ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1884/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 20 aprilie 2015, contestatorul C.P. a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 1015 din 30 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, solicitând reanalizarea și soluționarea corectă a motivelor invocate prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 7117 din data de 17 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 23227/3/2013.

A invocat faptul că, în urma anulării sentinței pronunțate de instanța de fond prin Decizia nr. 305/3015, Curtea de Apel București, secția a VII a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins acțiunea contestatorului, prin Decizia nr. 1015 din 30 martie 2015, decizia respectivă fiind netemeinică și nelegală, deoarece instanța de apei nu a analizat corect înscrisurile depuse la dosarul cauzei pentru perioada 2002-2011 și 2012-2015 și nici nu s-a pronunțat corect pentru perioada 2002-2003. Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Obiectul litigiului de față privește drepturi de asigurări sociale. Prin cererea formulată, reclamantul C.D.P.

a chemat în judecată Casa de Pensii a Municipiului București, C.N.A.S. și Casa Locală de Pensii sector 3, în calitate de pârâte, solicitând obligarea la restituirea sumelor reținute nelegal, cu titlu de contribuție de asigurări sociale, în perioada începând cu ianuarie 2002, reclamantul invocând faptul că, în perioada indicată, î s-a tăcut o reținere mascată din pensie, de 5,5% lunar. Prin sentința civilă nr. 7117 din data de 17 iunie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 23227/3/2013, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.

Prin decizia civilă nr. 305 din 2 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VII a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis apelul, a anulat Sentința civilă nr. 7117 din data de 17 iunie 20i4, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și a reținut cauza pentru evocarea fondului, cu motivarea că instanța de fond a analizat numai pretențiile aferente perioadei ianuarie 2011 - aprilie 2012, iar nu și pe cele dinaintea acestei perioade. Prin Decizia civilă nr. 1015 din 30 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a VII a conflicte de muncă și asigurări sociale, evocând fondul, a respins ca neîntemeiată acțiunea promovată de reclamant, decizie definitivă.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul C.D.P., Înalta Curte reține că, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs”. În temeiul art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. Civ., „de asemenea, nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”. Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul Cod de procedură civilă, publicată în M. Of.

din data de 12 februarie 2013, prevede că „în procesele pornite începând eu data intrării în vigoare a prezentei legi. și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate (...) în cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale (…)” Fața dispozițiile legale mai sus-menționate, fiind vorba despre un litigiu de asigurări sociale, început după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, Decizia civilă nr. 1015 din 30 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII a conflicte de muncă și asigurări sociale, în apel, în legătură cu litigiul având obiectul indicat, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului. Principiul legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc.

civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. în afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. În raport cu dispozițiile legale anterior menționate, decizia civilă nr. 1015 din 30 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII a conflicte de muncă și asigurări sociale, nu este supusă căii de atac a recursului. Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul C.P. împotriva Deciziei civile nr. 1015 din 30 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII a conflicte de muncă și asigurări sociale. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2015.