ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1400/2015

Decizia nr. 1400/2015

Asupra cererii de revizuire de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Reclamanta CN A. SA Constanța a chemat în judecată la data de 22 mai 2009 pe pârâta SC B. SA și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâta să fie obligată la plata sumei de 15.801,88 dolari SUA, reprezentând T.V.A. aferent facturilor emise în baza contractului de concesiune din 1999, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat în esență că odată cu preluarea C. a preluat și contractul de concesiune din 1999 și cu ocazia preluării, se impunea taxarea operațiunii de concesionare, operațiune notificată către D. Constanța.

La 14 ianuarie 2010 pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile.

Prin sentința civilă nr. 206 din 04 martie 3010 Tribunalul Constanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, a fost respinsă cererea având ca obiect pretenții aferente facturilor emise în perioada august 2006 - august 2009 ca inadmisibilă și a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta CN A. SA Constanța în contradictoriu cu pârâta SC B. SA având ca obiect pretenții aferente facturilor emise în perioada septembrie 2008 - ianuarie 2009.

Împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat recurs solicitând admiterea acestuia, constatarea naturii comerciale a cauzei, cu consecința casării hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța comercială competentă, sau rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar, schimbarea în tot a hotărârii atacate și admiterea cererii introductive de chemare în judecată așa cum a fost formulată, cu înlăturarea motivărilor și din hotărârea instanței de fond cu privire la excepția inadmisibilității cererii și înlăturarea motivărilor și dispozitivului hotărârii cu privire la fondul cauzei, cu cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 893/CA din 2 decembrie 2010, Curtea de Apel Constanța a admis recursul declarat de către recurenta reclamantă - CN A. SA împotriva încheierii din 10 decembrie 2009 și a sentinței civile nr. 206 din 04 martie 2010 pronunțate de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/118/2009, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SC ROMNED PORT OPERATOR SA, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Constanța.

Prin sentința civilă nr. 3513 din 05 iulie 2013, Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, rejudecând cauza: a a

dmis excepția inadmisibilității cererilor de majorare a pretențiilor formulate de reclamanta

CN A. SA

în contradictoriu cu pârâta SC B. SA

; a a

dmis în parte excepția inadmisibilității cererilor de majorare a pretențiilor formulate de reclamanta

CN A. SA

în contradictoriu cu pârâta SC B. SA

; a admis în parte cererile de chemare în judecată conexe formulată de reclamanta CN A. SA., în contradictoriu cu pârâtele SC E. SA, și SC B. SA, a obligat pârâta

SC B. SA

la plata către reclamantă a următoarelor sume: 40. 382,03 dolari SUA reprezentând chirie și taxă pe valoare adăugată, datorate în baza Contractului de locațiune din 1995; 1.441,46 lei și 5.244,86 dolari SUA, reprezentând redevență și taxă pe valoare adăugată datorate în baza Contractului de concesiune din 1995; 2.527,16 lei și 9175,99 dolari SUA reprezentând redevență și taxă pe valoare adăugată datorate în baza Contractului de concesiune din 1995; 1.579,20 lei și 5.731,01 dolari SUA reprezentând redevență și taxă pe valoare adăugată datorate în baza Contractului de concesiune din 1995; 1.798,35 lei și 6.704,04 dolari SUA reprezentând redevență și taxă pe valoare adăugată datorate în baza Contractului de concesiune din 1996; a respins restul pretențiilor formulate în contradictoriu cu pârâta

SC E. SA

ca inadmisibile; a obligat pârâta

SC B. SA

la plata către reclamantă a sumei de 10.854 dolari SUA și 3.473.19 lei reprezentând redevență și taxă pe valoare adăugată, datorate în baza Contractului de concesiune din 12 noiembrie 1999; a respins restul pretențiilor formulate în contradictoriu cu pârâta

SC E. SA

, ca inadmisibile; a obligat pârâta SC B. SA la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecata în sumă de 7.134,03 lei; a compensat celelalte cheltuieli de judecată efectuate în cauză.

Reclamanta CN A. SA. Constanța a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 3513/2013 și a Încheierii FN din 01 aprilie 2010.

Pârâtele SC E. SA și SC B. SA Constanța au formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 3513/2013.

Prin Încheierea nr. 7120 din 06 noiembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/1/2013, a fost admisă cererea de strămutare a judecării prezentei cauze, formulată de SC B. SA și SC E. SA, și s-a dispus strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

În consecință, prin Încheierea nr. 1968/CA din 18 noiembrie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a luat act de strămutarea cauzei, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, dosarul a fost înregistrat la data de 3 decembrie 2014, primul termen de judecată fiind stabilit, aleatoriu, pentru data de 23 ianuarie 2014, când părțile au pus concluzii, prin reprezentanți, iar pronunțarea a fost amânată, succesiv, până la data de 06 februarie 2014, dată fiind complexitatea cauzei.

Prin Decizia nr. 368/R/2014, Curtea de Apel Brașov a

respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă CN A. SA. Constanța împotriva sentinței civile nr. 3513 din 05 iulie 2013 și Încheierii FN din 01 aprilie 2010, pronunțate de Tribunalul Constanța-secția de contencios administrativ, a a

dmis recursul declarat de recurentele-pârâte SC B. SA Constanța și SC E. SA Constanța împotriva sentinței civile nr. 3513 din 05 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Constanța-secția de contencios administrativ, pe care o modifică parțial, în sensul că: a respins, ca neîntemeiate, excepțiile inadmisibilității și prescripției extinctive în ce privește acțiunile introductive de instanță, obiect al dosarelor conexate; a menținut, în rest dispozițiile sentinței atacate, a obligat recurenta-reclamantă la plata către recurentele-pârâte a cheltuielilor parțiale de judecată în recurs în cuantum de 737 lei către recurenta - pârâtă SC E. SA Constanța și respectiv 225 lei către recurenta - pârâtă SC B. SA Constanța.

Împotriva Deciziei nr. 368/R/2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. x/118/2009 a formulat cerere de revizuire

CN A. SA Constanța, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 se arată că sunt întrunite condițiile impuse de aceste dispoziții legale.

Astfel se arată că există identitatea de părți: în Dosarul nr. x/118/2009 în care s-a pronunțat Decizia civilă nr. 893/CA/2010,

părțile aflate în litigiu devenit în rejudecare Dosarul nr. x/212/2011. aflat pe rolul Judecătoriei Constanța, sunt reclamant: CN A. SA pârât: SC B. SA; în Dosarul nr. x/118/2009, în care s-a pronunțat Decizia civilă nr. 368/R/2014, părțile aflate în litigiu sunt reclamant: CN A. SA și pârâți: SC E. SA și SC B. SA.

Se mai arată că există și identitate de obiect, în ambele litigii fiind supusă judecății o cerere a CN A. SA prin care se solicită obligarea SC B. SA, la plata T.V.A. aferent facturilor emise in perioada 2006-2009.

Totodată se mai arată că prin compararea celor două acțiuni există și identitate de cauză.

Înalta Curte sesizată cu cererea de revizuire de față, urmează a o respinge pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor irevocabile, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- Există hotărâri definitive contradictorii.

Textul nu distinge, ceea ce înseamnă că această condiție este îndeplinită chiar dacă prin hotărârile potrivnice nu s-a rezolvat fondul. Este necesar, însă, ca ambele hotărâri să fie pronunțate ori pe considerente procedurale ori pe fond, pentru că dacă una este pronunțată în temeiul unei excepții procesuale, iar cealaltă este pronunțată în fond, nu există contrarietatea susceptibilă să facă admisibilă revizuirea.

- Hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină.

Ca atare, trebuie reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză care sunt elementele lucrului judecat.

- Hotărârile să fie date în dosare diferite.

Revizuirea nu este admisibilă dacă hotărârile contradictorii au fost pronunțate în aceeași cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac exercitate de părți.

- În al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

Dacă instanța sesizată cu cea de-a doua acțiune a respins excepția autorității de lucru judecat, această apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra primei acțiuni.

- Să se ceară anularea celei de a doua hotărâri.

Condițiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire.

În speță, nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire în raport cu prevederile art. 322 C. proc. civ., întrucât hotărârea judecătorească a cărei revizuire s-a cerut nu evocă fondul, prin Decizia nr. 368/R/2014, Curtea de Apel Brașov a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă CN A. SA. Constanța împotriva sentinței civile nr. 3513 din 05 iulie 2013 și Încheierii FN din 01 aprilie 2010, pronunțate de Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

În concluzie, se reține că hotărârile judecătorești pronunțate nu sunt hotărâri potrivnice în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât nu sunt date în aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, nefiind îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză pentru a se pretinde de către revizuent o încălcare a principiului autorității de lucru judecat.

Față de aspectele anterior menționate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă și va obliga revizuenta la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de CN A. SA Constanța împotriva Deciziei nr. 368/R din 6 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Obligă revizuenta la plata sumei de 4.643 lei cheltuieli de judecată către intimate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 martie 2015.