ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1868/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1868/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra conflictului
negativ de competență, constată următoarele:
Prin
cererea de chemare în judecată înregistrată
pe rolul Judecătoriei Turda în Dosarul nr, 5068/328/2014, disjuns din Dosarul
nr. 2834/328/2014,
reclamanții
R.D. și R.E., în contradictoriu cu pârâții M.E., M.V., C.I. și C.V., au
solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate că
masa succesorala rămasă de pe urma defunctului M.V., decedat la data de 5
decembrie 2001, se compune și din cota de 3/3 parte din imobilele în suprafață
de 58500 mp din extravilanul satului S., comuna Ciurila, înscrise din 5 iulie 2004
și să dispună predarea masei succesorale pârâtului M.V., ca unic moștenitor.
Prin Sentința
civilă nr. 1879 din 13 noiembrie 2014, Judecătoria Turda a admis excepția
necompetenței teritoriale,
invocată
din oficiu de către instanță și a declinat competența de soluționare a acțiunii
în favoarea Judecătoriei Aiud.
Instanța
a reținut că, așa cum rezulta din Certificatul de moștenitor nr. x/2003
eliberat de B.N.P. - K.M.A., ultimul domiciliu al defunctului M.V., decedat Ia
data de 5 decembrie 2001, s-a situat pe raza comunei Unirea, județul Aibă, deci
în raza de competență teritorială a Judecătoriei Aiud, iar potrivit art. 118 N.C.P.C.,
cererile privitoare la moștenire sunt în competența exclusivă a instanței celui
din urma domiciliu al defunctului,
A mai
avut în vedere instanța că norma de competență teritorială instituita de art.
18, alin. (1) N.C.P.C. este absolută, putând fi invocată șl de către instanță,
din oficiu, nefiind admisă nerespectarea ei nici chiar cu acordul părților. Mai
mult, art. 118 alin. (2) N.C.P.C. nu este incident, deoarece moștenirile de pe
urma defunctului M.V., respectiv de pe urma defunctei Crișan Măria, nu sunt
succesiuni deschise succesiv.
Prin Sentința civilă
nr. 366 din 16 aprilie 2015, Judecătoria Aiud a admis excepția necompetenței
teritoriale,
declinând,
în favoarea Judecătoriei Turda, competența de soluționare a acțiunii și
constatând ivit conflictului negativ de competență, a suspendat judecarea
cauzei și a înaintat dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a
hotărî asupra conflictului.
Instanța
a reținut că, prin încheierea de ședință din data de 09 octombrie 2014,
pronunțată în Dosar nr. 2834/328/2014, s-a dispus de către Judecătoria Turda
disjungerea petitului nr. 1 din acțiunea având 6 capete de cerere ce vizează
ieșirea din indiviziune asupra unor imobile terenuri și pronunțarea unei
hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare și, urmare a acestui
fapt, s-a format Dosarul nr. 5068/328/2014, ulterior instanța admițând excepția
necompetenței teritoriale de soluționare a acestui petit.
S-a mai
constatat că, prin înscrisul intitulat „punct de vedere” depus la dosarul
cauzei de către reclamanți, în data de 17 februarie 2015, aceștia au invocat
excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Aiud, învederând că, prin
cererea de chemare în judecată, au solicitat a se dispune partajarea suprafeței
totale de teren de 58.500 de mp situată în satul S., comuna Ciurila, jud. Cluj,
prin formarea a două loturi. Se mai arată că restul petitelor privesc prestația
tabulară, însă acțiunea ar trebui privită ca un tot unitar, primul petit fiind
accesoriu petitului de partaj, care atrage competența Judecătoriei Turda,
potrivit dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ., coroborate cu
prevederile art. 105 C. proc. civ., considerând că nu sunt incidente
prevederile art. 95 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
În raport
de dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., instanța a invocat din
oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Aiud la primul termen
de judecată pentru care părțile au fost legal citate în fața Judecătoriei Aiud,
reținând că art. 117 C. proc. civ. reglementează o competență exclusivă a
instanței în a cărei circumscripție se situează imobilul în ceea ce privește
soluționarea cererilor privitoare la partajul imobilelor.
În speța
de față reclamanții au înțeles să solicite sistarea stării de indiviziune între
proprietarii imobilelor detaliate în Titlul de proprietate din 05 iulie 2004 emis
pe numele lui M.E., M.V. și C.M., deoarece pârâtul M.E. a încheiat cu
reclamanții o promisiune de vânzare-cumpărare pentru o parte din imobile
înscrise în acest titlu de proprietate. Acest petit este petitul principal pe
care reclamanții au înțeles să îl formuleze, restul petitelor fiind petite accesorii
în
sensul celor menționate în art. 30 C.
proc. civ. și alte petite principale în strânsă legătură cu acțiunea de sistare
a indiviziunii.
Instanța a
constatat că Titlul de proprietate din 05 iulie 2004 a fost emis pe numele lui M.E.,
M.V. și C.M., iar imobilele înscrise în acest titlu sunt în satul S., comuna Ciurila,
jud. Cluj. Din cei trei proprietari înscriși în titlul de proprietate amintit,
se afirmă că doar M.V. și C.M. au decedat și prin urmare se dorește dezbaterea
moștenirii doar după acești doi defuncți, pentru a se putea intabula dreptul
exclusiv de proprietate ai fiecărui coproprietar asupra imobilelor înscrise în
Titlul de proprietate din 05 iulie 2004.
Prin
urmare, prin acțiunea lor, reclamanții doresc a se sista starea de indiviziune
dintre proprietarul M.E. în calitate de titular în viață al Titlul de
proprietate din 05 iulie 2004 și moștenitorii numiților M.V. și C.M., nefiind
în prezența unei indiviziuni care rezultă doar din succesiune, motiv pentru
care nu sunt incidente prevederile art. 118 C. proc. civ.
A
concluzionat instanța că, prin raportare la capătul principal, referitor ia
ieșirea din indiviziune sunt incidente prevederile art. 117 C. proc. civ., ce
atrag competența Judecătoriei Turda.
Analizând
conflictul de competență dedus prezentei judecăți, cu a cărui judecată a fost
legal sesizată în baza art. J35 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct.
2 C. proc. civ, Înalta Curte constată că aparține Judecătoriei Aiud competența
de soluționare a cauzei, având în vedere următoarele motive.
Înalta Curte
reține că, prin cererea de chemare în judecată ce face obiect al dosarului de
față» reclamanții, în calitate de creditori ai pârâtului M.E., cu care au
încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare pentru o parte din suprafața de
teren înscrisă din 5 iulie 2004, respectiv 39.100 mp, au solicitat, în
contradictoriu cu moștenitorii defunctului M.V., să se constate ca, din masa
succesorală rămasă de pe urma acestuia, face parte cota de 1/3 parte din imobilele
în suprafață de 58500 mp din extravilanul satului S., comuna Ciurila, înscrise din
5 iulie 2004, cu scopul de a obține ulterior sistarea stării de indiviziune
între proprietarii imobilelor detaliate în respectivul titlu, emis pe numele
pârâtului M.E. și a defuncților C.M. și M.V.
Astfel,
prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda sub nr. 2834/328/2014
reclamanții R.D. și R.E. au solicitat în contradictoriu cu pârâții M.E., M.V.,
C.I. și C.V.;
Să se
constate că în masa succesorală rămasă după defunctul M.V. este inclusă și cota
de 1/3 din imobilele menționate în Titlul de proprietate din 05 iulie 2004 emis
pe numele lui M.E., M.V. și C.M. și să se dispună predarea masei succesorale
pârâtului de rang 2 în calitate de unic moștenitor;
2.
Să se constate că în masa succesorală
rămasă după defuncta C.M. este inclusă și cota de 1/3 din imobilele menționate
în Titlul de proprietate din 05 iulie 2004 emis pe numele lui M.E., M.V. și C.M.
și să se dispună predarea masei succesorale pârâților de rang 3 și 4 în
calitate de unici moștenitori;
Să se
dispună partajarea suprafeței totale de teren înscris în Titlul de proprietate din
05 iulie 2004 emis pe numele lui M.E., M.V. și C.M. prin formarea loturilor așa
cum au stabilit de comun acord părțile semnatare ale Convenției de partaj
voluntar atestată sub Încheierea din 19 noiembrie 2011 de av. C.A.I. (prin
formarea a două loturi);
Să se
dispună înscrierea dreptului de proprietate al lui M.E. asupra imobilelor ce
formează lotul nr. 1, cu titlul de drept lege și partaj, ca bun propriu;
Să
fie obligat pârâtul M.E. în calitate de promitent vânzător să se prezinte în
fața notarului public în vederea încheierii în formă autentică cu reclamanții
în calitate de promitenți cumpărători, a contractului de vânzare având ca
obiect imobilele ce formează lotul nr. 1, iar în caz contrar hotărârea ce se va
pronunța să țină loc de act apt de intabulare;
Sa se
dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra suprafeței
de 39.Î00 mp cu titlu de cumpărare, ca bun comun;
Să se
dispună obligarea la plata cheltuielilor de judecată numai în caz de opoziție.
Se
reține că, prin încheierea din data de 09 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul
nr. 2834/328/2014, s-a dispus, de către Judecătoria Turda, disjungerea petitului
nr. 1 din acțiune respectivă și, urmare a acestui fapt, s-a format Dosarul nr. 5068/328/2014.
Înalta Curte
constată că, în urma disjungerii, capătul de cerere disjuns a devenit acțiune
separată, neputând fi apreciată ca „o cerere accesorie” care să aibă regimul
prevăzut de art. 30 alin. (4) C. proc. civ., potrivit căruia „cererile
accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția dată asupra
unui capăt de cerere principal”.
Se constată că
soluționarea cererii prin care creditorii moștenirilor solicită a se constata
compunerea masei succesorale și calitatea de succesor nu depinde de soluția
dată în cererea de partaj, apreciată de Judecătoria Turda ca fiind cererea
principală, aceasta fiind o cerere de sine stătătoare, de al cărui rezultat va
depinde soluția dată în cererea de partaj, iar nu invers.
Totodată,
față de obiectul acțiunii, respectiv acțiunea creditorilor succesiunii
îndreptată împotriva moștenitorilor defunctului pentru stabilirea masei
succesorale cu scopul de a obține ulterior ieșirea din indiviziune și
pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, se
constată incidența dispozițiilor art. 118 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., ce
prevăd expres că; „(1) în materie de moștenire, până la ieșirea din
indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urma domiciliu
al defunctului: 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului
împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar.”
Din
perspectiva celor expuse, față de obiectul acțiunii și în raport de prevederile
art. 118 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., soluționarea cauzei de fața este de
competența instanței de la ultimul domiciliu al defunctului M.V., menționat în
certificatul de moștenitor nr. x/2003, eliberat de B.N.P. - K.M.A., situat pe
raza comunei Unirea, județul Alba.
Cum
potrivit anexei nr. 1 la H.G. nr. 337/1993, pentru stabilirea circumscripțiilor
judecătoriilor si parchetelor de pe lângă judecătorii, localitatea Unirea, jud.
Alba se află în circumscripția Judecătoriei Aiud, urmează a stabili competența
de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Aiud.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2015.