ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 39/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 28 noiembrie 2014 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 4212/1/2014, numitul C.I. critică, pe calea prezentului recurs, sentința nr. 343 din 04 martie 1987 a Judecătoriei Vișeu de Sus, arătând că nu au fost luate în considerare contradicțiile declarațiilor martorilor reclamantei și nu s-a procedat la efectuarea unei noi expertize medico-legale, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice. Recurentul a enumerat apoi toate căile ordinare și extraordinare de atac pe care Ie-a exercitat împotriva sentinței sus-mențîonate și a hotărârilor judecătorești succesive pronunțate în cauză.

Examinând recursul în raport de excepția de inadmisibilitate invocată de instanță din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte constată următoarele: Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale. Rezultă ca împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căiie de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de ia care nu se poale deroga, deoarece se întemeiază pe interesul generai de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit judecata unui proces.

Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept. Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date Iară drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar daca prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac. O asemenea concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. În speță, împotriva sentinței nr. 343 din 04 martie 1987 a Judecătoriei Vișeu de Sus a fost exercitată calea de atac a recursului, ce a fost soluționată prin Decizia nr. 73 din 04 februarie 1988 pronunțată de Tribunalul Județean Maramureș în Dosar nr. 732/1987. împotriva acestei decizii reclamantul a exercilat un nou recurs, respins ca inadmisibil, prin Decizia nr. 862/R din 27 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie în Dosar nr. 334/33/2009.

Rezultă că sentința nr. 343 din 04 martie 1987 a Judecătoriei Vișeu de Sus a devenit definitivă și irevocabilă prin epuizarea căilor de atac prevăzute de lege ce se puteau exercita împotriva ei, sens în care nu mai poate face obiect al prezentului recurs. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul C.I. împotriva sentinței nr. 343 din 04 martie 1987 a judecătoriei Vișeul de Sus. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi. 14 ianuarie 2015.