ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 751/2015

Asupra conflictului

negativ de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Pitești la data de 29 ianuarie 2014, reclamantul A.B.M. a solicitat

instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta SC G.I. România

SRL la restituirea sumei de 710 dolari SUA în moneda națională la cursul Băncii

Naționale a României din ziua plății, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale

de la data în care era pusă în întârziere (17 ianuarie 2014) până la achitarea efectivă

a creanței.

În drept, reclamantul

a invocat prevederile art. 194 C. proc. civ., art. 1350 C. civ., art. 1522 C. civ.,

art. 1531 C. civ. și art. 1535 C. civ., art. 453 C. proc. civ.

Prin sentința

civilă nr. 6142 din 17 iunie 2014, Judecătoria Pitești, secția civilă, a admis excepția

de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei sector 5 București.

În motivare, Judecătoria

Pitești a reținut că potrivit dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare

în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își

are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Nu a fost reținută

apărarea reclamantului, în sensul existenței unei competențe alternative potrivit

dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cauză nu este

vorba de un raport între un consumator și un prestator de servicii în sensul O.G.

nr. 21/1992 pentru a face aplicabile dispozițiile art. 113 pct. 8 C. proc. civ.

Ca urmare, în cauză, competența aparține instanței de la sediul pârâtei, potrivit

dispozițiilor art. 107 C. proc. civ.

Cauza s-a înregistrat

pe rolul Judecătoriei sector 5 București, în fața acestei instanțe reclamantul a

invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sector 5 București.

Cercetând cu prioritate

excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sector 5 București, instanța a

reținut următoarele:

Pârâta are calitatea

de profesionist, aceasta fiind înregistrată la Registrul Comerțului cu titulatura

de societate reglementată de Legea nr. 31/1990 și prestând servicii de intermediere

pe piața forței de muncă în scopul obținerii de profit. Prin urmare, instanța nu

a reținut concluzia Judecătoriei Pitești conform căreia pârâta nu poate fi inclusă

în categoria profesioniștilor prestatori.

În continuare,

instanța a constatat că intră sub incidența Legii nr. 193/2000 toate contractele

încheiate între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri și prestarea

de servicii, față de prevederile art. 1 alin. (1) ale acestui act normativ. Or,

în condițiile în care instanța a reținut calitatea de consumator a reclamantului,

calitatea de profesionist a pârâtei și obiectul convenției părților, respectiv prestarea

de servicii, instanța a dedus că acel contract de intermediere menționat mai sus

este o convenție care intră sub incidența Legii nr. 193/2000, fiind supusă regimului

juridic aplicabil în domeniul protecției consumatorului.

Față de acest

text de lege, instanța a reținut că, întrucât obiectul cauzei îl constituie executarea

unei clauze dintr-un contract încheiat între un profesionist și un consumator, competența

de soluționare a litigiului aparține fie instanței de la sediul profesionistului,

fie instanței de la domiciliul consumatorului, în funcție de alegerea acestuia din

urmă.

Este adevărat

că părțile au convenit ca litigiile dintre acestea să se judece de către instanțele

competente din București, dar instanța nu a luat în considerare înțelegerea părților,

survenită încă de la momentul nașterii raporturilor contractuale dintre părți, de

judecare a eventualelor litigii viitoare dintre acestea la instanțele competente

din București, ci va ține cont de regula conform căreia consumatorul are dreptul

de a alege

Între instanța

competentă de la domiciliul său și instanța competentă de la domiciliul profesionistului.

Întrucât, în speță, consumatorul a ales instanța de la domiciliul său, atunci această

instanță este competentă să judece cauza.

Pentru aceste

motive, Judecătoria sectorului 5 București, prin sentința civilă nr. 7687 din 5

noiembrie 2014 a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sector

5 București, invocată de reclamantul A.B.M.; a declinat competența de soluționare

a cauzei privind pe reclamantul A.B.M., în favoarea Judecătoriei Pitești; a constatat

intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria sector 5 București

și Judecătoria Pitești; a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație

și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de

Casație și Justiție constatând existența unui conflict negativ de competență între

cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași

pricină, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență,

stabilind în favoarea Judecătoriei Pitești competența teritorială de soluționare

a cauzei, pentru următoarele considerente:

Între Judecătoria

Pitești și Judecătoria sectorului 5 București s-a ivit conflict negativ de competență,

întrucât ambele instanțe s-au declarat necompetente să soluționeze acțiunea în pretenții

formulată în baza contractului de intermediere din 14 martie 2013.

Declinările de

competență sunt reciproce și cel puțin una dintre acestea este competentă să soluționeze

cererea.

Trecând de această

verificare preliminară, Înalta Curte, constată că nașterea conflictului între cele

două judecătorii este determinată de competența teritorială reglementată de

art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, prin contractul

de intermediere din 14 martie 2013, încheiat între pârâta SC G.I. România SRL, în

calitate de furnizor, și reclamantul A.B.M., în calitate de beneficiar, pârâta s-a

obligat să intermedieze angajarea reclamantului în Statele Unite ale Americii, în

schimbul unui preț.

În speță este

vorba despre o cerere de chemare în judecată care vizează solicitarea reclamantului,

adică a consumatorului, de executare a unei clauze contractuale dintr-un contract

încheiat cu un profesionist, clauză contractuală care, conform mențiunilor reclamantului,

îi dă dreptul acestuia de a i se restitui suma achitată cu titlu de preț, competența

fiind una alternativă, iar alegerea aparține reclamantului, potrivit art. 116 C.

proc. civ.

În temeiul

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele

încheiate între profesioniști și consumatori, prin consumator se înțelege orice

persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul

unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din

afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori

liberale. Aceeași definiție a consumatorului este dată de prevederile art. 2

pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor.

Prin urmare, în

cauză sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform

cărora în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: 8.

instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea

nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală

a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea

pagubelor produse consumatorilor.

În consecință,

în privința prezentei cereri de chemare în judecată, este instituită o competență

alternativă, și deci reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă

competente, potrivit prevederilor art. 116 C. proc. civ.

În raport de toate

aceste criterii, competența teritorială aparține instanței de la domiciliul său,

instanța inițial investită și competentă potrivit dispozițiilor art. 113 alin.

(1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât domiciliul reclamantului se află în circumscripția

Judecătoriei Pitești.

Considerentele

Judecătoriei sectorului 5 în sensul constatării ca fiind lipsită de eficiență a

clauzei atributivă de competență, stabilită prin convenția părților sunt corecte.

Incidența acesteia

este înlăturată de prevederile art. 126 C. proc. civ. și de faptul că aceasta a

survenit încă de la momentul nașterii raporturilor contractuale dintre părți, aspect

care contravine dispozițiilor art. evocat „în litigiile din materia protecției dreptului

consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni

alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după

nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca

nescrisă".

Pentru aceste

considerente, în raport de art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte

va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești,

căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

5 martie 2015.