ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1876/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1876/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 01 august 2014 la nr. 2970/90/2014 reclamanta SC B.G. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, obligarea la repararea prejudiciului produs ca urmare a retrocedării imobilului situat în Băile Govora, str. Școlii, jud. Vâlcea, compus din vila N. și teren în suprafață de 1187,17 mp. imobilul având valoarea de 492.973 lei. Prin Sentința nr. 538 din 03 martie 2015 Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.
În motivare, a reținut că pretențiile reclamantei sunt întemeiate în drept de dispozițiile art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997. De asemenea, a reținut incidența dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Legea 137/2002 „ Cererile prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege, de O.U.G. nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările și completările ulterioare, precum și de celelalte legi speciale din domeniul privatizării ori se valorifică un drept conferit de acestea sunt de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor și se judecă de urgență și cu precădere, cu citarea părților.”Așadar, instanța a apreciat că revine secției comerciale a tribunalului competența de soluționare a cauzei.
În ceea ce privește competența teritorială, a reținut incidente dispozițiile art. 107 C. proc. civ., competența aparținând instanței de la domiciliul pârâtului, respectiv Tribunalul Municipiului București. Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a pronunțat Sentința civilă nr. 3021 din 29 mai 2015, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului. În motivare, instanța a reținut incidența art. 107 alin. (1), art. 111 și a art. 116 NCPC, texte legale față de care reclamantului îi revine posibilitatea de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente.
În opinia instanței, cererea de chemare în judecată fiind îndreptată împotriva Autorității pentru Administrarea Activelor Statului, care reprezintă o autoritate publică, sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 111 NCPC, Tribunalul Vâlcea fiind instanță competentă din punct de vedere teritorial, ca instanță în circumscripția căreia se află sediul societății reclamante (SC B.G. SA are sediul în localitatea Băile Govora, str. Tudor Vladimirescu, jud. Vâlcea, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată). Societatea reclamantă și-a exercitat dreptul conferit prin dispozițiile art. 116 NCPC, înțelegând să introducă acțiunea la Tribunalul Vâlcea. Ca urmare a exercitării dreptului de opțiune reglementat prin prevederile art. 116 NCPC, Tribunalul Vâlcea a devenit instanța exclusiv competentă din punct de vedere teritorial.
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 1 august 2014 pe rolul Tribunalului Vâlcea, a fost întemeiată în drept pe art. 32 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Acest act normativ a fost abrogat la data de 28 martie 2002, prin alin. (1) din Legea nr. 137/2002. Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC B.G. SA, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, obligarea acesteia la repararea prejudiciului produs, ca urmare a retrocedării imobilului situat în Băile Govora, str. Școlii, jud. Vâlcea., față de care, în cauză, sunt incidente următoarele texte legale: „Art.
107. - (1) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. (2) Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul. Art. 111. - Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului. Art. 116. - Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.” Înalta Curte constată că, prin înregistrarea acțiunii pe rolul Tribunalului Vâlcea, instanță în circumscripția căreia se află sediul societății reclamante, reclamanta a ales între cele două instanțe, deopotrivă competente, în sensul art. 116 C. proc.
civ. ca urmare a exercitării dreptului de opțiune reglementat prin prevederile art. 116 C.proc. civ., Tribunalul Vâlcea a devenit instanța exclusiv competentă din punct de vedere teritorial. Așa fiind, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a prezentei cereri de chemare în judecată, ce are ca obiect cererea formulată de reclamanta SC B.G. SA pentru obligarea pârâtei Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului la repararea prejudiciului produs ca urmare a retrocedării imobilului situat în Băile Govora, str. Școlii, jud. Vâlcea, în favoarea Tribunalului Vâlcea. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Stabilește competența de soluționare în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2015.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.