ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3045/2014

Asupra cererii de față constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 400 din 06 iulie 2010, Curtea de Apel Constanța a. respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta l.P.A. și de pârâta SC O.O. SRL, împotriva sentinței civile nr. 36 din 18 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 3197/1118/2009. Prin Decizia civilă, nr. 83 din 05 februarie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a respins recursul declarat de reclamanta l.P.A., în contradictoriu cu intimata SC O.O. SRL, împotriva sentinței civile nr. 4465 din 17 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța. Prin Decizia civilă nr. 1155 din 29 octombrie 2013, Tribunalul Constanța, secția I civilă, a admis recursurile declarate de reclamanta l.P.A.

și de pârâta SC O.O. SRL împotriva sentinței civile nr. 14518 din 18 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Constanța, a modificat, în parte, sentința atacată, în sensul că a anulat, în parte, actele de executare referitoare la executarea obligației de reintegrare în muncă, a constatat că suma datorată de pârâtă contestatoarei este de 14.289 lei, la care se adaugă tichetele de masă în valoare de 3.494 lei și au fost menținute celelalte dispoziții. Prin cererea înregistrată la data de 13 ianuarie 2014 pe rolul Curții de Apel Constanța, l.P.A. a solicitat revizuirea a două hotărâri definitive potrivnice, care încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 400 din 06 iulie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, și anume Decizia civilă nr. 83 din 05 februarie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, și Decizia civilă nr. 1155 din 29 octombrie 2013 a Tribunalului Constanța, secția I civilă.

A solicitat, totodată, repunerea în termenul de formulare a cererii de revizuire, arătând că Decizia civilă nr. 1155 din 29 octombrie 2013 a Tribunalului Constanța, secția I civilă, a fost redactată la data de 27 noiembrie 2013. A susținut că a aflat de conținutul acestei hotărâri judecătorești la momentul în care i s-a comunicat Somația nr. 1196 din 23 decembrie 2013 emisă de intimată. Prin Decizia civilă nr. 178 din 02 iunie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art 322 pct. 7 C. proc. civ., în favoarea instanței supreme. În conformitate cu prevederile art 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu precădere cererea de repunere in termen și excepția tardivității, data fiind strânsa legătură dintre cele două chestiuni procedurale.

În cauza de față, revizuenta a susținut că nu a formulat cererea de revizuire în termenul prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât nu a luat cunoștință de conținutul motivării deciziilor a căror revizuire o solicită decât după comunicarea Somației de compensare nr. 1196, emisă de pârâtă la data de 23 decembrie 2013. Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, care poate fi exercitată numai condițiile strict și limitativ stabilite prin art. 322 coroborat cu art. 324 C. proc. civ. În partea introductivă a art. 322 C. proc. civ. se stabilește o condiție comună tuturor cazurilor de revizuire (enunțate la pct. 1-9), respectiv aceea ca cererea de revizuire să fie îndreptată împotriva unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, ori a unei hotărâri a instanței de recurs numai în situațiile în care evocă fondul.

În speță, revizuenfa a atacat hotărâri pronunțate de instanțe de recurs, invocând cazul de revizuire reglementat la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de o lună pentru exercitarea căii de atac a revizuirii curge, pentru cererile întemeiate pe prevederile art, 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., de la data pronunțării ultimei hotărâri. Din economia reglementărilor anterior menționate, Înalta Curte constată că, în concepția legiuitorului, exercitarea căii de atac a revizuirii împotriva hotărârilor date de instanțe de recurs poate fi făcută numai în termen de o lună de la data pronunțării acestor hotărâri. Astfel, legiuitorul a instituit o prezumție legală absolută în sensul că părțile au posibilitatea de a cunoaște eventuala contrarietate a hotărârilor la momentul cunoașterii soluției hotărârii.

Cererea de repunere în termen este susținută de către revizuentă prin argumentul potrivit căruia nu a avut posibilitatea să ia cunoștință de considerentele deciziilor instanțelor de recurs, numai aceste considerente fiind în măsură a-i permite să identifice contrarietatea acestor hotărâri cu Decizia civilă nr. 400 din 06 iulie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Constanța. Având în vedere considerentele expuse anterior, instanța apreciază că nu poate fi primită apărarea revizuentei în sensul că necunoașterea motivării ar fi constituit un impediment mai presus de voința sa în a formula, înăuntrul termenului de o lună de la data pronunțării acesteia, cererea de revizuire. Pe cale de consecință, Curtea va respinge cererea de repunere în termen, ca neîntemeiată și, în temeiul art. 103 alin. (1) coroborat cu art. 324 pct. 1 C. proc.

civ., va respinge cererea de revizuire ca fiind tardiv formulată. Cu privire la cererea de obligare a revizuentei la plata cheltuielilor de judecată, se constată că la dosar, filele 18-19 se află xerocopii după factura și chitanța în cuantum de 1.240 lei, reprezentând onorariul de avocat. Or, în ceea ce privește onorariul de avocat, acesta se dovedește prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanței reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plată, însoțite de un exemplar al facturii fiscale, care să menționeze numărul contractului de asistență juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume. Justificarea acestui raționament are în vedere că, în raport de actele justificative ale plăților efectuate, instanța va acorda cheltuielile de judecată.

Prin urmare, având în vedere că intimata nu a depus documente de plată justificative, ci doar xerocopii, se constată că nu sunt incidente dispozițiile uit. 274 C. proc. civ., motiv pentru care cererea de obligare a revizuentei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea revizuentei l.P.A. de repunere în termenul de formulare a cererii de revizuire. Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire a Deciziilor nr. 1155 din 29 octombrie 2013 a Tribunalului Constanța, secția I civilă, și nr. 83/CM din 05 februarie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, formulată de revizuenta l.P.A. Respinge cererea de obligare a revizuentei la plata cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publica, astăzi 06 noiembrie 2014.