ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 353/2022
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 353/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 22 februarie 2022
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Curții de Apel Galați, secția I civilă, petentul A. a solicitat, pe calea contestației privind tergiversarea procesului, să se constate că instanța ce a fost învestită cu soluționarea unei cereri de completare a deciziei civile nr. 34/R din 27 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2020, și-a nesocotit obligația prevăzută de art. 154 alin. (7) C. proc. civ. (obligațiile instanței de judecată privitoare la efectuarea procedurilor de citare) și cele privitoare la stabilirea unui nou termen de judecată mai scurt decât cel acordat, de aproape 30 de zile.
Încheierea pronunțată de Curtea de Apel Galați
Prin încheierea de ședință din 07 aprilie 2021 pronunțată în dosar nr. x/2021, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție
Prin decizia civilă nr. 1269 din 09 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a declinat competența de soluționare a contestației privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 în favoarea Curții de Apel Galați.
Încheierea și decizia pronunțate de Curtea de Apel Galați
Prin încheierea de ședință din 14 iulie 2021 pronunțată în dosar nr. x/2021, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins, ca neîntemeiată, contestația privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2020
Prin decizia civilă nr. 187/R din 02 august 2021, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a admis excepția necompetentei materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petentul A. împotriva încheierii din data de 14 iulie 2021 a Curții de Apel Galați, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție
Prin decizia nr. 1566 din 18 august 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 14 iulie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.
Calea de atac exercitată în cauză
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 14 iulie 2021, sub nr. x/2021, revizuientul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1269 din 09 iunie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, în condițiile dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea cererii, a arătat că decizia menționată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 604 din 16 iulie 2020 a Curții Constituționale a României, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 524 alin. (3) C. proc. civ., statuându-se că evaluarea cererii privind tergiversarea procesului se va realiza, în primă și ultimă instanță, de către instanța ierarhic superioară, în speță Înalta Curte de Casație și Justiție.
Totodată, a reținut că art. 524 alin. (3) C. proc. civ. încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituția României, precum și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În condițiile în care Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită cu soluționarea contestației privind tergiversarea procesului împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele imediat inferioare (curțile de apel), declinarea competenței de către Înalta Curte de Casație și Justiție către Curtea de Apel Galați este neconstituțională, sens în care a solicitat anularea deciziei civile nr. 1269 din 09 iunie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pretinsă a fi potrivnică deciziei nr. 604 din 16 iulie 2020 a Curții Constituționale a României.
A mai solicitat soluționarea cererii de revizure de către un alt complet de judecată al secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și menținerea încheierii de ședință din 07 aprilie 2021 pronunțate în dosarul nr. x/2021 de către Curtea de Apel Galați, prin care s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca fiind temeinică și legală.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:
Cu titlu preliminar, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimatul Biroul Executorului Judecătoresc B., se observă, pe de o parte, că partea nu a adus argumente în sprijinul acestei excepții ceea ce echivalează cu o nemotivare a sa, iar, pe de altă parte, intimatul Biroul Executorului Judecătoresc B. a figurat, în aceeași calitate, în decizia a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză, cadrul procesual fiind stabilit de către revizuent la momentul promovării contestației privind tergiversarea procesului ce a format obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Galați, înregistrată sub nr. x/2021*, pe rolul aceleiași instanțe.
Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) și (2) C. proc. civ., în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
Dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire, pe care cererea se fundamentează, sens în care în cadrul acestei căi de retractare se analizează în mod prioritar aspecte procedurale ce țin de îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a căii de atac.
În speța dedusă judecății, revizuentul A. a invocat o pretinsă contrarietate între decizia civilă nr. 1269 din 09 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, și decizia nr. 604 din 16 iulie 2020 a Curții Constituționale a României, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 524 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca normă, care în aprecierea revizuentului, deschide părții posibilitatea exercitării căi extraordinare de atac a revizuirii, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, care încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Prin decizia civilă nr. 1269 din 09 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a declinat competența de soluționare a contestației privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 în favoarea Curții de Apel Galați.
Potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., "Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitatea jurisdicțională competent."
Procedura instituită prin textul de lege enunțat nu privește judecarea pe fond a cauzei, ci se referă la soluționarea unui incident procedural, de stabilire a instanței competente să judece litigiul, singurul motiv pe care instanța îl poate reține în hotărârea de declinare fiind propria necompetență materială sau teritorială.
Astfel, intenția legiuitorului prin adoptarea acestor prevederi legale a fost aceea de a se asigura celeritatea judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării lor ca urmare a exercitării abuzive a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești de declinare a competenței, rațiunea eliminării căilor de atac împotriva hotărârii de declinare a competenței fiind aceea de a permite ajungerea cauzei într-un timp cât mai scurt în fața instanței competente să soluționeze litigiul dedus judecății.
Cum decizia civilă nr. 1269 din 09 iunie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă reprezintă o hotărâre de declinare a competenței, neabordând în vreun fel fondul litigiului, care nu este susceptibilă de exercițiul vreunei căi de atac, cererea de revizuire formulată împotriva acesteia este inadmisibilă.
În consecință, având în vedere dispozițiile art. 509 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 513 alin. (3) și (5) din același act normativ, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1269 din 09 iunie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1269 din 09 iunie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.
Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 feburarie 2022.