ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3241/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3241/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra contestației
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Înaltei Curți de
Casație și Justiție la data de 28 aprilie 2014, petentul A.N.M. a formulat
contestație împotriva Hotărârii nr. 4 din 28 februarie 2014 a Ordinului
Arhitecților din România, prin care a fost respinsă contestația formulată de
acesta împotriva Hotărârii nr. 6 din 16 aprilie 2013 a Comisiei Teritoriale de
Disciplină a Filialei București, prin care s-a respins sesizarea formulată de
petent împotriva doamnei arhitect M.B. având ca obiect o posibilă încălcare a dreptului
de autor în ceea ce privește realizarea unui proiect de arhitectură.
Hotărârea atacată a
fost pronunțată de Completul Comisiei Naționale de Disciplină a Ordinului
Arhitecților din România în temeiul dispozițiilor Regulamentului de Organizare
și Funcționare a Ordinului Arhitecților din România.
Examinând cu
prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) din Noul
C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată de intimații Ordinul
Arhitecților din România - Comisia Națională de Disciplină și M.B., Înalta
Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și, în
temeiul dispozițiilor art. 131 și art. 132 din Noul C. proc. civ., va trimite
cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal.
Pentru a ajunge la
această soluție, instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit
dispozițiilor art. 123 din Regulamentul de Organizare și Funcționare al
Ordinului Arhitecților din România, publicat în M. Of. nr. 342 din 21 mai 2012,
„Sesizarea împotriva unui arhitect se adresează comisiei teritoriale de
disciplină a filialei din care face parte arhitectul. În cazul arhitecților
care fac parte din forurile de conducere ale Ordinului sau filialelor,
sesizarea se face la Comisia națională de disciplină.”
Conform prevederilor
art. 135 alin. (1) din Regulament: „Prezentul Regulament se completează cu
prevederile Legii nr. 184/2001, republicată, cu modificările și completările
ulterioare ....”.
Art. 38 din Legea nr.
184/2001, în forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în
judecată, prevede că:
„(1) Membrii
Ordinului Arhitecților din România răspund disciplinar pentru nerespectarea
prevederilor prezentei legi, a codului deontologic al profesiei, a hotărârilor
proprii adoptate de forurile de conducere abilitate ale Ordinului, precum și
pentru orice abateri săvârșite în legătură cu profesia sau în afara acesteia
care aduc prejudicii prestigiului profesiei sau Ordinului.
(2) Sancțiunile disciplinare
sunt:
a) avertismentul;
b) votul de blam;
c) suspendarea pe o
perioadă de 6 - 12 luni a dreptului de semnătură;
d) suspendarea pe o
perioadă de 6 - 12 luni a calității de membru al Ordinului Arhitecților din
România.
(3) Sancțiunile
prevăzute la alin. (2) lit. a) și b) se aplică de către colegiul director
teritorial, la propunerea comisiei teritoriale de disciplină.
(4) Sancțiunile
prevăzute la alin. (2) lit. c) și d) se aplică de Consiliul național al
Ordinului, la propunerile comisiilor teritoriale de disciplină, în baza
hotărârii comisiei de disciplină la nivel național.
(5) Împotriva
hotărârii comisiei teritoriale de disciplină, prin care s-a aplicat una dintre
sancțiunile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. a) și b), se poate formula
contestație la Comisia națională de disciplină în termen de 30 de zile de la
data comunicării hotărârii.
(6) Împotriva
hotărârii Comisiei naționale de disciplină, prin care s-a aplicat o sancțiune
disciplinară prevăzută la alin. (2), se poate formula contestație la instanța
judecătorească de contencios administrativ competentă, în termen de 30 de zile
de la data comunicării hotărârii.
(7) În condițiile
neînceperii procedurii de judecare a abaterilor, aplicarea sancțiunilor se
prescrie în termen de 2 ani de la săvârșirea lor.”
Potrivit art. 39
alin. (1) din același Regulament: „Comisiile de disciplină ale Ordinului
Arhitecților din România sunt organe cu activitate jurisdicțională și se
organizează la nivel național și teritorial pentru fiecare filială”, iar potrivit
alin. (5): „Procedura judecării abaterilor este prevăzută în Regulamentul
Ordinului Arhitecților din România și se completează cu prevederile Codului de
procedură civilă.”
Competența materială
a Înaltei Curți de Casație și Justiție este reglementată prin dispozițiile art.
97 din Noul cod de procedură civilă, potrivit cărora: „Înalta Curte de Casație
și Justiție judecă:
recursurile
declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri,
în cazurile prevăzute de lege;
recursurile în
interesul legii;
cererile în
vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de
drept;
orice alte cereri
date prin lege în competența sa.”
De asemenea, în
materie civilă, art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară
prevede că „Secția I civilă, Secția a II-a civilă și Secția de contencios
administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă
recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor
hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate
împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice
natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost
întrerupt în fața curților de apel.”
Or, față de aceste
dispoziții legale care cuprind norme de competență de ordine publică, este
evident că Înalta Curte de Casație și Justiție nu este competentă material să
soluționeze cauza de față.
În prezenta cauză,
reclamantul a formulat contestație împotriva Hotărârii Comisiei naționale de
disciplină a Ordinului Arhitecților din România nr. 4 din 28 februarie 2014.
Potrivit
dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 184/2001, Ordinul Arhitecților
din România este constituit ca formă de organizare a profesiei de arhitect,
independentă, nonprofit, autonomă, apolitică și de interes public, organizată
la nivel național, care se include așadar în categoria autorităților și
instituțiilor publice la nivel central.
În raport de cele
învederate anterior, Înalta Curte constată că, în speță, competența de
soluționare aparține curții de apel, ca instanță competentă material potrivit
prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 republicată, potrivit criteriului
rangului autorității pârâte, întrucât actul și operațiunile vizate de acțiune
emană, respectiv sunt solicitate unei autorități publice de rang central.
Fiind contestat un
act emis de o autoritate publică centrală și ținând cont de dispozițiile art.
10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că în cauză competența
de soluționare în primă instanță revine Curții de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, în a cărei rază teritorială
domiciliază contestatorul.
În consecință, având
în vedere considerentele expuse și în conformitate cu prevederile art. 132
alin. (1) și (3) din Noul C. proc. civ., precum și cu cele ale art. 10 alin.
(1) și (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curtea va admite excepția de
necompetență materială și va stabili competența de soluționare a cauzei în
favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ
și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite contestația
formulată de contestatorul A.N.M. împotriva Hotărârii nr. 4 din 28 februarie
2014 a Ordinului Arhitecților din România - Comisia Națională de Disciplină la
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
spre competentă soluționare.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 12 septembrie 2014.
Procesat de GGC - LM