ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6255/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6255/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.
657 din 31 ianuarie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția de netimbrare invocată din oficiu și,
în consecință, a anulat acțiunea formulată de reclamanta SC R.T.I. SRL, în
contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., ca netimbrată.
Pentru a
pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin rezoluția de
primire a cererii de chemare în judecată i s-a pus în vedere reclamantei să
achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,30
lei, obligație comunicată reclamantei prin citația emisă acesteia pentru
termenul din 31 ianuarie 2012, iar reclamanta nu s-a conformat, deși a fost
legal citată pentru acest
termen de judecată la sediul indicat ca fiind în Roșiorii de Vede str. Carpați nr.
62 B, jud. Teleorman
,
cu
mențiunea de a achita taxele de timbru menționate.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC R.T.I. SRL, prin administrator
M.E.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La data de 21 august 2013,
administratorul societății recurente a depus la dosar înscrisuri din care
rezultă că societatea a fost radiată din Registrul Comerțului și a solicitat să
se constate, pe cale de excepție, lipsa capacității de folosință a recurentei.
Înalta
Curte de Casație și Justiție reține că excepția invocată în cauză este
întemeiată și se impune a fi admisă, pentru cele ce se vor arăta în continuare,
astfel că motivele de nelegalitate invocate de recurentă nu vor mai face obiectul
controlului judiciar.
În
materia dreptului procesual civil doctrina a consacrat indubitabil că una din
condițiile de exercitare a acțiunii civile și de dobândire a calității de parte
în procesul civil este aceea ca cel ce se adresează justiției să aibă
capacitatea de a sta în judecată.
Capacitatea
procesuală de folosință reprezintă aptitudinea unei persoane de a avea drepturi
și de a-și asuma obligații pe plan procesual, reflectând în plan procesual
capacitatea civilă din dreptul civil material, pornindu-se de la dispozițiile art.
5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice,
care definesc capacitatea de folosință ca fiind capacitatea de a avea drepturi
și obligații.
Potrivit
art. 41 alin. (1) C. proc. civ. „orice persoană care are folosința drepturilor
civile poate fi parte în judecată”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași text
„asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în
judecată ca pârâte, dacă au organe de conducere proprii”.
Astfel, pornind de la
acest text de lege, entitățile lipsite de personalitate juridică nu pot sta în
proces în calitate de reclamante, neavând deci capacitate procesuală de
folosință.
Persoanele
juridice dobândesc diferit capacitate de folosință, după cum sunt supuse sau nu
înregistrării, capacitatea de folosință a persoanelor juridice fiind guvernată
de principiul specializării consacrat de art. 34 din Decretul nr. 31/1954,
conform căruia „persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care
corespund scopului ei stabilit prin lege, actul de înființare sau statut”.
Art.
40 din Decretul nr. 31/1954 prevede cazurile (legale) de încetare a persoanei
juridice, iar în speță a intervenit un astfel de caz.
Capacitatea de
folosință deplină a persoanei juridice ia sfârșit odată cu încetarea acestui
subiect de drept.
În speță, așa cum
rezultă din actele și lucrările dosarului, recurenta SC R.T.I. SRL a fost
radiată din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul
Teleorman, ca urmare a încheierii procedurii falimentului, începând cu data de
01 noiembrie 2012, dată de la care societatea nu mai beneficiază de capacitatea
de a avea și de a-și exercita drepturile și obligațiile, respectiv nu mai
subzistă ca subiect de drept și nu mai are îndreptățirea legală de a fi parte
în proces, întrucât este lipsită de „legitimatio act causam”.
În consecință, pentru
considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat
la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004 modificată, Înalta Curte va
respinge recursul pentru lipsa capacității procesuale de folosință a
recurentei-reclamante SC R.T.I. SRL, fără a mai analiza motivele invocate prin
cererea de recurs, o astfel de analiză fiind inutilă și inoperantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamanta SC R.T.I. SRL împotriva sentinței civile nr. 657 din 31
ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, pentru lipsa capacității procesuale de folosință a
recurentei-reclamante SC R.T.I. SRL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 20 septembrie 2013.