ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1868/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1868/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda în Dosarul nr, 5068/328/2014, disjuns din Dosarul nr. 2834/328/2014, reclamanții R.D. și R.E., în contradictoriu cu pârâții M.E., M.V., C.I. și C.V., au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate că masa succesorala rămasă de pe urma defunctului M.V., decedat la data de 5 decembrie 2001, se compune și din cota de 3/3 parte din imobilele în suprafață de 58500 mp din extravilanul satului S., comuna Ciurila, înscrise din 5 iulie 2004 și să dispună predarea masei succesorale pârâtului M.V., ca unic moștenitor. Prin Sentința civilă nr. 1879 din 13 noiembrie 2014, Judecătoria Turda a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de către instanță și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Aiud.
Instanța a reținut că, așa cum rezulta din Certificatul de moștenitor nr. x/2003 eliberat de B.N.P. - K.M.A., ultimul domiciliu al defunctului M.V., decedat Ia data de 5 decembrie 2001, s-a situat pe raza comunei Unirea, județul Aibă, deci în raza de competență teritorială a Judecătoriei Aiud, iar potrivit art. 118 N.C.P.C., cererile privitoare la moștenire sunt în competența exclusivă a instanței celui din urma domiciliu al defunctului, A mai avut în vedere instanța că norma de competență teritorială instituita de art. 18, alin. (1) N.C.P.C. este absolută, putând fi invocată șl de către instanță, din oficiu, nefiind admisă nerespectarea ei nici chiar cu acordul părților. Mai mult, art. 118 alin. (2) N.C.P.C.
nu este incident, deoarece moștenirile de pe urma defunctului M.V., respectiv de pe urma defunctei Crișan Măria, nu sunt succesiuni deschise succesiv. Prin Sentința civilă nr. 366 din 16 aprilie 2015, Judecătoria Aiud a admis excepția necompetenței teritoriale, declinând, în favoarea Judecătoriei Turda, competența de soluționare a acțiunii și constatând ivit conflictului negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra conflictului.
Instanța a reținut că, prin încheierea de ședință din data de 09 octombrie 2014, pronunțată în Dosar nr. 2834/328/2014, s-a dispus de către Judecătoria Turda disjungerea petitului nr. 1 din acțiunea având 6 capete de cerere ce vizează ieșirea din indiviziune asupra unor imobile terenuri și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare și, urmare a acestui fapt, s-a format Dosarul nr. 5068/328/2014, ulterior instanța admițând excepția necompetenței teritoriale de soluționare a acestui petit. S-a mai constatat că, prin înscrisul intitulat „punct de vedere” depus la dosarul cauzei de către reclamanți, în data de 17 februarie 2015, aceștia au invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Aiud, învederând că, prin cererea de chemare în judecată, au solicitat a se dispune partajarea suprafeței totale de teren de 58.500 de mp situată în satul S., comuna Ciurila, jud. Cluj, prin formarea a două loturi.
Se mai arată că restul petitelor privesc prestația tabulară, însă acțiunea ar trebui privită ca un tot unitar, primul petit fiind accesoriu petitului de partaj, care atrage competența Judecătoriei Turda, potrivit dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 105 C. proc. civ., considerând că nu sunt incidente prevederile art. 95 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. În raport de dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Aiud la primul termen de judecată pentru care părțile au fost legal citate în fața Judecătoriei Aiud, reținând că art. 117 C. proc. civ. reglementează o competență exclusivă a instanței în a cărei circumscripție se situează imobilul în ceea ce privește soluționarea cererilor privitoare la partajul imobilelor.
În speța de față reclamanții au înțeles să solicite sistarea stării de indiviziune între proprietarii imobilelor detaliate în Titlul de proprietate din 05 iulie 2004 emis pe numele lui M.E., M.V. și C.M., deoarece pârâtul M.E. a încheiat cu reclamanții o promisiune de vânzare-cumpărare pentru o parte din imobile înscrise în acest titlu de proprietate. Acest petit este petitul principal pe care reclamanții au înțeles să îl formuleze, restul petitelor fiind petite accesorii în sensul celor menționate în art. 30 C. proc. civ. și alte petite principale în strânsă legătură cu acțiunea de sistare a indiviziunii. Instanța a constatat că Titlul de proprietate din 05 iulie 2004 a fost emis pe numele lui M.E., M.V.
și C.M., iar imobilele înscrise în acest titlu sunt în satul S., comuna Ciurila, jud. Cluj. Din cei trei proprietari înscriși în titlul de proprietate amintit, se afirmă că doar M.V. și C.M. au decedat și prin urmare se dorește dezbaterea moștenirii doar după acești doi defuncți, pentru a se putea intabula dreptul exclusiv de proprietate ai fiecărui coproprietar asupra imobilelor înscrise în Titlul de proprietate din 05 iulie 2004. Prin urmare, prin acțiunea lor, reclamanții doresc a se sista starea de indiviziune dintre proprietarul M.E. în calitate de titular în viață al Titlul de proprietate din 05 iulie 2004 și moștenitorii numiților M.V. și C.M., nefiind în prezența unei indiviziuni care rezultă doar din succesiune, motiv pentru care nu sunt incidente prevederile art. 118 C. proc.
civ. A concluzionat instanța că, prin raportare la capătul principal, referitor ia ieșirea din indiviziune sunt incidente prevederile art. 117 C. proc. civ., ce atrag competența Judecătoriei Turda. Analizând conflictul de competență dedus prezentei judecăți, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. J35 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ, Înalta Curte constată că aparține Judecătoriei Aiud competența de soluționare a cauzei, având în vedere următoarele motive.
Înalta Curte reține că, prin cererea de chemare în judecată ce face obiect al dosarului de față» reclamanții, în calitate de creditori ai pârâtului M.E., cu care au încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare pentru o parte din suprafața de teren înscrisă din 5 iulie 2004, respectiv 39.100 mp, au solicitat, în contradictoriu cu moștenitorii defunctului M.V., să se constate ca, din masa succesorală rămasă de pe urma acestuia, face parte cota de 1/3 parte din imobilele în suprafață de 58500 mp din extravilanul satului S., comuna Ciurila, înscrise din 5 iulie 2004, cu scopul de a obține ulterior sistarea stării de indiviziune între proprietarii imobilelor detaliate în respectivul titlu, emis pe numele pârâtului M.E.
și a defuncților C.M. și M.V. Astfel, prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda sub nr. 2834/328/2014 reclamanții R.D. și R.E. au solicitat în contradictoriu cu pârâții M.E., M.V., C.I. și C.V.;
Să se constate că în masa succesorală rămasă după defunctul M.V. este inclusă și cota de 1/3 din imobilele menționate în Titlul de proprietate din 05 iulie 2004 emis pe numele lui M.E., M.V. și C.M. și să se dispună predarea masei succesorale pârâtului de rang 2 în calitate de unic moștenitor;
Să se constate că în masa succesorală rămasă după defuncta C.M. este inclusă și cota de 1/3 din imobilele menționate în Titlul de proprietate din 05 iulie 2004 emis pe numele lui M.E., M.V. și C.M. și să se dispună predarea masei succesorale pârâților de rang 3 și 4 în calitate de unici moștenitori;
Să se dispună partajarea suprafeței totale de teren înscris în Titlul de proprietate din 05 iulie 2004 emis pe numele lui M.E., M.V. și C.M. prin formarea loturilor așa cum au stabilit de comun acord părțile semnatare ale Convenției de partaj voluntar atestată sub Încheierea din 19 noiembrie 2011 de av. C.A.I. (prin formarea a două loturi);
Să se dispună înscrierea dreptului de proprietate al lui M.E. asupra imobilelor ce formează lotul nr. 1, cu titlul de drept lege și partaj, ca bun propriu;
Să fie obligat pârâtul M.E. în calitate de promitent vânzător să se prezinte în fața notarului public în vederea încheierii în formă autentică cu reclamanții în calitate de promitenți cumpărători, a contractului de vânzare având ca obiect imobilele ce formează lotul nr. 1, iar în caz contrar hotărârea ce se va pronunța să țină loc de act apt de intabulare;
Sa se dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra suprafeței de 39.Î00 mp cu titlu de cumpărare, ca bun comun;
Să se dispună obligarea la plata cheltuielilor de judecată numai în caz de opoziție. Se reține că, prin încheierea din data de 09 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 2834/328/2014, s-a dispus, de către Judecătoria Turda, disjungerea petitului nr. 1 din acțiune respectivă și, urmare a acestui fapt, s-a format Dosarul nr. 5068/328/2014. Înalta Curte constată că, în urma disjungerii, capătul de cerere disjuns a devenit acțiune separată, neputând fi apreciată ca „o cerere accesorie” care să aibă regimul prevăzut de art. 30 alin. (4) C. proc. civ., potrivit căruia „cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția dată asupra unui capăt de cerere principal”. Se constată că soluționarea cererii prin care creditorii moștenirilor solicită a se constata compunerea masei succesorale și calitatea de succesor nu depinde de soluția dată în cererea de partaj, apreciată de Judecătoria Turda ca fiind cererea principală, aceasta fiind o cerere de sine stătătoare, de al cărui rezultat va depinde soluția dată în cererea de partaj, iar nu invers. Totodată, față de obiectul acțiunii, respectiv acțiunea creditorilor succesiunii îndreptată împotriva moștenitorilor defunctului pentru stabilirea masei succesorale cu scopul de a obține ulterior ieșirea din indiviziune și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, se constată incidența dispozițiilor art. 118 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., ce prevăd expres că; „(1) în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urma domiciliu al defunctului: 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar.” Din perspectiva celor expuse, față de obiectul acțiunii și în raport de prevederile art. 118 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., soluționarea cauzei de fața este de competența instanței de la ultimul domiciliu al defunctului M.V., menționat în certificatul de moștenitor nr. x/2003, eliberat de B.N.P. - K.M.A., situat pe raza comunei Unirea, județul Alba. Cum potrivit anexei nr. 1 la H.G. nr. 337/1993, pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor si parchetelor de pe lângă judecătorii, localitatea Unirea, jud. Alba se află în circumscripția Judecătoriei Aiud, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe.
PENTRU ACESTE
MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Aiud. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2015.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.