ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1378/2015

Deliberând, asupra actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 14 septembrie 2015 sub nr. 1330/54/2015,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a solicitat, în temeiul art. 44 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 - privind cooperarea judiciară internațională în materie penală - cu modificările ulterioare, arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate B.Z. (alias D.).

În motivarea cererii s-a arătat că, față de persoana solicitată a fost emisă o „notiță roșie", de către INTERPOL, în baza mandatului de arestare emis la data de 05 aprilie 2012 de către Camera 3 a Curții cu Jurați din Malatya Turcia, pentru săvârșirea infracțiunilor de terorism, prevăzute de art. 31, art. 33, art. 102

1

, art. 104 din C. pen. turc (nr. 765) și art. 53, art. 58

9

și art. 314 C. pen. turc (nr. 5237), pedepsite cu o pedeapsă maximă de 15 ani închisoare.

Din descrierea faptelor, s-a reținut că persoana solicitată B.Z. (alias D.) a aderat la organizația teroristă P. pe când era elevă la Universitatea din Pamukkale în anul 1993, la Denizli.

În anul 1995 a participat la grupările armate ale P. delegată în zona rurală a localității Tunceli, sub pseudonimul N.

La data de 01 martie 1997, numita B.Z. (alias D.), împreună cu complicii săi, au pătruns într-un punct de supraveghere al Postului de Jandarmerie națională Sutluce din localitatea Tunceli, de unde au sustras două puști de asalt (G3), aparținând jandarmeriei.

La data de 10 iunie 1997, B.Z. (alias D.) și complicii săi au întins o capcană convoiului Forțelor de Securitate și au lansat două rachete.

Între anii 2007 - 2008, ea și-a continuat activitățile teroriste în numele grupării P. în Germania.

În anul 2009, atunci când ea a fost delegată la studiourile R.-TV (televiziunea grupării P. din Belgia), s-a deplasat la tabăra P. aflată în Irakul de Nord pentru a transmite problemele privind susținerea logistică furnizată de Europa regiunii Tunceli.

Prin încheierea din 14 septembrie 2015, Curtea de Apel Craiova a admis propunerea și a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile B.Z. (alias D.), pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 15 septembrie 2015 până la data de 14 octombrie 2015, inclusiv.

Prin aceeași încheiere judecătorească, s-a acordat termen la data de 07 octombrie 2015 și s-a dispus emiterea unei adrese către Ministerul Justiției pentru a comunica cererea de extrădare formulată în scris de statul solicitant.

La data de 24 septembrie 2015, Ministerul Justiției - Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală a înaintat la dosar nota verbală a autorităților belgiene care învederau că persoana arestată de autoritățile române beneficiază din 2005 de un statut protejat de refugiat.

În raport de mențiunile cuprinse în această notă, instanța de fond a preschimbat termenul de judecată la data de 25 septembrie 2015, termen la care a procedat la audierea persoanei extrădabile, sub aspectul statutului de refugiat învederat de autoritățile belgiene și a dispus emiterea unor adrese către Oficiul Național de Refugiați - Serviciul Imigrări, județul Dolj și către Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară.

La data de 01 octombrie 2015, cu adresa nr. xx din 30 septembrie 2015 Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrațiune - Serviciul pentru Imigrări Dolj, a comunicat că persoana extrădabilă nu figurează cu solicitare pentru acordarea statului de refugiat și, fiind cetățean al Uniunii Europene (Belgia), nu poate fi verificat, conform Regulamentului Dublin nr. 604/2013, acesta aplicându-se doar resortisanților țărilor terțe și apatrizilor.

La data de 02 octombrie 2015, Biroul Național Interpol din România a înaintat la dosar mesajul prin care Ministerul de Justiție din Turcia solicită prelungirea duratei arestării persoanei extrădabile până la 40 de zile.

La aceeași dată, 02 octombrie 2015, Ministerul Justiției a înaintat la dosar cererea de extrădare formulată de autoritățile turce cu privire la numita B.Z., comunicând totodată că sus-numita este urmărită internațional, fiind cercetată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 314

2

, 53/1, 58/9 și art. 66 din C. pen. turc nr. 5237 și fostul C. pen. turc nr. 765 art. 168/2, 31, 33, 102, 104 respectiv aceea de a fi membru al organizației teroriste P./K.. Se comunică totodată că împotriva persoanei susmenționate, Tribunalul de Sentințe Grele nr. 3 Malatya a emis un ordin de arest în contumacie la data de 05 aprilie 2012.

La data de 06 octombrie 2015, cu adresa nr. 74674 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat informațiile transmise de Ambasada Regatului Belgiei la București Ministerului Justiție - Direcția Drept Internațional și Cooperare Juridică din care rezultă că numita B.D.. a primit pe data de 28 iulie 2005 statutul de refugiat în Belgia, iar pe data de 11 iulie 2008 a obținut cetățenie belgiană și, prin aceasta, a pierdut din punct de vedere juridic statutul de refugiat. S-a mai arătat că motivele pentru care a obținut statutul de refugiat nu s-au schimbat, persoana în cauză este încă activ politic și riscă să fie urmărită penal în țara de origine.

La termenul din 07 octombrie 2015 s-a procedat la audierea persoanei solicitate care a arătat că nu este de acord să fie extrădată, fiind depusă și opoziție la extrădare formulată în scris, opoziție în cadrul căreia s-a invocat faptul că nu este persoana căutată de autoritățile din Turcia.

S-a susținut că s-a creat o gravă confuzie generată de coincidența de nume precum și de datele de identificare privind data și locul nașterii, fără însă a se ține seama de diferența de nume, numele său fiind D., iar cel al persoanei căutate Z., dar și de diferențele de fizionomie.

Cu privire la corespondența dintre amprente, s-a susținut că autoritățile române au comunicat autorităților turce datele ei de identificare și ulterior autoritățile turce au comunicat amprentele sale, iar raportul INTERPOL conține însă o singură amprentă și un set de trei fotografii, elemente de identificare care nu-i aparțin, nu este, nu a fost jurnalistă la postul Tv R., este jurnalistă la Grupul de Presă S. din Belgia.

În dovedirea situației de fapt s-a solicitat proba cu martori precum și adresă către statul belgian pentru a comunica actele care au stat la baza emiterii cărții de identitate precum și adresă către statul turc pentru a comunica dacă B.D. figurează în baza de date ca persoană distinctă de B.Z.

II Prin sentința penală nr. 184 din data de 07 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru extrădare.

S-a respins cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Republica Turcia - Procuratura Generală Republicană Tunceli, privind persoana extrădabilă B.D. (Z.), cetățean belgian, de naționalitate turcă.

S-a revocat măsura arestării provizorii dispusă prin încheierea din data de 14 septembrie 2015 și s-a dispus punerea în libertate a persoanei extrădabile.

Cheltuielile judiciare s-a dispus că vor rămâne în sarcina statului, din care 420 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a dispus că se vor vira din fondurile Ministerului Justiției, alocate în acest scop, Curții de Apel Craiova.

S-a dispus plata traducătorului B.A.M., în sumă de 555,6 RON, din fondurile Ministerului Justiției, alocate în acest scop, Curții de Apel Craiova.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Craiova a avut în vedere următoarele considerente:

Examinând opoziția la extrădare formulată de persoana extrădabilă, Curtea de Apel apreciază că aserțiunile formulate în susținerea acesteia privind numele, data nașterii și fotografiile atașate noției roșii și cererii de extrădare, sunt nefondate.

Astfel, referitor la nume se constată că persoana solicitată a păstrat numele de familie, schimbarea prenumelui reprezentând o posibilitate legiferată inclusiv în legislația română.

Referitor la data nașterii, atât în mandatului de arestare emis de Tribunalul de Sentințe Grele nr. 3 din Malatya la data de 05 aprilie 2012 cât și în cuprinsul cererii de extrădare este indicată drept dată a nașterii persoanei solicitate data de 08 ianuarie 1978, aceeași dată fiind menționată și în cartea de identitate eliberată de autoritățile belgiene.

Se reține, totodată că, în extrasul din actele de evidența populației, comunicat de autoritățile turce, este menționată data nașterii de 08 ianuarie 1978, iar împrejurarea că, cu ocazia traducerii, în înscrisul aflat la dosar, s-a menționat 08 ianuarie 1976, este, în acest context, o simplă eroare materială.

În ceea ce privește diferențele de fizionomie între persoana extrădabilă și persoana din fotografiile înaintate de autoritățile turce, acestea se datorează intervalului de timp care a trecut de la momentul realizării acestor fotografii până în prezent.

Instanța de fond a stabilit că actele dosarului dovedesc în schimb fără dubiu că persoana arestată de autoritățile române este aceeași persoană în privința căreia autoritățile din Republica Turcă au formulat cererea de extrădare.

În acest sens se reține că, în „notița roșie" înaintată de INTERPOL, emisă la 02 iulie 2012 - se menționează că există impresiunile papilare ale persoanei solicitată, atât de la mâna dreaptă, cât și de la mâna stângă, pentru toate cele cinci degete.

Susținerea formulată în cadrul opoziției în sensul că amprentele comunicate de autoritățile turce sunt de fapt cele prelevate de autoritățile române la data de 13 septembrie 2015 nu este, așadar, reală, iar concluziile raportului de expertiză criminalistică din 14 septembrie 2015 sunt certe, în sensul că impresiunile prelevate la sediul PTF Calafat de la persoana de sex feminin care s-a prezentat cu datele de identificare B.D. și impresiunile papilare depuse pe fișa de cod roșu a OIPC, transmisă de către autoritățile turce, cu nr. de control, conținând datele de identificare pe numele B.Z. alias D., aparțin uneia și aceleiași persoane.

Analizând cererea de extrădare, Curtea de Apel Craiova a constatat că, din cuprinsul acesteia și din cuprinsul mandatului de arestare emis de Tribunalul de Sentințe Grele nr. 3 din Malatya la data de 05 aprilie 2012, rezultă că persoana extrădabilă este solicitată pentru efectuarea de cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii de a fi membru al unei organizații teroriste, prev. de art. 314

2

, 53/1, 58/9 și art. 66 din C. pen. turc nr. 5237 și fostul C. pen. turc nr. 765 articolele 168/2, 31, 33, 102, 104, sancționată cu închisoare de la 10 la 15 ani, iar ca dată a comiterii infracțiunii se menționează anii 1995 și următorii sub aspectul situației de fapt, astfel cum rezultă din cererea de extrădare, activitatea imputată persoanei extradabile fiind cuprinsă între anii 1993 (când avea vârsta de 15 ani și, potrivit declarației dată de H.B. s-a atașat organizației) și 1998 când, potrivit declarației numitei S.A., ar fi participat „la așa zisa academie a organizației teroriste".

Instanța de fond a mai reținut că în legea română infracțiunea ce se impută persoanei extradabile își găsește corespondent în infracțiunea prev. art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, conform căruia „fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii de acte de terorism ori aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unei astfel de asocieri se pedepsește cu închisoare de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, fără a se putea depăși maximul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii" și a precizat că forma actuală este în vigoare de la 01 februarie 2014, când art. 35 a fost modificat de art. 159 pct. 6, titlul II din Legea nr. 187/2012, anterior acestei date, fapta fiind sancționată cu închisoare de la 10 la 15 ani.

Or, potrivit C. pen. anterior - lege mai favorabilă în cazul de față - termenul de prescripție a răspunderii penale, de 10 ani, potrivit art. 122 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, este împlinit dacă se depășește cu încă jumătate - art. 124 C. pen. anterior, forma în vigoare anterior modificării din anul 2012 - iar în cauză, termenul de prescripție specială calculat din anul 1998, data epuizării activității infracționale ce se impută persoanei extrădabile, apare ca fiind împlinit în anul 2013, cu mențiunea că este real că în anul 2012 autoritățile turce au emis mandatul de arestare, însă, potrivit legii române, acest act, nefiind comunicat persoanei în cauză, nu a fost de natură să întrerupă termenul de prescripție.

Examinând actele înaintate de autoritățile turce, instanța de fond a constatat, totuși, că există un act în legătură cu care s-ar putea considera că ar fi întrerupt prescripția și anume poziția militantă pe care ar fi exprimat-o persoana extrădabilă în anul 2010 pe site-ul „g.tv.net", site pe care ar fi postat videoclipuri prin care îl preamărea pe liderul P. și celelalte activități ale organizației. Pe lângă faptul că acest act nu este expus în cererea de extrădare și nici în „notița roșie" a INTERPOL, termenii generali folosiți nu pot conduce cu certitudine la concluzia că acesta activitate s-ar putea circumscrie infracțiunii prev. de 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 sau altei infracțiuni din legislația română (apologia infracțiunilor, art. 33

2

din Legea nr. 535/2004 sau art. 368, 370 C. pen.).

Situația persoanei extrădabile ridică, așadar, potrivit legii penale române, probleme de aplicare a legii penale mai favorabile și intervenție a prescripției speciale, caz în care ar fi incident art. 33 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, conform căruia „Extrădarea nu se acordă în cazul în care prescripția răspunderii penale sau prescripția executării pedepsei este împlinită, fie potrivit legislației române, fi potrivit legislației statului solicitant".

Independent de problema prescripției, Curtea de Apel Craiova a constatat însă existența altui motiv care, potrivit legii române, reprezintă un motiv obligatoriu de refuz al extrădării și anume motivul prev. de art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 conform căruia extrădarea va fi refuzată dacă „există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motiv de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social".

În acest sens, instanța de fond a constatat că autoritățile turce aveau încă din anii 1996 - 1999 date că B.Z. era membru P. - declarația numitului H.E., care, pe data de 25 februarie 1996, a declarat că „a auzit că acum câteva luni Z.B. a venit să participe la organizația teroristă P./K.", declarația lui G.B. (k) S.A., care, pe data de 28 aprilie 1999, a declarat că Z.B. este comandantul grupei de femei a Comandamentului de Vest tunceli și că „în anul 1998 a participat la așa-zisa academie a organizației", declarația numiților F. (K) K.Ș. și M. (K) I.T. din datele de 29 iunie 1997 și 08 august 1998, care au declarat că N. (K) Z.B. este „comandatul adjunct al echipei și că s-a atașat organizației din Tunceli în anul 1995" .

Instanța de fond a mai reținut că nu trebuie ignorat faptul că între timp, conform informațiilor primite de la autoritățile belgiene, sus-numita a dobândit la data de 28 iulie 2005 statutul de refugiat în Belgia, iar, pe data de 11 iulie 2008, a obținut cetățenie belgiană.

Or, statutul de refugiat acordat de un stat membru UE prezumă existența unor dovezi de persecutare pe motive de religie, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori apartenență la un anumit grup social; autoritățile belgiene au fost, de altfel, explicite, în sensul că și în prezent subzistă motivele pentru care s-a acordat statutul de refugiat.

III. Împotriva sentinței penale nr. 184 din data de 07 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Reprezentantul Ministerului Public a criticat, în esență, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Craiova pentru netemeinicie, având în vedere faptul că greșit prima instanță a apreciat că a intervenit prescripția specială și a reținut motivul obligatoriu de refuz al extrădării, prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, arătând că, în cererea de extrădare se menționează expres că infracțiunile pentru care este cercetată în Turcia persoana transferabilă nu constituie infracțiuni politice; iar totalitatea susținerilor procurorului au fost consemnate pe larg inclusiv din partea introductivă a deciziei.

Înalta Curte, examinând contestația formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, constată că aceasta este nefondată, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:

În primul rând, Înalta Curte va proceda la identificarea legilor și a convențiilor privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, aplicabile prezentei spețe.

Astfel, se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, această lege se aplică următoarelor forme de cooperare judiciară internațională în materie penală:

- extrădarea;

- predarea în baza unui mandat european de arestare;

- transferul de proceduri în materie penală;

- recunoașterea și executarea hotărârilor;

- transferarea persoanelor condamnate;

- asistența judiciară în materie penală;

- alte forme de cooperare judiciară internațională în materie penală.

Textul art. 4 din Legea sus citată prevede că această lege "se aplică în baza și pentru executarea normelor interesând cooperarea judiciară în materie penală, cuprinse în instrumentele juridice internaționale la care România este parte, pe care le completează în situațiile nereglementate".

Art. 38 din Legea nr. 302/2004, republicată, prevede la alin. (1) că „examenul de regularitate internațională are ca scop verificarea conformității cererii de extrădare și a actelor anexate acesteia cu dispozițiile tratatelor internaționale aplicabile, inclusiv cu declarațiile formulate de România în baza dispozițiilor unor convenții multilaterale."

La alin. (2) al aceluiași art. se arată că „Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate, efectuează, în termen de 3 zile lucrătoare de la data primirii cererii, examenul de regularitate internațională prevăzut la alin. (1), spre a constata dacă: a) între România și statul solicitant există norme convenționale ori reciprocitate pentru extrădare; b) la cererea de extrădare sunt anexate actele prevăzute de tratatul internațional aplicabil; c) cererea și actele anexate acesteia sunt însoțite de traduceri, conform prevederilor art. 14; d) există una dintre limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3".

În cauza penală de față, în urma controlului de regularitate, realizat în conformitate cu dispozițiile mai sus arătate, Ministerul Justiției a transmis următoarele: a) din actele înaintate rezultă că persoana a cărei extrădare se solicită are dublă cetățenie, turcă și belgiană; b) între România și Republica Turcia se aplică dispozițiile Convenției Europene de Extrădare, încheiată la Paris, la data de 13 decembrie 1957; c) extrădarea este supusă condițiilor prevăzute la art. 18-35 din Legea nr. 302/2004; d) la cererea de extrădare au fost atașate documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004 e) nu este incidență niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.

Prin urmare, conform celor transmise de către Ministerul Justiției, între România și Republica Turcia se aplică dispozițiile Convenției Europene de Extrădare, încheiată la Paris, la data de 13 decembrie 1957, iar Legea nr. 302/2004 se aplică în baza și pentru executarea acestei convenți pe care o completează în situațiile nereglementate, așa cum prevăd dispozițiile art. 4, mai sus menționate, din aceeași lege.

În continuare, Înalta Curte va verifica dacă, în sprijinul cererii de extrădare au fost prezentate actele menționate de dispozițiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată și au fost îndeplinite condițiile arătate acolo.

Astfel, dispozițiile anterior menționate arată că, în sprijinul cererii de extrădare se vor prezenta:

a) în funcție de faza procesului penal, originalele sau copiile autentice ale hotărârii de condamnare definitive, cu mențiunea rămânerii definitive, deciziilor pronunțate ca urmare a exercitării căilor legale de atac, mandatului de executare a pedepsei închisorii, respectiv originalele sau copiile autentice ale mandatului de arestare preventivă, rechizitorului sau ale altor acte având putere egală.

b) o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea. Data și locul săvârșirii lor, calificarea lor juridică și referirile la dispozițiile legale care le sunt aplicabile se vor indica în modul cel mai exact posibil;

c) o copie a dispozițiilor legale aplicabile sau, dacă aceasta nu este cu putință, o declarație asupra dreptului aplicabil, precum și semnalmentele cele mai precise ale persoanei extrădabile și orice alte informații de natură să determine identitatea și naționalitatea acesteia;

Se constată că, anexat cererii de extrădare, formulată la data de 17 septembrie 2015, de autoritățile turce, au fost transmise la dosar și înscrisurile prevăzute la pct. a) al art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv mandatul de arestare emis pe numele persoanei transferabile și procesul-verbal de cercetare al dosarului.

De asemenea, așa cum se prevede la pct. c) al aceluiași text de lege, a fost transmisă la dosar și o copie a dispozițiilor legale aplicabile, sub denumirea „Textele legilor posibil de aplicat suspiciatei B.Z. ", înscris aflat la fila din dosarul instanței de fond.

Însă, referitor la înscrisurile menționate la pct. b) din textul de lege incident, constând într-o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea, Înalta Curte constată că această cerință nu a fost respectată de către autoritățile turce.

Astfel, nici în cererea scrisă de extrădare, aflată la dosarul Curții de Apel Craiova și nici în procesul-verbal de cercetare al dosarului, autoritățile turce nu au procedat la descrierea faptelor de care persoana transferabilă este acuzată.

Se reține din conținutul ambelor înscrisuri sus indicate că acesteia îi sunt aduse acuzații, întrucât „este membru al organizației terorieste P./K." și „publica clipuri video prin care preamărea activitatea liderului organizației P./K. și, de asemenea, sunt prezentate mai multe declarații de martori prin care se arată care sunt acuzațiile care i se aduc persoanei transferabile.

Astfel, sunt prezentate declarația numitului H.E., care pe data de 25 februarie 1996 a declarat că „a auzit că acum câteva luni Z.B. a venit să participe la organizația teroristă P./K.", declarația lui G.B. (k) S.A., care, pe data de 28 aprilie 1999, a declarat că „Z.B. este comandantul grupei de femei a Comandamentului de Vest Tunceli", și că „în anul 1998 a participat la așa-zisa academie a organizației", declarația numiților F. (K) K.Ș. și M. (K) I.T. din datele de 29 iunie 1997 și 08 august 1998, care au declarat că N. (K) Z.B. este „comandatul adjunct al echipei și că s-a atașat organizației din Tunceli în anul 1995".

Înalta Curte constată că, întrucât faptele imputate persoanei transferabile nu sunt descrise, nu se poate face o evaluare a limitelor în care poate interveni extrădarea, iar această lacună a cererii de extrădare face imposibilă respectarea regulii specialității.

Aceasta întrucât dispozițiile art. 74 din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd că „persoana predată ca efect al extrădării nu va fi nici urmărită, nici judecată, nici deținută în vederea executării unei pedepse, nici supusă oricărei alte restricții a libertății sale individuale, pentru orice fapt anterior predării, altul decât cel care a motivat extrădarea".

Înalta Curte constată că, întrucât autoritățile turce nu au descris aceste fapte de care este acuzată persoana extrădabilă, nu poate fi stabilit faptul „care a motivat extrădarea", așa cum prevede articolul mai sus menționat și, prin urmare, nu pot fi determinate limitele în care aceasta va fi urmărită, judecată, deținută în vederea executării unei pedepse sau supusă oricărei alte restricții a libertății sale individuale.

Totodată, Înalta Curte constată faptul că între „notița roșie" a INTERPOL și „Ordinul de arest în contumacie", emis de Tribunalul de Sentințe Grele nr. 3 din Malatya la data de 05 aprilie 2012, există o discrepanță evidentă referitoare la acuzațiile care i se aduc persoanei extrădabile.

Astfel, în „notița roșie" a INTERPOL se arată, printre altele, că persoana extrădabilă B.Z. (alias D.), împreună cu complicii săi, au pătruns într-un punct de supraveghere al Postului de Jandarmerie națională Sutluce din localitatea Tunceli, de unde au sustras două puști de asalt (G3), aparținând jandarmeriei. La data de 10 iunie 1997, B.Z. (alias D.) și complicii săi au întins o capcană convoiului Forțelor de Securitate și au lansat două rachete.

Or, în „Ordinul de arest în contumacie " nu este menționată niciuna dintre aceste acuzații care i se aduc persoanei extrădabile, la punctul intitulat „culpa cu care este învinovățită suspiciata" figurând doar „membru al Organizației teroriste înarmate P./K.".

La pronunțarea asupra cererii de extrădare, Înalta Curte are în vedere cu titlu decisiv și cele două adrese ale Ambasadei Regatului Belgiei la București, aflate la dosarul Curții de Apel Craiova, având în vedere că persoana transferabilă este cetățean belgian, iar aceste adrese reprezintă poziția oficială a Regatului Belgian cu privire la extrădarea unui cetățean al său.

Astfel, prin prima adresă, constând într-o notă verbală a Ambasadei Regatului Belgiei la București, adresată Ministerului Afacerilor Externe al României, transmisă la dosar la data de 24 aprilie 2015, de către Ministerul Justiției - Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală, se arată că "Ambasada își permite să atragă atenția autorităților române că această persoană beneficiază din 2005 de un statut protejat de refugiată și nu trebuie în niciun caz extrădată în Turcia, țară contra căreia ea a cerut și primit protecția autorităților belgiene".

De asemenea, Înalta Curte are în vedere și adresa din data de 06 octombrie 2015, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat informațiile transmise de Ambasada Regatului Belgiei la București, Ministerului Justiție - Direcția Drept Internațional și Cooperare Juridică, adresă prin care se arată că „B.D. a primit pe data de 28 iulie 2005 statutul de refugiat în Belgia, nu cel de protecție subsidiară, la data de 11 iulie 2008 a obținut cetățenie belgiană, iar, prin aceasta, a pierdut din punct de vedere juridic statutul de refugiat", însă „motivele pentru care a obținut acest statut de refugiat nu s-au schimbat totuși, persoana în cauză este încă activ politic și riscă să fie urmărită penal în țara de origine".

Prin adresa mai sus menționată se mai arată și faptul că „trebuie reamintit în mod expres principiul „nereturnării", deoarece, după cum se prevede în art. Ic (3) din Tratatul privind refugiații, B.D. și-a pierdut statutul de refugiat prin dobândirea naționalității belgiene.

Totuși, o eventuală extrădare trebuie să fie compatibilă cu principiul „nereturnării", stabilit prin art. 33 din Tratatul privind refugiații al Organizației Națiunilor Unite, dar și de Tratatul împotriva torturii al Organizației Națiunilor Unite, Tratatul privind drepturile cetățenești și politice al Organizației Națiunilor Unite și Tratatul European privind protecția drepturilor omului", care impune că nu poate fi trimisă într-o țară unde este de temut că va fi urmărită penal sau unde viața sau siguranța ei sunt în pericol".

Cu referire la judecarea cererii de extrădare de către prima instanță și la motivarea hotărârii prin care această cerere a fost respinsă, Înalta Curte constată că instanța de fond a Curții de Apel Craiova a încălcat dispozițiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, articol care prevede că această instanță „nu este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunității extrădării".

Cu privire la durata procedurii penale la care Curtea de Apel Craiova a făcut referire, arătând că, deși autoritățile judiciare turce aveau, încă din anii 1996 - 1999, date că B.Z. (alias D.) era membru P., au emis abia în anul 2012 (adică la mai bine de 13 ani) un mandat de arestare, Înalta Curte constată că durata procedurii penale nu poate constitui un motiv de respingere a cererii de extrădare, întrucât, printre motivele de refuz obligatorii și opționale prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, nu există și un asemenea motiv.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii de extrădare, astfel încât, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței penale nr. 184 din data de 07 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe persoana solicitată B.Z. (alias D.).

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 110 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul pentru interpretul de limbă franceză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței penale nr. 184 din data de 07 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe persoana solicitată B.Z. (alias D.).

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 110 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul pentru interpretul de limbă franceză se va plăti din fondul înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2015.