ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 926/2021

HOTĂRÂRE

21.04.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 926/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 21 aprilie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26.02.2021 pe rolul Tribunalului Sibiu, apelantul A. a formulat contestație privind tergiversarea procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2019 solicitând, în temeiul art. 524 alin. (4) C. proc. civ., să fie luate, de îndată, toate măsurile necesare în vederea înlăturării situației care a provocat tergiversarea procesului și, pe cale de consecință, să se admită cererea de preschimbare a termenului de judecată din 22.03.2021.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6, art. 522 și următoarele din C. proc. civ., art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin decizia nr. 176/02.03.2021, Tribunalul Sibiu, secția I civilă a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

A reținut instanța că, în raport cu decizia nr. 604/2020 a Curții Constituționale prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 524 alin. (3) C. proc. civ., față de împrejurarea că textul criticat stabilește competența de judecată a contestației chiar în sarcina completului învestit cu soluționarea cauzei principale și, astfel, nu sunt asigurate garanțiile unui proces echitabil impus de art. 6 CEDO, se impune declinarea soluționării cererii instanței superioare, în considerarea principiului de drept potrivit căruia controlul judiciar se exercită de către instanța ierarhic superioară, dacă legea nu dispune altfel.

Prin încheierea nr. 34/25.03.2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Sibiu, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că, deși art. 524 alin. (3) C. proc. civ. nu mai permite ca acea contestație privind tergiversarea procesului să fie înaintată completului învestit cu soluționarea cauzei, conform deciziei de neconstituționalitate nr. 604/2020, art. 524 alin. (1) C. proc. civ. reprezintă în continuare o normă de competență în vigoare, ce determină ca fiind competentă a soluționa contestația instanța învestită cu soluționarea procesului în legătură cu care se invocă tergiversarea judecății, prin intermediul unui alt complet decât cel învestit cu fondul cauzei.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, pentru următoarele argumente:

Prin decizia Curții Constituționale nr. 604/16.07.2020 publicată în Monitorul Oficial nr. 976/22.10.2020, a fost declarat neconstituțional art. 524 alin. (3) C. proc. civ., reținându-se că acesta încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituția României, respectiv art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

S-a reținut, prin decizia de neconstituționalitate menționată, că judecarea contestației privind tergiversarea procesului de către același complet care soluționează fondul cauzei contravine dreptului la un proces echitabil, în componenta imparțialității obiective, astel încât textul legal a fost înlăturat de la aplicare prin mecanismul de contencios constituțional.

Este de observat însă că art. 524 alin. (3) C. proc. civ. reglementa soluționarea contestației la tergiversare de către completul învestit cu judecarea cauzei, iar nu de către instanța învestită, așa cum prevăd dispozițiile art. 524 alin. (1) C. proc. civ., în vigoare, conform cărora "Contestația se formulează în scris și se depune la instanța învestită cu soluționarea procesului în legătură cu care se invocă tergiversarea judecății".

De asemenea, nu au intrat în sfera analizei de neconstituționalitate, nici dispozițiile art. 524 alin. (5) C. proc. civ., care reglementează calea de atac împotriva încheierii prin care se respinge contestația la tergiversare, respectiv plângerea, pe care o dă în competența instanței ierarhic superioare.

Din interpretarea acestor două texte de lege în vigoare și aplicabile cauzei pendinte, rezultă că, în lipsa unor prevederi care să substituie textul legal declarat neconstituțional, este vorba de o procedură judiciară în două trepte, respectiv contestație, a cărei soluționare se circumscrie competenței instanței învestite cu judecarea procesului în cadrul căruia se ridică problema tergiversării și plângere, a cărei soluționare revine instanței superioare celei care a respins o astfel de contestație.

Față de cele arătate, competența contestației la tergiversare va aparține instanței învestite cu soluționarea litigiului raportat la care se formulează asemenea solicitare, dar de către un alt complet decât cel învestit cu soluționarea fondului, în conformitate cu considerentele deciziei nr. 604/2020 a Curții Constituționale, potrivit cărora "Această cerere nu poate fi calificată ca o cerere cu caracter accesoriu deduse soluționării instanței judecătorești, pentru că ea nu vizează dreptul subiectiv pretins, ci o chestiune obiectivă referitoare la lentoarea procedurii judiciare pentru că se referă chiar la conduita instanței în cursul desfășurării procesului. Prin urmare, este exclusă posibilitatea ca aceasta să fie judecată de același complet care soluționează fondul, acestuia lipsindu-i imparțialitatea obiectivă."

În considerentele deciziei, Curtea Constituțională nu se referă la soluționarea contestației de către o altă instanță, ci de către un alt complet de judecată, decât cel învestit cu soluționarea cauzei pe fond.

O astfel de abordare se justifică și din perspectiva faptului că pe de o parte, contestația la tergiversare nu are natura unei căi de atac împotriva hotărârii judecătorești pentru a fi soluționată de către instanța superioară, iar pe de altă parte, rămânerea dosarului în cadrul instanței învestite cu soluționarea cauzei, dar trimiterea la un alt complet al acestei instanțe pentru analizarea problemei tergiversării reprezintă o cale mai eficientă în asigurarea celerității pe care o reclamă o astfel de procedură.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare în favoarea Tribunalului Sibiu.