ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 652/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanta SC B.I. SA a solicitat, în contradictoriu cu Statul român, reprezentat prin C.N.A.D.N.R. SA, stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru exproprierea cu privire la terenul intravilan situat în București, șos. București - Ploiești nr. 42 - 44, sectorul 1, în suprafață de 195,22 m.p., identificat cu nr. cadastral x, situat pe amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes național «Fluidizarea traficului între km 7+535-11+938» din cadrul obiectivului de investiții Fluidizarea traficului pe DN 1 între km 8+100-17+100 și centura rutieră din zona de nord a municipiului București».

În subsidiar, reclamanta a solicitat ca, în cazul în care despăgubirea stabilită prin hotărârea ce se va pronunța urmează a fi superioară celei acordate prin hotărârea nr. 11 de stabilire a despăgubirii din 09 mai 2006, emisă de pârât și comunicată reclamantei la data de 26 mai 2006, desființarea acestei din urmă cheltuieli, ca fiind netemeinică și nelegală. Reclamanta a formulat cerere precizatoare al celui de-al doilea capăt de cerere în sensul că a solicitat, în subsidiar, în cazul în care despăgubirea stabilită prin hotărârea ce se va pronunța în cauză va fi superioară celei acordate prin hotărârea nr. 11 din 9 mai 2006, modificarea acestei din urmă hotărâri în privința cuantumului despăgubirii.

Prin Sentința civilă nr. 1502 din 14 decembrie 2007 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis cererea formulată de reclamantă, a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul ce a făcut obiectul Hotărârii nr. 11 din 09 mai 2006 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 - Consiliul local sector 1 București, ca fiind de 160.997,153 lei. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, învestită cu soluționarea apelurilor declarate de ambele părți, prin decizia nr. 197 din 11 mai 2012 a admis ambele căi de atac, a schimbat în parte sentința în sensul că a modificat Hotărârea nr. 11 din 9 mai 2006 și a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul ce a făcut obiectul Hotărârii nr. 11 din 9 mai 2006 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004, ca fiind de 60.323 euro, echivalent în lei la data plății efective, la cursul B.N.R., pentru considerentele ce urmează.

În fapt, terenul în litigiu în suprafață de 195,22 m.p., ce a făcut obiectul exproprierii conform Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, este proprietatea apelantei-reclamante SC B.I. SA, conform încheierii de întabulare în C.F. nr. 44955, respectiv a contractului de lotizare nr. 2007/2003 emis de B.N.P. - T. Prin Hotărârea nr. 11 din 09 mai 2006 Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului local sector 1 București s-a stabilit cuantumul despăgubirii pentru exproprierea imobilul-teren în suprafață de 195,22 m.p., în conformitate cu dispozițiile art. 7 și 9 din Legea nr. 198/2004, la suma de 138.968 lei reprezentând echivalentul în lei a sumei de 40.129 euro.

În drept, l egea cadru în materia exproprierilor a stabilit un criteriu legal ce trebuie avut în vedere de comisia de experți numită de instanță în conformitate cu dispozițiile art. 25 din lege, în sensul că evaluarea imobilului supus exproprierii se face în raport de prețurile de tranzacționare ale unor imobile similare, de la data efectuării raportului de expertiză, adică de la o dată cât mai apropiată de momentul pronunțării hotărârii prin care se stabilește cuantumul despăgubirii. Aplicând în cauză aceste dispoziții legale, în baza efectului devolutiv al apelului și în considerarea criticilor formulate prin ambele apeluri în cauză, instanța de apel a procedat la refacerea probei cu expertiza tehnică de specialitate administrată în primă instanță.

Instanța a dispus efectuarea unor adrese către Direcția Impozite si Taxe Locale a Sectorului 1 și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară pentru a se depune la dosar acte de tranzacționare cu privire la terenuri situate în aceeași unitate administrativ teritorială, încheiate în anul 2010-2011, la dosar fiind depuse, de către apelantul Statul român prin C.N.A.D.N.R.: contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 12 august 2010, din 15 martie 2010 și din 24 septembrie 2010 (filele 333-351 din vol. II al dosarului de apel); de către Direcția de Impozite și Taxe Locale sector 1: contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 24 septembrie 2010 și din august 2010 (filele 409-422 din vol. II al dosarului de apel); iar de către Oficiul de Cadastru, Serviciul Publicitate Imobiliară sector 1: contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 23 iunie 2011, din 24 septembrie 2010 și procesul-verbal de licitație întocmit în data de 18 ianuarie 2011 de Ministerul Economiei și Finanțelor în Dosarul de executare nr. 1562147/2008 (filele 371-377 din vol. II al dosarului de apel).

Comisia de expertiză formată din experți judiciari în specialitatea evaluare proprietăți imobiliare a reanalizat documentele trimise cu titlu de comparabile pentru a se face evaluarea în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 3371994, și au stabilit următoarele: 1. imobilele ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare autentificate din 24 septembrie 2010 și din 12 august 2010 au putut fi reținute ca și comparabile; 2. imobilele ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare autentificate din 15 martie 2010, din 23 iunie 2011 și din 21 iulie 2011, precum și procesul-verbal de licitație nu au putut fi reținute drept comparabile, pentru motivele învederate în cuprinsul răspunsului redactat de comisia de experți.

În consecință, comisia de experți a stabilit că valoarea despăgubirii pentru exproprierea terenului în litigiu la data efectuării expertizei este de 60.323 euro, la un preț unitar estimat de comisie de 309 euro/ m.p. Curtea a constatat că sunt întemeiate toate acele critici prin care apelanta-reclamantă SC B.I. SA a susținut netemeinicia hotărârii pronunțate de prima instanță de fond, deoarece a avut la bază o evaluare care nu a respectat criteriul legal prevăzut de legea privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, iar prin întreg probatoriul administrat în faza de apel instanța a urmărit respectarea principiul consacrat de art. 44 alin. (3) din Constituție, acela ca despăgubirea să fie justă.

Sunt întemeiate și acele critici prin care apelanta-reclamantă a susținut faptul că experții ce au format comisia de expertiză în fața primei instanțe de fond nu aveau calificarea necesară pentru a efectua evaluarea terenului expropriat, precum și diferențele mari de valori propuse de cei 3 membri ai comisiei de expertiză. Având în vedere cuantumul despăgubirii pentru expropriere, așa cum a fost stabilit de comisia de experți prin răspunsul la obiecțiuni depus la dosar la data de 18 aprilie 2012 (filele 574-579 din vol. II al dosarului de apel), prin care s-a stabilit o valoare de 309 euro/ m.p.

în raport de comparabilele puse la dispoziția comisiei de experți, pe baza metodei comparației directe cu prețurile de tranzacționare pentru imobile similare din aceeași unitate administrativ-teritorială, la data efectuării raportului de expertiză, instanța a constatat că este întemeiată critica prin care apelanta-reclamantă a susținut faptul că despăgubirea stabilită de instanța de fond, de 239,72 euro/ mp, este mult inferioară față de valoarea reală, fiind stabilită cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994. Prin apelul declarat, apelantul-pârât Statul român reprezentat prin C.N.A.D.N.R. a reiterat excepția de decădere a reclamantei SC B.I.

SA din dreptul de a solicita majorarea despăgubirii acordate în temeiul Legii nr. 198/2004 prin hotărârea de stabilire a despăgubirii nr. 11 din 09 mai 2006, excepție ce a fost respinsă de către instanța de fond prin încheierea din data de 24 octombrie 2006. Curtea a constatat că în mod corect a fost respinsă această excepție, având în vedere că situația din speță nu se încadrează în teza a II-a prevăzută la alin. (1) al art. 9 din Legea nr. 198/2004 invocată de apelant (în prezent abrogat prin art. 35 din Legea nr. 255/2010), în sensul că prin hotărârea contestată nu i s-a respins, în tot sau în parte, cererea de despăgubire, ci la teza I a acestei norme juridice, astfel că acțiunea a fost introdusă înăuntrul termenului de decădere de 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prin care s-a aprobat amplasamentul lucrării și declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor care constituie amplasamentul.

O altă critică privește soluția instanței de fond prin care a fost respinsă e xcepția de inadmisibilitate a celui de al doilea capăt din cererea precizată formulată de reclamanta SC B.I. SA, prin care aceasta a solicitat modificarea Hotărârii nr. 1 din 09 mai 2006 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul local al Sectorului 1 București, cu privire la cuantumul despăgubirii. Apelantul susține faptul că modificarea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii este inadmisibilă deoarece o asemenea măsură nu este prevăzută de legiuitor.

Curtea a respins aceasta critică, constatând că în mod corect a reținut tribunalul admisibilitatea acțiunii, având în vedere faptul că dreptul expropriatului nemulțumit de cuantumul despăgubirii de a sesiza instanța în vederea stabilirii justei despăgubiri este stabilit atât prin legea cadru în materia exproprierilor, art. 25 și 25 din Legea nr. 33/1994, de fostul art. 9 din Legea nr. 198/2004 (în prezent abrogată prin Legea nr. 255/2010), cât și de art. 44 alin. (3) din Constituție.

Nu a fost reținut nici argumentul conform căruia va elibera despăgubirea ce a fost consemnată în baza Hotărârii nr. 11 din 09 mai 2006 - în temeiul art. 11 alin. (4) din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 198/2004, iar plata restului de despăgubire o va face în baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia, deoarece instanța stabilește în baza probatoriilor o sumă cu titlu de despăgubire și nu o diferență dintre cea consemnată de expropriator și cea reieșită din probe. Prin cel de-al doilea motiv de apel, apelantul-pârât Statul român prin C.N.A.D.N.R. a criticat soluția în ceea ce privește obligarea sa la despăgubiri pentru terenul expropriat, solicitând a se constata netemeinicia și nelegalitatea raportului de evaluare întocmit în primă instanță.

Curtea a constatat că sunt întemeiate toate acele critici prin care apelantul-pârât a susținut modul defectuos de administrare al expertizei tehnice de evaluare în primă instanță, imposibilitatea experților de a ajunge la o concluzie comună, fapt ce a atras vicierea de formă a raportului, lipsa specialității experților ce au compus comisia de expertiză, precum și nelegale respingere a obiecțiunilor prin care au fost învederate aceste neregularități. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul solicitând, în principal, respingerea cererii de majorare a cuantumului despăgubirii ca neîntemeiat, iar în subsidiar casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Prin dezvoltarea motivelor de recurs se invocă inadmisibilitatea capătului de cerere privind modificarea hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, Sectorul 1, București întrucât este un act unilateral emis în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 198/2004.

O altă critică se referă la încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, deoarece valoarea propusă a fost determinată prin aplicarea nejustificabilă a coeficienților de corecție și prin înlăturarea drept comparabilă a contractului de vânzare-cumpărare din 15 martie 2010. Comisia de experți a selecționat doar două contracte încheiate în cursul anului 2010, cărora le-au aplicat corecții de 21.03% și 32,19 %. Din contractele de vânzare-cumpărare depuse, la care se adaugă procesul-verbal de licitație din 18 ianuarie 2011 rezultă că în perioada 2010-2011 valoarea de tranzacționare se situează în jurul valorii de 200 euro/ m.p., confirmând justețea despăgubirii stabilite de către expropriator de 205,56 euro/ m.p.

Intimata, prin întâmpinarea depusă în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând-se și nulitatea recursului. Înalta Curte, analizând decizia prin raportare la criticile formulate reține caracterul fondat al recursului pentru argumentele ce succed. Recursul declarat de pârâtă întrunește exigențele dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în sensul că sunt indicate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor câtă vreme se invocă încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, cu indicarea în concret a considerentelor pentru care se apreciază nelegalitatea hotărârii pronunțate în calea devolutivă de atac.

- Într-adevăr, instanța de apel, aplicând dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică, la care fac trimitere dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, putea doar să stabilească cuantumul despăgubirilor datorate pentru imobilul intravilan expropriat situat în București, Șos. București - Ploiești nr. 42-22 sectorul 1 în suprafață de 195,22 m.p., proprietatea reclamantei, și nu să dispună modificarea Hotărârii nr. 11 din 9 mai 2006. Deși strict juridic critica formulată este fondată, hotărârea fiind un act de autoritate emis de expropriator, ca finalitate este lipsită de relevanță câtă vreme instanța este cea abilitată de legiuitor să stabilească cuantumul despăgubirii.

Aceasta semnifică, în fapt, modificarea hotărârii emise în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor reale datorate proprietarului pentru imobilul expropriat. Instanța superioară de fond, deși pornește de la premisa corectă a modalității în care se stabilește prejudiciul real suferit de proprietarul imobilului expropriat în sensul că evaluarea imobilului supus exproprierii se face în raport de prețurile de tranzacționare ale unor imobile similare, de la data efectuării raportului de expertiză, adică de la o dată cât mai apropiată de momentul pronunțării hotărârii, prin care se stabilește cuantumul despăgubirii, finalizează judecata prin aprecierea greșită a puterii doveditoare a probelor administrate sub acest aspect, cu încălcarea dispozițiilor art. 26-27 din Legea nr. 33/1994.

Comparabile avute în vedere de comisia de experți la data efectuării suplimentului nr. 2 la raportul de expertiză, omologat de instanță, 7 februarie 2012 provin din perioade îndepărtate datei menționate. Instanța, contrar celor statuate, în sensul că prețurile de tranzacționare avute în vedere trebuiau să fie de la o dată cât mai apropiată de momentul pronunțării hotărârii, dă eficiență prețurilor stabilite la 24 septembrie 2010, 12 august 2010, cu aproximativ 2 ani înainte de pronunțarea deciziei. Osebit de aceasta, deși prețurile de tranzacționare sunt de 266,64 euro/ m.p. și 254,97 euro/ m.p., experții stabilesc un preț de 309 euro/ m.p., prin adăugarea unor indici de corecție ce conduc la majorarea sumei, în condițiile în care piața imobiliară este practic blocată, fără indicarea actelor normative ce îi îndrituiesc să acorde indicii de corecție favorabili expropriatului.

Drept urmare, situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită pentru a se putea verifica aplicarea corectă a legii. Înalta Curte, pentru cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) și art. 314 C. proc. civ. va admite recursul și va casa decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va dispune efectuarea unui raport de expertiză ce să răspundă exigențelor art. 26 din Legea nr. 33/1994.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 197/ A din data de 11 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia și trimite cauza pentru rejudecare la aceiași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2013.