ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1876/2015

Asupra conflictului

de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 01

august 2014 la nr. 2970/90/2014 reclamanta SC B.G. SA a solicitat în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului,

obligarea la repararea prejudiciului produs ca urmare a retrocedării imobilului

situat în Băile Govora, str. Școlii, jud. Vâlcea, compus din vila N. și teren

în suprafață de 1187,17 mp. imobilul având valoarea de 492.973 lei.

Prin Sentința nr. 538

din 03 martie 2015 Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, a admis excepția

necompetenței teritoriale invocată de pârâta Autoritatea pentru Administrarea

Activelor Statului și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

În motivare, a

reținut că pretențiile reclamantei sunt întemeiate în drept de dispozițiile art.

324 din O.U.G. nr. 88/1997.

De asemenea, a

reținut incidența dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Legea 137/2002 „ Cererile

prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege, de O.U.G.

nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările și completările

ulterioare, precum și de celelalte legi speciale din domeniul privatizării ori

se valorifică un drept conferit de acestea sunt de competența secțiilor

comerciale ale tribunalelor și se judecă de urgență și cu precădere, cu citarea

părților.”Așadar, instanța a apreciat că revine secției comerciale a

tribunalului competența de soluționare a cauzei.

În ceea ce privește

competența teritorială, a reținut incidente dispozițiile art. 107 C. proc. civ.,

competența aparținând instanței de la domiciliul pârâtului, respectiv

Tribunalul Municipiului București.

Învestit prin

declinare, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a pronunțat Sentința

civilă nr. 3021 din 29 mai 2015, prin care a admis excepția de necompetență

teritorială, a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Vâlcea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și

înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului.

În motivare, instanța

a reținut incidența art. 107 alin. (1), art. 111 și a art. 116 NCPC, texte

legale față de care reclamantului îi revine posibilitatea de a alege între mai

multe instanțe deopotrivă competente.

În opinia instanței,

cererea de chemare în judecată fiind îndreptată împotriva Autorității pentru

Administrarea Activelor Statului, care reprezintă o autoritate publică, sunt pe

deplin aplicabile prevederile art. 111 NCPC, Tribunalul Vâlcea fiind instanță

competentă din punct de vedere teritorial, ca instanță în circumscripția căreia

se află sediul societății reclamante (SC B.G. SA are sediul în localitatea

Băile Govora, str. Tudor Vladimirescu, jud. Vâlcea, astfel cum rezultă din

cererea de chemare în judecată).

Societatea reclamantă

și-a exercitat dreptul conferit prin dispozițiile art. 116 NCPC, înțelegând să

introducă acțiunea la Tribunalul Vâlcea. Ca urmare a exercitării dreptului de

opțiune reglementat prin prevederile art. 116 NCPC, Tribunalul Vâlcea a devenit

instanța exclusiv competentă din punct de vedere teritorial.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Cererea de chemare în

judecată, înregistrată la data de 1 august 2014 pe rolul Tribunalului Vâlcea, a

fost întemeiată în drept pe art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997. Acest act

normativ a fost abrogat la data de 28 martie 2002, prin alin. (1) din Legea nr.

137/2002.

Înalta Curte constată

că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC B.G. SA, a solicitat în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului,

obligarea acesteia la repararea prejudiciului produs, ca urmare a retrocedării

imobilului situat în Băile Govora, str. Școlii, jud. Vâlcea., față de care, în

cauză, sunt incidente următoarele texte legale:

„Art. 107. - (1)

Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei

circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede

altfel.

(2) Instanța rămâne

competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își

schimbă domiciliul sau sediul.

Art. 111. - Cererile

îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale,

precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la

instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul

pârâtului.

Art. 116. -

Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.”

Înalta Curte constată

că, prin înregistrarea acțiunii pe rolul Tribunalului Vâlcea, instanță în

circumscripția căreia se află sediul societății reclamante, reclamanta a ales

între cele două instanțe, deopotrivă competente, în sensul art. 116 C. proc. civ.

ca urmare a exercitării dreptului de opțiune reglementat prin prevederile art. 116

C.proc. civ., Tribunalul Vâlcea a devenit instanța exclusiv competentă din

punct de vedere teritorial.

Așa fiind, Înalta

Curte urmează să stabilească competența de soluționare a prezentei cereri de

chemare în judecată, ce are ca obiect cererea formulată de reclamanta SC B.G.

SA pentru obligarea pârâtei Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului

la repararea prejudiciului produs ca urmare a retrocedării imobilului situat în

Băile Govora, str. Școlii, jud. Vâlcea, în favoarea Tribunalului Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 septembrie 2015.