ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 923/2021

Ședința publică din data de 21 aprilie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț sub nr. x/2019 la data de 19.11.2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei dintre părți din culpa pârâtului, reluarea numelui avut anterior căsătoriei, acela de C., exercitarea în mod exclusiv a autorității părintești în ce îl privește pe minorul D., stabilirea locuinței minorului la reclamantă și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 373 lit. b), 383 alin. (3), (40)0 alin. (1) C. civ., art. 402 alin. (1) și art. 529 alin. (1) și (2) C. civ.

La data de 10.02.2020 s-a depus întâmpinare de către pârât care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Piatra Neamț raportat la dispozițiile art. 914 alin. (1) C. proc. civ. având în vedere că locuința comună a soților a fost în județul Iași. De asemenea, a fost formulată cerere reconvențională solicitându-se pronunțarea divorțului din culpă comună, exercitarea autorității părintești în comun precum și a unui program de vizită în favoarea sa, precizând că intenționează să ceară stabilirea domiciliul minorului la el după ce va reveni în țară.

Prin sentința nr. 2694/29.09.2020, Judecătoria Piatra Neamț a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Iași.

Instanța a reținut că reclamanta a indicat în cererea de chemare în judecată că are domiciliul în sat Brasauți, str. x, comuna Dumbrava Roșie, județul Neamț. Pârâtul este încarcerat într-un penitenciar din Italia, Padova-Casa Circondoriale di Padova. Potrivit susținerilor pârâtului, necontestate de către reclamantă, domiciliul comun al părților a fost, după încheierea căsătoriei, în comuna Sinești, sat Sinești, județul Iași, iar din cartea de identitate a reclamantei reiese că aceasta are domiciliul actual în aceeași în aceeași localitate, la aceeași adresă, situație față de care devin incidente dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților.

Prin sentința nr. 1704/18.02.2021, Judecătoria Iași, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că din înscrisurile aflate la dosar, coroborate și cu susținerile părților, în special cu cele ale pârâtului, ultimul domiciliu din țară al părților a fost în localitatea Sinești, județul Iași însă, la momentul înregistrării cererii de divorț pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț (19 noiembrie 2019), nici unul dintre soți nu mai avea locuința efectivă în circumscripția instanței ultimului domiciliul comun.

Astfel, în luna noiembrie 2019, reclamanta avea locuința efectivă în județul Neamț, aceasta părăsind locuința din Sinești, potrivit susținerilor pârâtului, în vara anului 2019 (a se vedea în acest întâmpinarea formulată, în timp ce pârâtul se afla, la același moment, în străinătate, respectiv în Italia).

Astfel cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție în jurisprudența sa constantă, noțiunea de locuință trebuie înțeleasă ca element de identificare al persoanei fizice, interesând adresa unde persoana locuiește efectiv și nu locuința statornică și principală. Altfel spus, ceea ce are relevanță în stabilirea competenței teritoriale în această materie este locuința faptică, iar nu domiciliul înscris în cartea de identitate.

Așadar, întrucât la data sesizării instanței, niciunul dintre soți nu locuia efectiv în circumscripția judecătoriei în care se află ultima locuință comună, având în vedere că pârâtul locuiește în fapt în străinătate și instanțele române sunt competente internațional, urmează a se constata că în prezenta cauză competența aparține instanței de la domiciliul reclamantei, respectiv Judecătoria Piatra Neamț.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Piatra Neamț, pentru următoarele argumente:

Prin prezentul demers judiciar instanța de judecată a fost învestită a se pronunța asupra unei cereri de divorț și a cererilor accesorii privind revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, respectiv la exercitarea exclusivă, de către aceasta, a autorității părintești față de minorul rezultat din căsătorie, în condițiile în care în prezent părțile nu mai au domiciliu comun, iar pârâtul se află în Italia.

Potrivit art. 915 alin. (1) "Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul".

Din susținerile părților și din actele dosarului a rezultat că la data învestirii instanței, respectiv 19.11.2019, acestea nu mai aveau domiciliu comun.

Astfel, prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a precizat că locuiește în fapt în sat Brăsăuți, str. x, comuna Dumbrava Roșie, județul Neamț, la familia Costea Dumitru. Aceeași adresă se regăsește consemnată în procura autentificată sub nr. x/27.05.2020, dată de reclamantă avocatei sale, pentru a o reprezenta la instanța competentă în dosarul de divorț .

De asemenea, audiat fiind, în cameră de consiliu, minorul D., în vârstă de 11 ani, a arătat că locuiește cu mama sa, în sat Brăsăuți, județul Neamț.

Această împrejurare, coroborată cu aceea că pârâtul se află în Italia, atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ. cu privire la competența instanței de la domiciliul reclamantului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.