ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 378/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28.04.2014, petentul A. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 4 din 28 februarie 2014 a Ordinului Arhitecților din România, prin care a fost respinsă contestația formulată de acesta împotriva Hotărârii nr. 06 din 16 aprilie 2013 a Comisiei Teritoriale de Disciplină a Filialei București, prin care s-a respins sesizarea formulată de petent împotriva doamnei arhitect B. având ca obiect o posibilă încălcare a dreptului de autor în ceea ce privește realizarea unui proiect de arhitectură.

Prin Decizia nr. 3241 din 12 septembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a trimis contestația, formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 4 din 28 februarie 2014 a Ordinului Arhitecților din România - Comisia Națională de Disciplină, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.

Prin sentința civilă nr. 1919 din 29 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs nemotivat reclamantul A., precizând că va depune printr-o cerere separată motivele de recurs, după comunicarea hotărârii de fond.

Prin întâmpinările formulate în cauză, intimata-pârâtă B. și intimatul-pârât Ordinul Arhitecților din România au invocat excepția nulității recursului, pentru nemotivare.

În cauză, la data de 09.11.2015, recurentul-reclamant a solicitat acordarea unui termen de 10 zile pentru depunerea actelor și plata taxelor de timbru . Recurentul-reclamant nu a depus la dosar taxa de timbru datorată.

Prin Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Completul de filtru învestit cu soluționarea dosarului de față a reținut că:

- cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) din C. proc. civ., însă nu îndeplinește cerințele impuse de lit. d) a articolului menționat (dezvoltarea motivelor de nelegalitate);

- în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., se constată că recurentul-reclamant nu a făcut dovada timbrării recursului;

- în raport cu dispozițiile art. 487 din C. proc. civ., se constată că recursul este declarat mai înainte de comunicarea hotărârii recurate. Sentința de fond a fost comunicată recurentului la 09.10.2015, iar recurentul nu a depus motivarea recursului în termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004;

- în raport cu dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., recurentul-reclamant nu și-a întemeiat recursul în drept.

Completul de filtru a apreciat a fi întemeiată excepția nulității recursului, invocată de intimații-pârâți, recurentul nemotivându-și recursul.

Prin încheierea din 27 noiembrie 2017, completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., prin care s-a propus soluția de anulare a recursului.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, cererea de recurs nu îndeplinește toate cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) și c) - e) și art. 486 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât recurentul nu a depus dovada achitării taxelor de timbru în cuantumul datorat conform O.U.G. nr. 80/2013, aspect care primează în analiza regularității căii de atac exercitate.

Înalta Curte constată că, deși a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 100 RON, conform dovezilor anexate la filele 5 și 11 ale dosarului și deși a solicitat acordarea unui termen de 10 zile pentru plata taxelor de timbru (dovadă fiind cererea aflată la dosar), recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Or, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței", iar art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., mențiunea prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) și art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului formulat, ca netimbrat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1919 din 29 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 februarie 2018.