ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1711/2015

Asupra cererii

de revizuire, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18

iunie 2014 pe rolul instanței supreme, revizuentele SC D&G A.E. SRL și SC T.

SRL au solicitat revizuirea deciziei nr. 1630 din 13 mai 2014, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 355/101/2011,

indicând ca temei de drept dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și susținând

că este potrivnică deciziei nr. 46 din 18 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția a ll-a civilă, în același dosar.

În motivele cererii

de revizuire depuse la dosar la termenul din 21 noiembrie 2014, autoarele căii de

atac de retractare au dezvoltat amplu situația de fapt în speță, criticând decizia

a cărei revizuire o solicită sub aspectul netemeiniciei și a pretinsei nelegalități

a acesteia.

Din această perspectivă,

revizuentele au susținut că instanța de recurs a pronunțat decizia atacată cu încălcarea

principiului egalității armelor și dreptului la un proces echitabil consacrat de

prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu referire la

administrarea probelor în cauză - înscrisuri și interogatoriu - sens în care au

invocat jurisprudența C.E.D.O. și C.J.U.E.

În considerarea

celor menționate, au solicitat admiterea cererii de revizuire, desființarea deciziei

atacate, cu consecința rejudecării recursului declarat împotriva deciziei nr.

46 din 18 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, să-l respingă

La 12 iunie 2015

intimatul B.L. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepțiile tardivității,

nulității cererii de revizuire pentru nemotivarea acesteia în termenul legal și

inadmisibilității cererii de revizuire.

Analizând cererea

de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat și a susținerilor părților,

Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care succed:

Revizuentele nu

au precizat în concret care sunt elementele de contradictorialitate dintre cele

două hotărâri pretins potrivnice, limitându-se să indice dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ.

Prin sentința

nr. 259 din 08 octombrie 2012, Tribunalul Mehedinți, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepțiile invocate de pârâții B.L. și B.A. cu

privire la lipsa calității procesual pasive și cu privire la prematuritatea acțiunii;

a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele SC D&G A.E. SRL și SC T.

SRL și i-a obligat pe pârâți la plata către reclamante a sumei de 5.690.836 RON

reprezentând daune, respingând cererea privind plata daunelor morale.

Împotriva acestei

sentințe au formulat apel atât reclamantele, cât și pârâții B.L. și B.A., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia

nr. 46 din 18 iunie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, a anulat

ca netimbrat apelul declarat de reclamante și a respins ca nefondat apelul formulat

de pârâți împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva deciziei

pronunțate de instanța de apel au declarat recurs recurenții-pârâți B.L. și B.A.,

criticând-o din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Prin decizia

nr. 1630 din 13 mai 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă,

a admis recursul declarat de recurenții-pârâți B.L. și B.A. împotriva deciziei

nr. 46 din 18 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, pe care a modificat-o, în parte, în sensul că a admis apelul

declarat de apelanții-pârâți B.L. și B.A. împotriva sentinței civile nr. 259

din 8 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a ll-a civilă, contencios

administrativ și fiscal, pe care a schimbat-o în tot, și a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive și, pe cale de consecință, a respins acțiunea îndreptată

împotriva acestora ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală

pasivă; a constatat rămasă fără interes excepția prematurității și a constatat rămas

fără obiect recursul declarat de recurenții-pârâți împotriva încheierii din 24

octombrie 2011 a Tribunalului Mehedinți, secția a ll-a civilă, contencios administrativ

și fiscal; a menținut restul dispozițiilor deciziei atacate cu privire la anularea

apelului formulat de reclamantele SC D&G A.E. SRL și SC T. SRL

Potrivit dispozițiilor

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța

de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice

date de instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași părți, având aceleași calități procesuale.

Rațiunea reglementării

cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea

de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de lucru judecat, atunci când

instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect,

aceeași cauză și aceleași părți.

Condițiile anterior

menționate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerințe

ducând la respingerea cererii de revizuire.

Prin folosirea

sintagmei hotărâri definitive potrivnice, Înalta Curte reține că legiuitorul a avut

în vedere hotărâri care au fost pronunțate în dosare distincte, consecința fiind

că prin hotărârea dată în cel de-al doilea dosar se încalcă autoritea de lucru judecat

a hotărârii pronunțate în primul dosar.

De asemenea, instanța

supremă notează că, prin folosirea sintagmei în una și aceeași pricină, legiuitorul

a vizat întrunirea condiției triplei identități, de obiect, de cauză și de părți,

cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât, soluția pronunțată

în cea de-a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, consecința

fiind, potrivit art. 327 alin. (1) C. proc. civ., anularea celei de-a doua hotărâri.

Cazul de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este aplicabil dacă prin cele două

hotărâri invocate ca potrivnice nu s-au soluționat cereri de chemare în judecată

diferite, ci ele au fost pronunțate în cadrul aceluiași proces, dar în faze procesuale

diferite, prima fiind decizia dată în apel, iar cea de-a doua fiind pronunțată în

calea de atac a recursului declarat împotriva primei.

Verificând hotărârile

pretins contradictorii indicate de revizuente, Înalta Curte constată că astea au

fost pronunțate de instanțe diferite, respectiv Curtea de Apel Craiova, secția a

ll-a civilă, și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, într-unul

și același litigiu, în faze procesuale diferite, respectiv în apel și în recurs.

Astfel, prin prima

decizie pronunțată au fost soluționate apelurile declarate de părțile litigante

împotriva sentinței primei instanțe, iar prin decizia a cărei revizuire se cere

a fost admis recursul formulat împotriva deciziei date în faza procesuală a apelului,

pretins potrivnică, care a fost modificată, în sensul admiterii apelului și schimbării

sentinței primei instanțe în sensul respingerii actunii.

În raport de cele

anterior evocate, se reține că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele textului legal

invocat.

Prin urmare, Înalta

Curte, constatând că cele două hotărâri pretins potrivnice au fost pronunțate în

același dosar, dar în faze procesuale diferite, cererea de revizuire apare ca nefondată

atât din perspectiva îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cât și în raport de rațiunea avută în vedere de legiuitor

la edictarea textului legal, aceea de a evita pronunțarea de hotărâri între aceleași

părți, în aceeași cauză cu același obiect, în dosare diferite, care bucurându-se

ambele de autoritate de lucru judecat, dar având dispozitive contradictorii, să

nu poată fi aduse la îndeplinire pe calea executării silite.

Față de considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele

SC D&G A.E. SRL și SC T. SRL împotriva deciziei nr. 1630 din 13 mai 2014, pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă în Dosarul nr. 355/101/2011.

De asemenea, reținând

culpa procesuală a revizuentelor, în temeiul art. 274 alin. (1), raportat la

art. 298, cu aplicarea art. 316 C. proc. civ., Înalta Curte le va obliga la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 3.162 RON către intimatul B.L., conform înscrisurilor

doveditoare aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea

de revizuire formulată de revizuentele SC D&G A.E. SRL și SC T. SRL împotriva

deciziei nr. 1630 din 13 mai 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția a ll-a civilă în Dosarul nr. 355/101/2011.

Obligă revizuentele

la plata către intimatul B.L. a sumei de 3.162 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 19 iunie 2015.