instanța

supremă a reținut că membrii comisiei de experți s-au raportat la comparabile

care provin din perioade îndepărtate față de data efectuării raportului de

expertiză, iar instanța a dat eficiență unor prețuri din contracte încheiate la

nivelul anului 2010, cu aproximativ doi ani înainte de pronunțarea deciziei.

Osebit de aceasta,

Înalta Curte a considerat că la prețul de tranzacționare au fost adăugați

indici de corecție ce au dus la majorarea sumei, deși piața imobiliară era

practic blocată, iar temeiul normativ al indicilor nu fusese indicat de către

experți.

Pentru judecarea

apelului, Dosarul a fost înregistrat sub nr. 21563/3/2006*.

În rejudecare

, dându-se curs celor

stabilite cu putere obligatorie de către instanța supremă s-a dispus

suplimentarea probatoriului prin depunerea la dosar a unor acte privitoare la

tranzacții ale unor imobile similare situate în aceeași unitate administrativ

teritorială. În acest sens, s-au solicitat relații atât părților, cât și

instituțiilor abilitate să dețină, respectiv să comunice date privitoare la astfel

de tranzacții.

După depunerea la

dosar a relațiilor declarate anterior, s-a efectuat un raport de expertiză în

condițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Experții care au

alcătuit comisia au avut două puncte de vedere cu privire la valoarea

despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat la data efectuării raportului

de expertiză, și anume 08 mai 2014. Într-o primă opinie, s-a reținut o valoare

de 330.661 lei/mp, echivalentul a 382 euro/mp. Într-o a doua opinie, aparținând

expertului S.F., s-a reținut o valoare de 205 euro/mp echivalentul de 40.020

euro.

Întrucât din opiniile

experților a rezultat că diferența dintre concluzii a fost determinată exclusiv

de reținerea unor indici de corecție diferiți ca urmare a evaluărilor relative

la zona în care este situat terenul și la coeficientul de utilizare a

terenului, respectiv la procentul de ocupare al acestuia, Curtea a încuviințat

o obiecțiune la raport în urma căreia experții urmau să își motiveze

coeficientul negativ de 15% (reținut de către experții C.G. și P.M.) respectiv

de 27% reținut de către expertul S.F. la a treia dintre comparabilele avute în

vedere (a se vedea fila 195 prima corecție din cadrul criteriului utilizare,

indicatori urbanistici și fila 196, prima corecție din cadrul aceluiași criteriu).

Răspunzând la

obiecțiuni, experții C.G. și P.M., explică corecția negativă de 15%, prin

diferența dintre posibilitățile de dezvoltare imobiliară reflectate de valoarea

C.U.T. care este 2 în cazul terenului expropriat și 2, 3 în cazul comparabilei nr.

3 care a generat diferența de opinii.

Experta S.F. a

reținut diferența posibilităților de dezvoltare imobiliară reflectat de

valoarea CUT, la fel ca ceilalți doi experți, dar a ținut cont de faptul că

terenul se află parțial în zona V 5, de unde a rezultat că valoarea

coeficientului de utilizare a terenului pentru terenul expropriat scade, fiind

egală cu 0,93 x 2, adică cu 1,86. Din cele arătate, expertul a reținut corecția

indicatorilor urbanistici prevăzuți în P.U.Z. și P.U.C., ca fiind de: (1,86 -

2,4) /2 = - 27%, alegându-se valoarea medie a C.U.T.-ului de 2,4. Trebuie

precizat că indicatorii urbanisticii aferenți subzonei V5 presupun lipsa unui

culoar de protecție față de infrastructură și o zonă dezvoltată deja ca spații

comerciale. În cazul comparabilei nr. 3 imobilul era situat într-o zonă

dezvoltată cu clădiri de birouri, care are alți indicatori urbanistici și alt

regim de înălțime.

Față de cele arătate

anterior, Curtea a reținut că despăgubirea calculată de către experta S.F. este

rezultatul unui calcul mai amănunțit, deoarece are în vedere o caracteristică

suplimentară a terenului expropriat.

Faptul că terenul

expropriat se află parțial în zona V5, rezultă din hotărârea privind aprobarea

planului urbanistic zonal, modificarea P.U.Z. - ansamblul Băneasa, sector 1

privitoare la terenul situat în zona de Nord a Municipiului București între

Aeroportul Băneasa și Aleea P., sector 1 și din extrasele din P.U.Z., aflate la

filele 226-231.

Având în vedere toate

cele arătate, Curtea a constatat că valoarea corectă a despăgubirilor este cea

stabilită de expertul S.F., și anume 177.449 lei, adică echivalentul a 40.020

euro calculat la 205 euro/mp.

Curtea a avut în

vedere îndrumările date prin hotărârea Înaltei Curți, conform cărora în

aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 care fac

trimitere la dispozițiile art. 9 din Legea nr. 193/2004, instanța poate doar să

stabilească cuantumul despăgubirilor și nu să dispună modificarea Hotărârii nr.

11/2006, astfel că a procedat în consecință. În acest sens, Curtea a stabili

cuantumul despăgubirilor datorate pentru imobilul intravilan expropriat situat

în București, șos. București - Ploiești, sector 1, în suprafață de 195,22 mp, la

suma de 177.449 lei.

Curtea nu a reținut

un cuantum al despăgubirilor în moneda euro, deoarece raporturile juridice

deduse judecății au loc între rezidenți ai Statului Român, iar moneda națională

la acest moment este leul, neexistând nici un temei legal pentru ca

despăgubirile să se stabilească într-o valută care ar induce riscurile unui

curs volatil.

Deși experții au

calculat valoarea imobilului expropriat, inclusiv prin raportare la data

exproprierii acestuia (în condițiile în care proprietarul expropriat a

solicitat expres să se efectueze și calculul pentru acel moment) Curtea nu a

stabilit despăgubirile prin raportare la momentul exproprierii, deoarece

dispozițiile Legii nr. 33/1994, în interpretarea explicită și clară a Înaltei

Curți din decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, impun ca

despăgubirile să fie calculate prin raportare la momentul efectuării raportului

de expertiză.

Împotriva menționatei

decizii au formulat recurs reclamanta SC B.I. SA și de pârâtul Statul Român,

prin CN A.D.N.R. SA.

În dezvoltarea

recursului său,

întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., reclamanta SC B.I. SA a

arătat că, prin decizia recurată, au fost interpretate și aplicate în mod

greșit dispozițiile art. 9 teza a doua și art. 15 din Legea nr. 298/2004, în

vigoare la data exproprierii, raportate la dispozițiile art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994, stabilirea judiciară a cuantumului despăgubirii pentru

expropriere fiind făcută în funcție de data întocmirii raportului de expertiză

din cursul judecății cauzei, indiferent de stadiul procesual, fără să se țină

seama de faptul că momentul exproprierii efective, când a operat transferul

dreptului de proprietate în patrimonial statului, era situat la alt moment în

timp.

Exproprierea a operat

la data de 01 iunie 2006, iar raportul de expertiză, completat prin răspunsul

la obiecțiuni depus la termenul din 08 ianuarie 2015, s-a realizat la peste 7

ani și jumătate după expropriere.

În chiar ziua

pronunțării deciziei recurate, la 15 ianuarie 2015, Curtea Constituțională a

dispus admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 teza

a doua din Legea nr. 198/2004 raportate la sintagma „la data întocmirii

raportului de expertiză, cuprinsă în dispozițiile art. 9 teza a II-a din Legea nr.

198/2004 raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă

în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 sunt neconstituționale.

Din

acest considerent recurenta consideră decizia recurată ca nelegală, întrucât omologhează

valoarea despăgubirii pentru expropriere în raport de data întocmirii raportului

de expertiză (la 7 ani și jumătate distanță de momentul exproprierii). În

opinia sa, se impune casarea cu trimitere a deciziei recurate în scopul

administrării probei cu expertiza prin care să fie stabilită valoarea

despăgubirii raportat la prețul cu care s-au vândut în mod obișnuit imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data transferului dreptului

de proprietate, care este data consemnării despăgubirii, 01 iunie 2006,

ulterioară datei emiterii Hotărârii nr. 11 din 09 mai 2006.

Cuantumul

despăgubirilor calculate de către comisia de experți pentru data de 09 mai 2006

nu a avut la bază contracte de vânzare-cumpărare relevante, care să se refere

la imobile de același fel din unitatea administrativ-teritorială și care să

respecte exigențele disp. art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 raportat la

momentul exproprierii, 01 iunie 2006. Pentru evaluarea corespunzătoare anului

2006 au fost folosite drept comparabile imobile care nu sunt învecinate cu

imobilul expropriat al subscrisei, nefiind de același fel cu acesta.

În Dosarele nr. 21562/3/2006,

nr. 21564/3/2006 și nr. 28155/3/2007, având aceleași părți și obiect, în care recurenta

a contestat valoarea despăgubirilor stabilite pentru exproprierea unor terenuri

învecinate cu terenul ce face obiectul prezentului dosar, data de 14 octombrie 2011

un metru pătrat de teren era estimat la 445 euro, la 18 septembrie 2012 la 750

euro, în luna iulie 2007 la aprox. 800 euro.

Prin

raportul de evaluare întocmit de evaluator autorizat SC G.T.S. SRL, la nivelul

lunii aprilie 2007, la doar 10 luni de la data exproprierii din prezentul

dosar, valoarea/mp a terenului subscrisei din Șos. București/Ploiești, sector

1, a fost stabilită la 500 euro/mp

Urmează

să se folosească drept comparabile acte de transfer pentru imobile de același

fel cu imobilul expropriat, situate în aceeași unitate administrativ -

teritorială, cum sunt următoarele: contractul de vânzare-cumpărare autentificat

din 04 iunie 2006 de Notar Public I.D., contractul de vânzare-cumpărare

autentificat din 16 octombrie 2006 de Notar P.R.J. care dovedesc că imobilele

de același fel din unitatea administrativ-teritorială s-au vândut cu valori

mult mai mari decât valoarea derizorie de 205,56 euro/mp, stabilită prin Hotărârea

administrativă de stabilire a despăgubirii nr. 11 din 09 mai 2006.

În subsidiar, recurenta

apreciază că prin decizia recurată, instanța a interpretat greșit actul juridic

dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic

al acestuia (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.).

În

situația în care se va aprecia că nu sunt aplicabile speței dispozițiile

deciziei Curții Constituționale din data de 15 ianuarie 2015, se arată că, în

mod netemeinic și nelegal, instanța de apel a interpretat greșit concluziile

raportului de expertiză exprimate în opinia separată a d-nei expert S.F., care

a stabilit o valoare de 177.449 lei, cu mult sub valoarea stabilită de către

ceilalți doi experți. Reducerea coeficientului prin formula 0.93 x 2 = 1,86 nu

este justificată în drept, această formulă nefiind transparentă și nebazându-se

pe vreo reglementare aplicabilă în vigoare.

Potrivit hotărârii

privind aprobarea P.U.Z., modificare P.U.Z. - Ansamblul Băneasa, sector 1

(anexată răspunsului la obiecțiuni), coeficientul de ocupare a terenului

aprobat inițial prin Hotărârea C.G.M.B. nr. 131/2005 pentru ansamblul Băneasa,

sector 1 era pentru U.T.R. 7 (zona expropriată) era de 2, funcțiunea pentru

care zona a fost dezvoltată fiind de spații comerciale cu regim de înălțime de

R + 1-2 Et. și nicidecum de 0,93 sau 1,86, cum în mod neîntemeiat a indicat

d-na expert S.F., fapt ce a determinat un calcul greșit al valorii despăgubirii

prin opinia separată exprimată de către aceasta, calcul greșit pe care în mod

neîntemeiat își bazează concluziile instanța de apel în decizia recurată.

Opinia

exprimată de către cei doi experți membrii ai comisiei de evaluare, C.G. și P.M.,

este cea temeinică și legală, recurenta fiind îndreptățită la încasarea unei

despăgubiri pentru expropriere în cuantum de 330.661 lei.

În

dezvoltarea recursului său, întemeiat pe motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA

a arătat că instanța

de apel a interpretat eronat prevederile art. 27 din Legea nr. 33/1994 potrivit

căruia „despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât

cea oferită de expropriator”.

Curtea

de Apel București a apreciat că este obligată să stabilească un cuantum

majorat,

altfel

neputându-se explica faptul că, deși cuantumul despăgubirii, care a fost

reținut de către judecătorii apelului (40.020 euro), este inferior celui

stabilit de către expropriator (suma de 40.129,42 euro), instanța a dispus

majorarea sumei.

În

rejudecare după casare, prin Decizia civilă nr. 26/A din data de 15 ianuarie 2015,

instanța de apel a admis apelul reclamantei și a dispus schimbarea sentinței

fondului în sensul majorării cuantumului despăgubirii la suma de 177.449 lei

echivalentul a 40.020 euro. Or, suma exprimată în monedă euro, care a fost

stabilită pe cale judiciară, în rejudecare, este mai mică atât față de suma

care a fost stabilită în ciclul procesual anterior (fond și apel), cât și față

de suma care a fost stabilită de către expropriator prin hotărârea pe care a

înțeles s-o conteste intimata-apelantă, în care s-a stabilit o despăgubire de

40.129,42 euro în echivalent lei.

Intimata-apelantă

nu a administrat probe pertinente,

astfel că instanța de apel ar fi trebuit să

dispună schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în

judecată.

În

considerarea faptului că intimata-apelantă a refuzat cuantumul de despăgubiri stabilit

de către expropriator de 205 euro/mp, sau echivalentul în monedă națională la

cursul B.N.R. aplicabil la momentul respectiv, expropriatorul a dispus în

condițiile legii (art. 5 alin. (4) din Legea nr. 198/2004 - forma în vigoare la

momentul respectiv) consemnarea despăgubirii la C.E.C. urmând ca deblocarea

sumei să se realizeze ulterior soluționării irevocabile a litigiului având ca

obiect cererea de majorare a despăgubirii.

Consemnarea

despăgubirii la C.E.C. s-a realizat în condițiile legii în monedă națională,

iar conversia s-a realizat la cursul B.N.R. valabil la momentul emiterii hotărârii

de stabilire a cuantumului despăgubirii.

Consemnarea

despăgubirii

echivalează

în condițiile C. civ. și ale Legii nr. 198/2004 (art. 15) cu plata, iar momentul

consemnării echivalează cu momentul la care a operat de drept transferul de

proprietate asupra terenului expropriat.

În

speță

, expertul

judiciar S.F. a conchis că valoarea despăgubirii este de 205,00 euro/mp, egală

cu cea acordată de expropriator, iar instanța de apel a omologat raportul

judiciar și, cu toate acestea, a admis cererea de majorarea despăgubirii.

Singura

soluție care se impunea era aceea de admitere a apelului subscrisei și, pe

fond, de respingere a cererii de chemare în judecată ca nedovedită.

Diferența

de curs valutar înregistrată între momentele consemnării despăgubirii la C.E.C.

(momentul plății și al transferului proprietății) și cel al întocmirii

expertizei judiciare evaluatorii, nu trebuie să constituie un factor care să

conducă la majorarea cuantumului despăgubirii. Fluctuația cursului nu trebuie

să se răsfrângă asupra expropriatorului.

Prin

faptul contestării despăgubirii

care, în condițiile Legii nr. 198/2004,

echivala cu blocarea automata a despăgubirii la C.E.C. până după momentul soluționării

irevocabile a speței,

intimata-apelantă

este cea care și-a asumat riscul devalorizării leului.

Contrar

alegațiilor instanței de apel, despăgubirea a fost stabilită atât de către

expropriator, cât și de către experții judiciari în monedă euro, iar obiectul

contestației l-a constituit cuantumul despăgubirii în monedă euro

(consemnarea,

ulterior, s-a realizat în mod legal în monedă națională). Prin urmare,

comparația care conduce la soluția de admitere sau de respingere a cererii de

majorare a cuantumului despăgubirii, trebuie efectuată cu valoarea despăgubirii

exprimată în monedă euro.

În

faza procesuală a recursului, CN A.D.N.R. SA formulat întâmpinare, solicitând

respingerea recursului.

Analizând

recursurile formulate, în raport de criticile menționate, Înalta Curte constată

următoarele:

Recurenta-reclamantă

critică Decizia civilă nr. 26/A din 15 ianuarie 2015 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă, deoarece a fost pronunțată cu încălcarea

statuărilor obligatorii ale Deciziei nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a Curții

Constituționale prin care a fost declarat neconstituțional art. 9 teza a II-a

al Legii nr. 198/2004, în forma anterioară modificării prin O.U.G. nr. 228/2008,

prin raportare la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” din art.

26 alin. (2) al Legii nr. 33/1994, la care face trimitere art. 9 teza a II-a al

Legii nr. 198/2004.

Curtea

Constituțională a apreciat că art. 9 teza a II-a al Legii nr. 198/2004 este

neconstituțional întrucât Legea nr. 198/2004 derogă de la dispozițiile Legii nr.

33/1994 sub aspectul momentului la care are loc transferul dreptului de

proprietate, iar despăgubirea acordată prin Legea nr. 198/2004 nu este

calculată la momentul transferului dreptului de proprietate, ci ulterior,

astfel că nu îndeplinește condiția de a fi prealabilă exproprierii.

Astfel, în Legea nr. 33/1994

transferul dreptului de proprietate din patrimoniul particularului în

patrimoniul statului se produce la momentul plății despăgubirii stabilite prin

hotărârea judecătorească de expropriere, deci la un moment cât mai apropiat de

momentul realizării raportului de expertiză, pe când în cazul Legii nr. 198/2004

transferul dreptului de proprietate se produce la

momentul plății despăgubirilor pentru

expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora,

pe cale

administrativă, care este anterior momentului la care se stabilește întinderea

despăgubirii, în procedura judecătorească.

În opinia Curții

Constituționale, stabilirea despăgubirii în temeiul Legii nr. 198/2004 contravine

art. 44 din Constituția României și art. 1 din Primul Protocol la C.E.D.O.,

întrucât exproprierea nu poate avea loc decât după o dreaptă și prealabilă

despăgubire, deci valoarea bunului nu poate fi alta decât cea stabilită la un

moment contemporan cu cel al transferului dreptului de proprietate.

Decizia recurată, nr.

26/A din 15 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a

fost pronunțată în aceeași zi în care a fost publicată în M. Of. Decizia nr. 12

din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale și se referă exclusiv la momentul

la care se raportează calculul despăgubirii, iar nu la întinderea despăgubirii,

care continuă să se supună criteriilor din art. 26 al Legii nr. 33/1994.

Prin urmare, se

impune ca decizia Curții Constituționale să fie avută în vedere mai ales în

momentul stabilirii obiectivelor raportului de expertiză.

În

contextul dat, în care decizia recurată a fost pronunțată în chiar ziua

publicării în M. Of. a Deciziei nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a Curții

Constituționale, decizia Curții Constituționale este aplicabilă în cauză, întrucât

cauza se afla în apel, care este o fază devolutivă a judecății, iar instanța

avea obligația de a repune cauza pe rol și de a reface raportul de expertiză și

în raport de momentul exproprierii. Această soluție nu a fost adoptată de către

instanța de apel întrucât ipoteza analizată în decizia Curții Constituționale

este menționată ca obiectiv al expertizei, la efectuarea sa fiind avut în

vedere, atât momentul efectuării expertizei, 8 mai 2014, cât și momentul exproprierii,

9 mai 2006.

În primul

ciclu procesual instanța de recurs a dat recomandarea de a se avea în vedere

momentul efectuării expertizei pentru evaluarea despăgubirii, însă decizia

Curții Constituționale prevalează în raport cu dispozițiile art. 315 C. proc.

civ., deoarece are caracter definitiv și obligatoriu, potrivit art. 31 al Legii

nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Analiza

efectuată în prezentul recurs se va referi la varianta expertizei care are în

vedere momentul transferului dreptului de proprietate și criticile care o

privesc.

Sub

acest aspect, recurenta-reclamantă critică modul de stabilire a cuantumului

despăgubirilor calculate de către comisia de experți pentru data de 09 mai 2006

afirmând că nu a avut la bază contracte de vânzare-cumpărare relevante, referitoare

la imobile de același fel din unitatea administrativ-teritorială și care să

respecte art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, raportat la momentul

exproprierii, 01 iunie 2006, fiind folosite drept comparabile imobile care nu

sunt învecinate cu imobilul expropriat.

Se

precizează de către recurenta-reclamantă că, î

n Dosarele nr. 21562/3/2006, nr. 21564/3/2006

și nr. 28155/3/2007, care au ca obiect terenuri învecinate cu terenul ce face

obiectul prezentului dosar, au fost stabilite valori pe metru pătrat de teren la

445 euro, de data de 14 octombrie 2011, de 750 euro la 18 septembrie 2012 și de

aprox. 800 euro în luna iulie 2007, iar prin raportul de evaluare întocmit de

evaluator autorizat SC G.T.S. SRL, la nivelul lunii aprilie 2007, la doar 10

luni de la data exproprierii din prezentul dosar, valoarea/mp a terenului în

litigiu, din Șos. București/Ploiești, sector 1, a fost stabilită la 500 euro/mp.

De

asemenea, recurenta indică drept comparabile care pot fi avute în vedere la

efectuarea expertizei: contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 04

iunie 2006 de Notar Public, I.D., contractul de vânzare-cumpărare autentificat

din 16 octombrie 2006 de Notar Public, R.J.

Aceste

critici sunt nefondate și nu pot determina casarea deciziei recurate pentru

refacerea raportului de expertiză, întrucât toate înscrisurile, menționate ca

și comparabile relevante, datează de la un moment anterior celui la care a fost

efectuată expertiză în cel de-al doilea ciclu procesual, 8 mai 2014 și

completat la 8 ianuarie 2015, astfel încât puteau fi depuse la dosar și

analizate cu ocazia efectuării raportului de expertiză. De altfel, din

cuprinsul raportului de expertiză efectuat în apel, după rejudecare, rezultă că

au fost depuse, ca și comparabile, 6 contracte de vânzare-cumpărare pentru anul

2006, astfel cum se menționează la fila 7 a raportului de expertiză.

Lipsa de

diligență a reclamantei în modul de administrare a probelor nu poate justifica

refacerea raportului de expertiză după două cicluri procesuale în care au fost

efectuate două expertize, ocazie cu care reclamanta a avut posibilitatea de a

depune la dosar toate înscrisurile pe care le considera relevante sau de a

formula obiecțiuni în cazul în care respectivele înscrisuri ar fi fost apreciate

ca neconcludente.

Valoarea

despăgubirilor stabilite în apel a fost egală cu cea de la momentul realizării

transferului dreptului de proprietate în patrimoniul statului, astfel cum

rezultă din cuprinsul Hotărârii nr. 11 din 9 mai 2006.

Prin Decizia nr. 12

din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale s-a statuat că valorarea

despăgubirii trebuie să corespundă cu valoarea imobilului la data realizării

transferului dreptului de proprietate.

În cauză, acest

transfer a avut loc la data exproprierii, respectiv 1 iunie 2006, când s-a

produs consemnarea banilor la dispoziția persoanei expropriate, în temeiul art.

8 și 15 din Legea nr. 198/2004, aplicabile la data introducerii prezentei

acțiuni, 14 iunie 2006.

Astfel

cum s-a arătat, suma stabilită prin expertiza din cel de-al doilea ciclu

procesual a fost aceeași cu suma stabilită de expropriator, consemnată la

dispoziția persoanei expropriate la momentul transferului dreptului de

proprietate, adică 40 020 euro, comparativ cu suma stabilită prin Hotărârea nr.

11 din 9 mai 2005, care a fost de 40.129,42 euro, doar că instanța a dispus

plata în echivalent lei a acestei sume, în cuantum de 177 449 lei.

Cu o

diferență nesemnificativă, de 109, 42 euro, în apel a fost acordată aceeași despăgubire

cu cea de la momentul transferului dreptului de proprietate, fiind astfel respectată

condiția cerută în decizia Curții Constituționale ca valorarea despăgubirii să

corespundă cu valoarea imobilului la data realizării transferului dreptului de

proprietate.

Această

diferență a fost acoperită prin transformarea în lei a respectivei sume, cursul

valutar la nivelul anului 2014 fiind mai mare decât cel de la nivelul anului în

care s-a realizat transferul dreptului de proprietate, anul 2006.

Păstrând

valoarea în euro de la data transferului dreptului de proprietate, dar convertind-o

în lei, instanța de apel a acordat o sumă mai mare decât cea stabilită prin Hotărârea

nr. 11 din 9 mai 2006, astfel că este nefondată critica recurentului-pârât

potrivit cu care instanța trebuia să respingă acțiunea deoarece nu putea să

acorde o despăgubire mai mică decât cea acordată de expropriator, astfel cum

prevede art. 27 al Legii nr. 33/1994.

Dreptul reclamantei

de a formula contestație împotriva modului de stabilire a cuantumului despăgubirilor

nu poate fi folosit ca argument pentru ca aceasta să suporte fluctuația

cursului valutar, deoarece prin exercitarea acestui drept și-ar fi asumat

riscul devalorizării leului, astfel cum susține recurentul-pârât.

În

România plata se efectuează în lei, iar raportarea la altă monedă, în

considerarea stabilității sale, urmărește tocmai înlăturarea fluctuației

monedei naționale.

Dispoziția

dată de instanța în apel ca despăgubirea să fie plătită în lei respectă cerințele

art. 44 din Constituția României și art. 1 din Primul Protocol la C.E.D.O.

privind acordarea unei prealabile și drepte despăgubiri, despăgubirea acordată fiind

prealabilă, de vreme ce este echivalentă cu cea stabilită la valoarea de la

momentul exproprierii (când are loc transferul dreptului de proprietate conform

Legii nr. 198/2004) și acoperă fluctuația cursului valutar în etapa cercetării

judecătorești, în care se verifică dacă a fost acordată și o dreaptă

despăgubire.

Motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., invocat cu privire la

greșita interpretare de către instanța de apel a opiniei separate la raportul

de expertiză, este nefondat, întrucât art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se referă

la greșita interpretare a actului juridic dedus judecății, iar raportul de

expertiză nu reprezintă un act juridic, ci o probă administrată în cauză, iar posibilitatea

de interpretare a probelor excede cenzurii efectuate pe calea recursului, odată

cu abrogarea art. 304 pct. 11 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000.

Pentru considerente

expuse, motivele de recurs invocate nu sunt incidente în cauză, astfel încât ambele

recursuri vor fi privite ca nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de reclamanta SC B.I. SA și de pârâtul Statul Român, prin

CN A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 26/A din 15 ianuarie 2015 a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 24 aprilie 2015.