ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1173/2016

Decizia nr. 1.173/2016

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 175 din 6 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/54/2016, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a constatat întrunite condițiile extrădării privind pe persoana extrădabilă A. în vederea punerii în executare a Mandatului de arestare emis la data de 27 decembrie 2011 de către Biroul Procurorului Public din Diyarbakir - Republica Turcia și a Mandatului de arestare emis la data de 24 noiembrie 2015 de către Biroul Procurorului Public din Bingol - Republica Turcia.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 a admis cererea de extrădare și a dispus extrădarea și predarea, către autoritățile turce a persoanei extrădabile A., în vederea executării pedepsei de 6 ani și 3 luni închisoare, aplicată de Tribunalul Penal nr. 6 Diyarbakir - Republica Turcia pentru infracțiunea de apartenența la organizația teroristă ilegală PKK, cu respectarea regulii specialității, precum și în vederea executării pedepsei de 2 ani și 1 lună închisoare, aplicată de Tribunalul Penal nr. 1 Bingol - Republica Turcia pentru infracțiunea de falsificare de documente oficiale, cu respectarea regulii specialității.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 a menținut starea de arest provizoriu, în vederea extrădării, a persoanei extrădabile A., pe o perioadă de 30 de zile începând cu data pronunțării prezentei sentințe.

Cheltuielile judiciare au fost reținute în sarcina statului.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 9 august 2016 sub nr. x/54/2016, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a solicitat, în temeiul art. 44 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 - privind cooperarea judiciară internațională în materie penală - cu modificările ulterioare, arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate A.

În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că se solicită luarea măsurii arestării persoanei solicitate A., persoană care, prin Sentința nr. 2010/30 Esas -2011/156 Karar emisă pe 24 noiembrie 2015 de către Înalta Instanță din Bingol Turcia, mandat de arestare/decizie juridică ce ordonă executarea acesteia: 2015/2288 E. biroul Procurorului Public din Bingol, Turcia, a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani și o lună închisoare, neexecutată pentru comiterea infracțiunii de falsificare de documente oficiale, prevăzută de art. 204

1

, 53, 58, 62 C. pen. Turc nr. 5237.

S-a arătat că, din descrierea faptelor, rezultă că persoana solicitată A. a mers la B. care este C. în Bingol, pe 8 septembrie 2006 și s-a prezentat ca fiind D. A. i-a spus lui B. că voia să își facă o nouă carte de identitate, susținând că și-a pierdut-o pe cealaltă. Astfel, A. l-a făcut pe B. să semneze documentele necesare pentru emiterea unei noi cărți de identitate. După aceea, A. a mers la Biroul de înregistrări din Bingol și a obținut o nouă carte de identitate pe numele D. A folosit actul falsificat o perioadă. Ca rezultat al controalelor efectuate 4 ani mai târziu, de către Biroul de înregistrări din Bingol, a fost stabilit că A. a emis cartea de identitate falsificată.

S-a menționat totodată că, prin Ordonanța nr. 53 din 8 august 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova - în conformitate cu prevederile art. 45 din Legea 302/2004, s-a dispus reținerea pe timp de 24 de ore a numitului A., de la data de 8 august 2016, ora 23.33 până la data de 9 august 2016, ora 23.33. A fost anexată notița roșie și difuziunea de urmărire internațională emisă de autoritățile judiciare turce în baza mandatului de arestare, traducerea în limba română, procesul-verbal de identificare, ordonanța de reținere și declarația persoanei solicitate, dată în prezența unui avocat din oficiu și a unui traducător autorizat de limba germană.

Prin Încheierea nr. 69 din 9 august 2016, Curtea de Apel Craiova a admis propunerea, dispunându-se arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile A., pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 9 august 2016 până la data de 23 august 2016, inclusiv.

Împotriva Încheierii nr. 69 din 9 august 2016 a Curții de Apel Craiova s-a exercitat calea de atac a contestației, atât de către persoana extrădabilă A., cât și de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Prin Decizia nr. 1.046 din 23 august 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins, ca nefondată, contestația persoanei extrădabile A., s-a admis contestația Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a desființat în parte încheierea atacată și, în rejudecare, s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile A. pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 24 august 2016 până la data de 7 septembrie 2016, inclusiv.

În vederea soluționării cauzei s-a emis adresă la Ministerul Justiției - Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în materie penală pentru a comunica cererea de extrădare formulată în scris de către statul solicitant, împreună cu informațiile prev. de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, respectiv art. 20 pct. 1 din Convenția de asistență juridică în materie civilă și penală între Republica Socialistă România și Republica Turcia, ratificată prin Decretul nr. 347/1970.

La data de 29 august 2016, prin intermediul Ministerului Justiției, a fost înaintată cererea de extrădare privind persoana solicitată, tradusă în limba română, însoțită de copii ale mandatelor de arestare în vederea executării pedepselor, precum și a hotărârilor de condamnare.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că față de persoana extrădabilă A. au fost emise două mandate de arestare, respectiv mandatul de arestare emis la data de 27 decembrie 2011 de către Biroul Procurorului Public din Diyarbakir - Republica Turcia și mandatul de arestare emis la data de 24 noiembrie 2015 de către Biroul Procurorului Public din Bingol - Republica Turcia, mandate de arestare emise în vederea executării de către persoana extrădabilă a unei pedepse de 6 ani și 3 luni închisoare, aplicată de Tribunalul Penal nr. 6 Diyarbakir - Republica Turcia pentru infracțiunea de apartenența la organizația teroristă ilegală PKK, precum și în vederea executării unei pedepse de 2 ani și 1 lună închisoare, aplicată de Tribunalul Penal nr. 1 Bingol - Republica Turcia pentru infracțiunea de falsificare de documente oficiale.

În ședința publică din 29 august 2016 s-a procedat la ascultarea persoanei extrădabile A., aceasta formulând opoziție la extrădare, amânându-se cauza la data de 6 septembrie 2016 pentru ca persoana extrădabilă să depună la dosar o hotărâre pronunțată în Republica Turcia care ar fi atestat existența unei condamnări politice, lucru care însă nu s-a întâmplat.

În esență, persoana extrădabilă s-a opus la extrădare, arătând că nu e de acord să fie predat autorităților turce deoarece este de origine kurdă și dacă va fi predat va fi condamnat la 15 - 20 de ani închisoare.

S-a constatat, referitor la ambele condamnări, că persoanei extrădabile i-a fost citit rechizitoriul la procese, că aceasta s-a apărat prin participarea avocatului apărării, că infracțiunile pentru care a fost condamnat nu sunt de natură politică, militară sau financiară, precum și că persoana extrădabilă are toate drepturile legale prevăzute în convențiile internaționale la care a aderat Turcia.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că nu există indicii cu privire la încălcarea dreptului la un proces echitabil în pronunțarea sentințelor de condamnare a persoanei extrădabile, iar susținerea persoanei extrădabile, respectiv aceea că "este de origine kurdă și dacă va fi predat autorităților turce va fi condamnat la 15 - 20 de ani închisoare" nu a fost argumentată și, cu atât mai puțin, dovedită.

Împotriva hotărârii anterior menționate a formulat contestație persoana extrădabilă A.

În motivarea contestației, a susținut că nu sunt întrunite condițiile pentru a se putea dispune extrădarea sa, apreciind că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 21 alin. (1) lit. b) și f) din Legea nr. 302/2004.

În fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul persoană extrădabilă, a învederat că nu dorește să fie extrădat, întrucât este solicitant de azil în România, iar dacă va fi extrădat va fi supus unor măsuri represive grave și, totodată, nu a avut parte de un proces echitabil.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea contestației, ca nefondată, arătând că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru a se da curs solicitării de extrădare formulate de autoritățile judiciare din Republica Turcia.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta contestație este nefondată, în virtutea următoarelor considerente:

Se reține că, prin cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Republica Turcia, s-a solicitat extrădarea persoanei solicitate A., în vederea executării pedepsei de 6 ani și 3 luni închisoare, aplicată de Tribunalul Penal nr. 6 Diyarbakir - Republica Turcia pentru infracțiunea de apartenența la organizația teroristă ilegală PKK, cu respectarea regulii specialității, precum și în vederea executării pedepsei de 2 ani și 1 lună închisoare, aplicată de Tribunalul Penal nr. 1 Bingol - Republica Turcia pentru infracțiunea de falsificare de documente oficiale.

Se observă că cererea de extrădare este formulată în scris de către autoritatea competentă a statului solicitant și este însoțită, în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, de hotărârea de condamnare, cu mențiunea rămânerii definitive, de mandatul de executare a pedepsei închisorii, mandatul internațional de arestare, expunerea faptelor pentru care se solicită extrădarea, precum și dispozițiile legale aplicabile că între România și Republica Turcia există o convenție privind transferul persoanelor condamnate, ratificată prin Legea nr. 99/1992, prin care cele două state s-au angajat să-și acorde reciproc, în condițiile prevăzute în convenția anterior menționată, transferarea persoanelor condamnate, (art. 2 din Convenția între România și Republica Turcia privind transferul persoanelor condamnate din 28 mai 1991, ratificată prin Legea nr. 99/1992).

Totodată, se reține că infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea persoanei solicitate sunt prevăzute și de legea română, că pentru aceste fapte nu a intervenit prescripția, potrivit legislației naționale, că pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare din Republica Turcia este mai mare de 4 luni închisoare, aspecte față de care se apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a dispune extrădarea persoanei solicitate.

Contrar susținerilor apărării, Înalta Curte constată că persoana solicitată nu este exceptată de la extrădare, în condițiile în care acesta nu a făcut dovada că ar fi solicitat azil politic autorităților olandeze, cum afirmă apărătorul desemnat din oficiu, sau celor române, cum indică persoana extrădabilă în ultimul cuvânt, că nu există motive obligatorii sau opționale de refuz.

De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că opoziția la extrădare a persoanei solicitate este fundamentată, în esență, pe caracterul politic al sancțiunilor penale ce i-au fost aplicate și pe originea sa etnică, aspect ce este contrazis de actele dosarului. În cauză nu există niciun indiciu că viața ori libertatea acesteia ar fi puse în pericol ori că ar urma să fie supus la tortură, tratamente inumane și degradante, dacă va fi transferată în țara de origine sau că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii sale pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social.

În ceea ce privește măsura arestării preventive luată în vederea extrădării, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că persoana solicitată nu a formulat critici pe acest aspect.

Față de aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. l lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă împotriva Sentinței penale nr. 175 din 6 septembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/54/2016.

În temeiul art. 275 alin. (2) și (6) C. proc. pen., contestatorul persoană extrădabilă va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, mai puțin onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 175 din 6 septembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/54/2016.

Obligă contestatorul - persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 400 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limba turcă se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20 septembrie 2016.

Procesat de GGC - N