ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 652/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 652/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanta SC B.I. SA a
solicitat, în contradictoriu cu Statul român, reprezentat prin C.N.A.D.N.R. SA,
stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru exproprierea cu privire la terenul
intravilan situat în București, șos. București - Ploiești nr. 42 - 44, sectorul
1, în suprafață de 195,22 m.p., identificat cu nr. cadastral x, situat pe
amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes național «Fluidizarea
traficului între km 7+535-11+938» din cadrul obiectivului de investiții
Fluidizarea traficului pe DN 1 între km 8+100-17+100 și centura rutieră din
zona de nord a municipiului București».
În subsidiar,
reclamanta a solicitat ca, în cazul în care despăgubirea stabilită prin hotărârea
ce se va pronunța urmează a fi superioară celei acordate prin hotărârea nr. 11
de stabilire a despăgubirii din 09 mai 2006, emisă de pârât și comunicată
reclamantei la data de 26 mai 2006, desființarea acestei din urmă cheltuieli,
ca fiind netemeinică și nelegală.
Reclamanta a formulat
cerere precizatoare al celui de-al doilea capăt de cerere în sensul că a solicitat,
în subsidiar, în cazul în care despăgubirea stabilită prin hotărârea ce se va
pronunța în cauză va fi superioară celei acordate prin hotărârea nr. 11 din 9
mai 2006, modificarea acestei din urmă hotărâri în privința cuantumului
despăgubirii.
Prin Sentința civilă nr.
1502 din 14 decembrie 2007 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis
cererea formulată de reclamantă, a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru
imobilul ce a făcut obiectul Hotărârii nr. 11 din 09 mai 2006 emisă de Comisia
de aplicare a Legii nr. 198/2004 - Consiliul local sector 1 București, ca fiind
de 160.997,153 lei.
Curtea de Apel
București, secția a IV-a civilă, învestită cu soluționarea apelurilor declarate
de ambele părți, prin decizia nr. 197 din 11 mai 2012 a admis ambele căi de
atac, a schimbat în parte sentința în sensul că a modificat Hotărârea nr. 11
din 9 mai 2006 și a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul ce a
făcut obiectul Hotărârii nr. 11 din 9 mai 2006 emisă de Comisia de aplicare a
Legii nr. 198/2004, ca fiind de 60.323 euro, echivalent în lei la data plății
efective, la cursul B.N.R., pentru considerentele ce urmează.
În fapt, terenul în
litigiu în suprafață de 195,22 m.p., ce a făcut obiectul exproprierii conform
Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de
autostrăzi și drumuri naționale, este proprietatea apelantei-reclamante SC B.I.
SA, conform încheierii de întabulare în C.F. nr. 44955, respectiv a
contractului de lotizare nr. 2007/2003 emis de B.N.P. - T.
Prin Hotărârea nr. 11
din 09 mai 2006 Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul
Consiliului local sector 1 București s-a stabilit cuantumul despăgubirii pentru
exproprierea imobilul-teren în suprafață de 195,22 m.p., în conformitate cu dispozițiile art. 7 și 9 din Legea nr. 198/2004, la suma de 138.968
lei reprezentând echivalentul în lei a sumei de 40.129 euro.
În drept,
l
egea
cadru în materia exproprierilor a stabilit un criteriu legal ce trebuie avut în
vedere de comisia de experți numită de instanță în conformitate cu dispozițiile
art. 25 din lege, în sensul că evaluarea imobilului supus exproprierii se face
în raport de prețurile de tranzacționare ale unor imobile similare, de la data
efectuării raportului de expertiză, adică de la o dată cât mai apropiată de
momentul pronunțării hotărârii prin care se stabilește cuantumul despăgubirii.
Aplicând
în cauză aceste dispoziții legale, în baza efectului devolutiv al apelului și
în considerarea criticilor formulate prin ambele apeluri în cauză, instanța de
apel a procedat la refacerea probei cu expertiza tehnică de specialitate
administrată în primă instanță.
Instanța
a dispus efectuarea unor adrese către Direcția Impozite si Taxe Locale a
Sectorului 1 și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară pentru a se
depune la dosar acte de tranzacționare cu privire la terenuri situate în
aceeași unitate administrativ teritorială, încheiate în anul 2010-2011, la
dosar fiind depuse, de către apelantul Statul român prin C.N.A.D.N.R.: contractul
de vânzare-cumpărare autentificat din 12 august 2010, din 15 martie 2010 și din
24 septembrie 2010 (filele 333-351 din vol. II al dosarului de apel); de către
Direcția de Impozite și Taxe Locale sector 1: contractul de vânzare-cumpărare
autentificat din 24 septembrie 2010 și din august 2010 (filele 409-422 din
vol. II al dosarului de apel); iar de către Oficiul de Cadastru, Serviciul
Publicitate Imobiliară sector 1: contractul de vânzare-cumpărare autentificat din
23 iunie 2011, din 24 septembrie 2010 și procesul-verbal de licitație întocmit
în data de 18 ianuarie 2011 de Ministerul Economiei și Finanțelor în Dosarul de
executare nr. 1562147/2008 (filele 371-377 din vol. II al dosarului de apel).
Comisia
de expertiză formată din experți judiciari în specialitatea evaluare
proprietăți imobiliare a reanalizat documentele trimise cu titlu de comparabile
pentru a se face evaluarea în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (2)
din Legea nr. 3371994, și au stabilit următoarele:
1.
imobilele ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare autentificate din
24 septembrie 2010 și din 12 august 2010 au putut fi reținute ca și
comparabile;
2.
imobilele ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare autentificate din
15 martie 2010, din 23 iunie 2011 și din 21 iulie 2011, precum și
procesul-verbal de licitație nu au putut fi reținute drept comparabile, pentru
motivele învederate în cuprinsul răspunsului redactat de comisia de experți.
În
consecință, comisia de experți a stabilit că valoarea despăgubirii pentru
exproprierea terenului în litigiu la data efectuării expertizei este de 60.323
euro, la un preț unitar estimat de comisie de 309 euro/ m.p.
Curtea a constatat că
sunt întemeiate toate acele critici prin care apelanta-reclamantă SC B.I. SA a
susținut netemeinicia hotărârii pronunțate de prima instanță de fond, deoarece
a avut la bază o evaluare care nu a respectat criteriul legal prevăzut de legea
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, iar prin întreg
probatoriul administrat în faza de apel instanța a urmărit respectarea
principiul consacrat de art. 44 alin. (3) din Constituție, acela ca
despăgubirea să fie justă.
Sunt întemeiate și
acele critici prin care apelanta-reclamantă a susținut faptul că experții ce au
format comisia de expertiză în fața primei instanțe de fond nu aveau
calificarea necesară pentru a efectua evaluarea terenului expropriat, precum și
diferențele mari de valori propuse de cei 3 membri ai comisiei de expertiză.
Având în
vedere cuantumul despăgubirii pentru expropriere, așa cum a fost stabilit de
comisia de experți prin răspunsul la obiecțiuni depus la dosar
la data de 18 aprilie
2012 (filele 574-579 din vol. II al dosarului de apel), prin care s-a stabilit
o valoare de 309 euro/ m.p. în raport de comparabilele puse la dispoziția
comisiei de experți, pe baza metodei comparației directe cu prețurile de
tranzacționare pentru imobile similare din aceeași unitate administrativ-teritorială,
la data efectuării raportului de expertiză, instanța a constatat că este
întemeiată critica prin care apelanta-reclamantă a susținut faptul că
despăgubirea
stabilită de instanța de fond, de 239,72 euro/ mp, este mult inferioară față de
valoarea reală, fiind stabilită cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr.
33/1994.
Prin apelul declarat,
apelantul-pârât Statul român reprezentat prin C.N.A.D.N.R. a reiterat excepția
de decădere a reclamantei SC B.I. SA din dreptul de a solicita majorarea
despăgubirii acordate în temeiul Legii nr. 198/2004 prin hotărârea de stabilire
a despăgubirii nr. 11 din 09 mai 2006, excepție ce a fost respinsă de către
instanța de fond prin încheierea din data de 24 octombrie 2006.
Curtea a constatat
că în mod corect a fost respinsă această excepție, având în vedere că situația
din speță nu se încadrează în teza a II-a prevăzută la alin. (1) al art. 9 din
Legea nr. 198/2004 invocată de apelant (în prezent abrogat prin art. 35 din
Legea nr. 255/2010), în sensul că prin hotărârea contestată nu i s-a respins,
în tot sau în parte, cererea de despăgubire, ci la teza I a acestei norme
juridice, astfel că acțiunea a fost introdusă înăuntrul termenului de decădere
de 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului
prin care s-a aprobat
amplasamentul lucrării și declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor
care constituie amplasamentul.
O altă critică
privește soluția instanței de fond prin care a fost respinsă e
xcepția de inadmisibilitate
a celui de al doilea capăt din cererea precizată formulată de reclamanta SC
B.I. SA, prin care aceasta a solicitat modificarea Hotărârii nr. 1 din 09 mai 2006
emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul local al
Sectorului 1 București, cu privire la cuantumul despăgubirii. Apelantul susține
faptul că modificarea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii este
inadmisibilă deoarece o asemenea măsură nu este prevăzută de legiuitor.
Curtea a respins
aceasta critică, constatând că în mod corect a reținut tribunalul
admisibilitatea acțiunii, având în vedere faptul că dreptul expropriatului
nemulțumit de cuantumul despăgubirii de a sesiza instanța în vederea stabilirii
justei despăgubiri este stabilit atât prin legea cadru în materia
exproprierilor, art. 25 și 25 din Legea nr. 33/1994, de fostul art. 9 din Legea
nr. 198/2004 (în prezent abrogată prin Legea nr. 255/2010), cât și de art. 44 alin.
(3) din Constituție.
Nu a fost reținut
nici argumentul conform căruia va elibera despăgubirea ce a fost consemnată în
baza Hotărârii nr. 11 din 09 mai 2006 - în temeiul art. 11 alin. (4) din Norma
metodologică de aplicare a Legii nr. 198/2004, iar plata restului de
despăgubire o va face în baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile
de stabilire a cuantumului acesteia, deoarece instanța stabilește în baza
probatoriilor o sumă cu titlu de despăgubire și nu o diferență dintre cea
consemnată de expropriator și cea reieșită din probe.
Prin cel de-al doilea
motiv de apel, apelantul-pârât Statul român prin C.N.A.D.N.R. a criticat
soluția în ceea ce privește obligarea sa la despăgubiri pentru terenul
expropriat, solicitând a se constata netemeinicia și nelegalitatea raportului
de evaluare întocmit în primă instanță.
Curtea a constatat că
sunt întemeiate toate acele critici prin care apelantul-pârât a susținut modul
defectuos de administrare al expertizei tehnice de evaluare în primă instanță,
imposibilitatea experților de a ajunge la o concluzie comună, fapt ce a atras
vicierea de formă a raportului, lipsa specialității experților ce au compus
comisia de expertiză, precum și nelegale respingere a obiecțiunilor prin care
au fost învederate aceste neregularități.
Împotriva deciziei a
declarat recurs pârâtul solicitând, în principal, respingerea cererii de
majorare a cuantumului despăgubirii ca neîntemeiat, iar în subsidiar casarea
deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin dezvoltarea
motivelor de recurs se invocă inadmisibilitatea capătului de cerere privind
modificarea hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, Sectorul 1,
București întrucât este un act unilateral emis în conformitate cu prevederile art.
7 din Legea nr. 198/2004.
O altă critică se
referă la încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, deoarece
valoarea propusă a fost determinată prin aplicarea nejustificabilă a
coeficienților de corecție și prin înlăturarea drept comparabilă a contractului
de vânzare-cumpărare din 15 martie 2010.
Comisia de experți a
selecționat doar două contracte încheiate în cursul anului 2010, cărora le-au
aplicat corecții de 21.03% și 32,19 %.
Din contractele de
vânzare-cumpărare depuse, la care se adaugă procesul-verbal de licitație din 18
ianuarie 2011 rezultă că în perioada 2010-2011 valoarea de tranzacționare se
situează în jurul valorii de 200 euro/ m.p., confirmând justețea despăgubirii
stabilite de către expropriator de 205,56 euro/ m.p.
Intimata, prin
întâmpinarea depusă în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., a solicitat
respingerea recursului ca nefondat, invocând-se și nulitatea recursului.
Înalta Curte,
analizând decizia prin raportare la criticile formulate reține caracterul
fondat al recursului pentru argumentele ce succed.
Recursul declarat de
pârâtă întrunește exigențele dispozițiilor art. 302
1
alin. (1) lit.
c) C. proc. civ., în sensul că sunt indicate motivele de nelegalitate pe care
se întemeiază și dezvoltarea lor câtă vreme se invocă încălcarea dispozițiilor art.
26 din Legea nr. 33/1994, cu indicarea în concret a considerentelor pentru care
se apreciază nelegalitatea hotărârii pronunțate în calea devolutivă de atac.
- Într-adevăr,
instanța de apel, aplicând dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 33/1994
privind exproprierea pentru utilitate publică, la care fac trimitere
dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile
lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, putea doar să
stabilească cuantumul despăgubirilor datorate pentru imobilul intravilan
expropriat situat în București, Șos. București - Ploiești nr. 42-22 sectorul 1
în suprafață de 195,22 m.p., proprietatea reclamantei, și nu să dispună
modificarea Hotărârii nr. 11 din 9 mai 2006.
Deși strict juridic
critica formulată este fondată, hotărârea fiind un act de autoritate emis de
expropriator, ca finalitate este lipsită de relevanță câtă vreme instanța este
cea abilitată de legiuitor să stabilească cuantumul despăgubirii.
Aceasta semnifică, în
fapt, modificarea hotărârii emise în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor
reale datorate proprietarului pentru imobilul expropriat.
Instanța superioară
de fond, deși pornește de la premisa corectă a modalității în care se
stabilește prejudiciul real suferit de proprietarul imobilului expropriat în
sensul că evaluarea imobilului supus exproprierii se face în raport de
prețurile de tranzacționare ale unor imobile similare, de la data efectuării
raportului de expertiză, adică de la o dată cât mai apropiată de momentul
pronunțării hotărârii, prin care se stabilește cuantumul despăgubirii,
finalizează judecata prin aprecierea greșită a puterii doveditoare a probelor
administrate sub acest aspect, cu încălcarea dispozițiilor art. 26-27 din Legea
nr. 33/1994.
Comparabile avute în
vedere de comisia de experți la data efectuării suplimentului nr. 2 la raportul
de expertiză, omologat de instanță, 7 februarie 2012 provin din perioade
îndepărtate datei menționate.
Instanța, contrar
celor statuate, în sensul că prețurile de tranzacționare avute în vedere
trebuiau să fie de la o dată cât mai apropiată de momentul pronunțării
hotărârii, dă eficiență prețurilor stabilite la 24 septembrie 2010, 12 august 2010,
cu aproximativ 2 ani înainte de pronunțarea deciziei.
Osebit de aceasta,
deși prețurile de tranzacționare sunt de 266,64 euro/ m.p. și 254,97 euro/ m.p.,
experții stabilesc un preț de 309 euro/ m.p., prin adăugarea unor indici de
corecție ce conduc la majorarea sumei, în condițiile în care piața imobiliară
este practic blocată, fără indicarea actelor normative ce îi îndrituiesc să
acorde indicii de corecție favorabili expropriatului.
Drept urmare,
situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită pentru a se putea verifica
aplicarea corectă a legii.
Înalta Curte, pentru
cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) și art.
314 C. proc. civ. va admite recursul și va casa decizia cu trimiterea cauzei
spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia
rejudecării, instanța de apel va dispune efectuarea unui raport de expertiză ce
să răspundă exigențelor art. 26 din Legea nr. 33/1994.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 197/
A din data de 11 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Casează decizia și
trimite cauza pentru rejudecare la aceiași curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 februarie 2013.