ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6255/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6255/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 657 din 31 ianuarie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de netimbrare invocată din oficiu și, în consecință, a anulat acțiunea formulată de reclamanta SC R.T.I. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., ca netimbrată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin rezoluția de primire a cererii de chemare în judecată i s-a pus în vedere reclamantei să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,30 lei, obligație comunicată reclamantei prin citația emisă acesteia pentru termenul din 31 ianuarie 2012, iar reclamanta nu s-a conformat, deși a fost legal citată pentru acest termen de judecată la sediul indicat ca fiind în Roșiorii de Vede str. Carpați nr. 62 B, jud. Teleorman , cu mențiunea de a achita taxele de timbru menționate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC R.T.I. SRL, prin administrator M.E.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. La data de 21 august 2013, administratorul societății recurente a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că societatea a fost radiată din Registrul Comerțului și a solicitat să se constate, pe cale de excepție, lipsa capacității de folosință a recurentei. Înalta Curte de Casație și Justiție reține că excepția invocată în cauză este întemeiată și se impune a fi admisă, pentru cele ce se vor arăta în continuare, astfel că motivele de nelegalitate invocate de recurentă nu vor mai face obiectul controlului judiciar. În materia dreptului procesual civil doctrina a consacrat indubitabil că una din condițiile de exercitare a acțiunii civile și de dobândire a calității de parte în procesul civil este aceea ca cel ce se adresează justiției să aibă capacitatea de a sta în judecată.
Capacitatea procesuală de folosință reprezintă aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual, reflectând în plan procesual capacitatea civilă din dreptul civil material, pornindu-se de la dispozițiile art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, care definesc capacitatea de folosință ca fiind capacitatea de a avea drepturi și obligații. Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ. „orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași text „asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe de conducere proprii”.
Astfel, pornind de la acest text de lege, entitățile lipsite de personalitate juridică nu pot sta în proces în calitate de reclamante, neavând deci capacitate procesuală de folosință. Persoanele juridice dobândesc diferit capacitate de folosință, după cum sunt supuse sau nu înregistrării, capacitatea de folosință a persoanelor juridice fiind guvernată de principiul specializării consacrat de art. 34 din Decretul nr. 31/1954, conform căruia „persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege, actul de înființare sau statut”. Art. 40 din Decretul nr. 31/1954 prevede cazurile (legale) de încetare a persoanei juridice, iar în speță a intervenit un astfel de caz.
Capacitatea de folosință deplină a persoanei juridice ia sfârșit odată cu încetarea acestui subiect de drept. În speță, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, recurenta SC R.T.I. SRL a fost radiată din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Teleorman, ca urmare a încheierii procedurii falimentului, începând cu data de 01 noiembrie 2012, dată de la care societatea nu mai beneficiază de capacitatea de a avea și de a-și exercita drepturile și obligațiile, respectiv nu mai subzistă ca subiect de drept și nu mai are îndreptățirea legală de a fi parte în proces, întrucât este lipsită de „legitimatio act causam”. În consecință, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.
civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004 modificată, Înalta Curte va respinge recursul pentru lipsa capacității procesuale de folosință a recurentei-reclamante SC R.T.I. SRL, fără a mai analiza motivele invocate prin cererea de recurs, o astfel de analiză fiind inutilă și inoperantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.T.I. SRL împotriva sentinței civile nr. 657 din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa capacității procesuale de folosință a recurentei-reclamante SC R.T.I. SRL Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2013.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.