ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 806/2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 806/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în data de 10

martie 2011 la Tribunalul București, secția a VI-a civilă, reclamanta SC C.

& A.L.F. SRL a chemat în judecată pârâta SC E. SRL solicitând ca prin

hotărârea ce o va pronunța să se constate denunțat unilateral Contractul de

prestări servicii nr. 20081 din 20 martie 2008 încheiat între părți și să fie

obligată pârâta la plata sumei de 4.654.116,6 RON, reprezentând despăgubiri

pentru denunțarea unilaterală a contractului de servicii menționat, precum și

la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta SC E. SRL a

formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea

reclamantei-pârâte la plata sumei de 110.551 RON în temeiul art. 1092 alin. (1)

C. civ. precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea precizatoare

a acțiunii formulată în cauză la 11 octombrie 2012, reclamanta SC C. &

A.L.F. SRL a arătat că prin primul capăt de cerere solicită să se constate

încetarea Contractului de prestări servicii nr. 20081 din 20 martie 2008 ca

urmare a denunțării unilaterale de către SC E. SRL, natura cererii fiind „în

constatare", iar valoarea contractului de prestări servicii este 1.241.098

RON.

Prin încheierea

pronunțată la 2 mai 2012, în Dosarul nr. 15025/3/2012 Tribunalul București,

secția a VII-a civilă, prin judecătorul-sindic, a dispus deschiderea procedurii

insolvenței împotriva societății reclamante, față de care societatea reclamantă

a fost citată prin reprezentantul legal desemnat în procedura insolvenței, CLI.

S.C.T.C., iar acesta și-a însușit acțiunea reclamantei.

Prin Sentința civilă

nr. 4692 pronunțată la 6 iunie 2013 în Dosarul nr. 18099/3/2011 Tribunalul

București, secția a VI-a civilă a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată

și a anulat cererea reconvențională formulată de pârâtă, ca netimbrată, luând

act că pârâta a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru a pronunța

această sentință civilă tribunalul a reținut că între reclamanta SC C. &

A.L.F. SRL, în calitatea de prestator și pârâta SC E. SRL, în calitatea de

beneficiar s-a încheiat Contractul de pretări servicii nr. 20081 din 20 martie

2008 având ca obiect prestarea de servicii profesionale în vederea elaborării,

efectuării și completării proiectului de investiții pentru obținerea de

finanțare din fonduri FEADR, pentru activități de creștere a valorii adăugate a

produselor agricole și forestiere (Măsura 123), în conformitate cu tema de

proiectare, criteriile generale de eligibilitate, normale și procedurile impuse

de programul de finanțare și/sau autoritățile contractante pentru proiectul

„Extindere Fabrică de Procesare Legume" - Ilfov, oraș Pantelimon, șos. C.

(art. 1 din Contract).

La art. 3, 4 și 5 din

Contractul nr. 20081 din 20 martie 2008 s-a prevăzut că prestatorul va furniza

serviciile prevăzute la art. 1 și detaliate în Anexa 1 a contractului începând

cu data semnării contractului, până la finalizarea contractului cu autoritatea

contractantă, că lucrările se vor executa în patru exemplare, beneficiarul

având dreptul să formuleze obiecții în scris cu privire la conținutul proiectului.

Prin Anexa nr. 1 la Contract, părțile au detaliat care sunt activitățile pe

care le va întreprinde prestatorul pentru realizarea cu succes a obiectivelor

contractului. La art. 6 din Contract s-a prevăzut că prețul serviciilor

contractate este de 8% din valoarea totală a proiectului, la care se adaugă

TVA, iar potrivit prevederilor art. 7 din Contract beneficiarul s-a obligat să

plătească prețul după cum urmează: a) -10% din valoarea totală a proiectului la

data prezentării studiului de fezabilitate; b ) - 70% la data aprobării

proiectului și a semnării contractului de finanțare și c) -20% la data

depunerii ultimei cereri de plată. Părțile au convenit ca plata să fie făcută

de beneficiar în termen de 3 zile de la data primirii facturii fiscale, în cazul

depășirii acestui termen, beneficiarul datorând penalități de întârziere de

0,15% pe zi din valoarea restantă. Părțile au stabilită că, în cazul în care

beneficiarul renunță la obiectul contractului înainte de finalizarea lui,

acesta va achita prestatorului 30% din valoarea proiectului, iar în cazul în

care între data semnării contractului și data depunerii cererii de finanțare

intervin modificări legislative, procedurale, epuizarea bugetului sau alte

cauze care împiedică obținerea finanțării, dar care nu țin de culpa

prestatorului, beneficiarul va achita pentru munca prestată numai suma

prevăzută la art. 7 pct. a). Potrivit Ghidului solicitantului pentru accesarea

Măsurii 123 - Creșterea valorii adăugate a produselor agricole forestiere (Cap.

3), material publicat de APDRP și care cuprinde regulile pentru pregătirea

întocmirea și depunerea proiectului de investiții precum și modalitatea de

selecție aprobare și derulare a proiectului pentru care se solicită finanțarea,

accesarea fondurilor nerambursabile acordate pentru creșterea valorii adăugate

a produselor agricole și forestiere, obținerea fondurilor nerambursabile pentru

implementarea unui proiect presupune urmarea mai multor etape și anume: 1.

completarea, depunerea și verificarea dosarului de finanțarea, etapă care

include: a) completarea cererii de finanțare inclusiv a anexelor conform

modelului standard; b) depunerea dosarului cererii de finanțare de către

responsabilul legal precizat în cererea de finanțare sau de către

împuternicitul cu procură legalizată; c) verificarea dosarului cererii de

finanțare de către APDRP (verificarea conformității cererii de finanțare și a

anexelor acesteia pe baza Fișei de verificare; verificarea eligibilității

cererii de finanțare; verificarea în teren a cererilor de finanțare; selecția

proiectelor; 2. contractarea fondurilor; 3. achizițiile (demararea procedurilor

de achiziții de către beneficiar începând cu data primirii notificării de

selecție a proiectului); 4. plata. Din depozițiile martorilor B.G. și G.O.R. coroborate

cu înscrisurile depuse la dosar, tribunalul a reținut că martorele au depus

împreună la OJPDRP - Ilfov, la data de 29 august 2008, cererea de finanțare a

Proiectului „Extindere Fabrică de Procesare Legume" împreună cu

documentele menționate în Opisul depus la dosar. La data de 5 septembrie 2008,

a fost efectuată vizita în teren a experților OJPDRP- Ilfov, la amplasamentul

investiției, iar în urma acestei vizite nu s-au solicitat beneficiarului

informații suplimentare cu privire la Proiect, astfel cum rezultă din

înscrisurile depuse la dosar și din depoziția martorelor B.G. și G.O.R. La data

de 12 septembrie 2008, a fost înregistrată la OJPDRP - Ilfov sub nr. 668 din 12

septembrie 2008 cererea pârâtei E. prin care a solicitat aprobarea renunțării

la cererea de finanțare (cu restituirea exemplarului original al cererii de

finanțare) pentru proiectul „Extindere Fabrică de Procesare Legume", având

nr. de înregistrare F xxxxx, depus în sesiunea august 2008 la OJPDRP - Ilfov.

Tribunalul a

constatat că această cerere de renunțare la finanțarea proiectului a fost

semnată de către reprezentantul legal al pârâtei privind Proiectul, d-na B.G.

Susținerile martorei B.G., în sensul că exemplarul original al cererii de

finanțare și al proiectului au fost ridicate de reprezentantul de atunci al

reclamantei, G.O.R., sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză,

respectiv procesul-verbal de restituire a exemplarului original al cererii de

finanțare, semnat de către B.G., Adresa nr. 1593 din 18 decembrie 2012 a

OJPDRP- Ilfov depoziția martorei G.O.R. și răspunsul reclamantei la

interogatoriu.

Tribunalul a reținut

însă din declarația martorei B.G. coroborată cu corespondența purtată între

părți că pârâta a renunțat la cererea de finanțare a proiectului la sfatul reprezentantului

reclamantei, G.O.R., întrucât nu deținea autorizația pentru mediu, proiectul

urmând să fie în sesiunea următoare, după obținerea acestei autorizații.

Tribunalul a mai

reținut că între pârâtă și reprezentantul reclamantei G.O.R., existau relații

de încredere, având în vedere că aceasta acorda pârâtei și asistență juridică,

în calitatea de avocat, fiind greu de crezut că cererea de finanțare a

proiectului a fost retrasă fără ca beneficiarul să ceară sfatul consultantului

său. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta, care s-a ocupat de

întocmirea documentației Proiectului a depus la dosar doar adeverința/dovada că

a inițiat procedura pentru obținerea acordului pentru mediu și fișa tehnică de

mediu. Conform mențiunilor din Fișa tehnică pentru obținerea Acordului de mediu

în vederea emiterii Acordului unic s-a acordat aviz favorabil în vederea

emiterii acordului unic, cu următoarele condiții: solicitarea și obținerea

autorizației de mediu și amenajarea ca spațiu verde a minim 20% din suprafața

terenului. în ceea ce privește acordul de mediu, Ghidul solicitantului conține

o atenționate potrivit căreia, în cazul în care solicitantul prezintă, la

depunerea Cererii de Finanțare, numai dovada că a inițiat procedura de obținere

a acordului de mediu, după verificarea eligibilității și selectarea

proiectului, acesta nu se contractează până la depunerea acordului de mediu la

sediu Autorității Contractante. Durata maximă în care proiectul rămâne în

așteptare este de maxim 3 luni în cazul în care proiectul nu necesită studiu de

impact sau de maxim 6 luni în cazul în care proiectul necesită studiul de

impact, după data notificării de selectare a proiectului. În caz de

neprezentare în termenele invocate în Notificarea de selecție, respectiv de 3 luni

sau de 6 luni a documentelor de către Beneficiar sau în cazul în care acesta se

regăsește înregistrat în evidențele APDRP cu debite sau nereguli, APDRP își

rezervă dreptul de a nu semna contractul de finanțare. În condițiile în care

planul de fezabilitate a fost depus la dosarul de finanțare fără a fi prezentat

în prealabil pârâtei, iar în dosarul de finanțare nu a fost depus acordul de

mediu ci doar dovada inițierii procedurii pentru obținerea acestuia, exista

posibilitatea întârzierii sau chiar a pierderii finanțării proiectului în cazul

în care s-ar fi constatat nereguli de către APDRP sau acordul de mediu nu ar fi

fost obținut în termenul menționat în Ghidul solicitantului. Din înscrisurile

depuse la dosar, rezultă că pârâta a obținut Autorizația pentru mediu nr. 277

abia la data de 9 octombrie 2008, că următoarea sesiune de depunere a cererilor

de finanțare a avut loc în noiembrie - decembrie 2008 astfel că, perspectiva

obținerii cu întârziere a finanțării Proiectului a determinat pârâta să

demareze ridicarea construcției, urmând ca proiectul să fie adaptat acestei noi

situații și să fie formulată o nouă cerere de finanțare. În această împrejurare

pârâta a încheiat cu SC E.C. SRL Contractul de execuție lucrări nr. 58 din 29

septembrie 2008 având ca obiect „Extindere hală procesare legume fructe - faza

1", lucrările de construire începând abia după obținerea autorizației de

construire, respectiv în noiembrie 2009, conform depoziției martorului E.I.P.

și autorizației de construire din data de 21 noiembrie 2008. Afirmația

reclamantei în sensul că, până la data de 19 ianuarie 2009 nu a mai existat

nicio comunicare între ea și pârâtă astfel că, a emis factura proformă pentru

suma de 4.654.116,6 RON reprezentând penalități pentru renunțarea unilaterală

la contractul de prestări servicii nu a fost reținută, având în vedere

corespondența purtată între părți și faptul că reclamanta a emis factura

fiscală nr. 1120 din 13 octombrie 2008 pentru serviciile prestate în luna

octombrie, noiembrie decembrie și ianuarie 2009, factura fiind achitată la data

de 3 noiembrie 208. Nici susținerea reclamantei în sensul că pârâta a denunțat

contractul prin Adresa din data de 25 septembrie 2009 nu a fost reținută,

întrucât instanța a înlăturat acest înscris, constatându-se în urma verificării

de scripte că nu este semnat de reprezentantul pârâtei d-na G.M. De altfel,

înscrisul în cauză datat - 25 septembrie 2009, nici nu avea cum să fie semnat

de d-na G.M., în condițiile în care aceasta a decedat la data de 22 august

2009, astfel cum rezultă din certificatul de deces depus la dosar.

Tribunalul a reținut

din considerentele Deciziei comerciale nr. 548 din 30 martie 2010 a Curții de

Apel București, secția a V-a comercială că adresa datată - 25 septembrie 2009,

nu a fost depusă în Dosarul nr. 8872/3/2009 al Tribunalului București, secția a

VII-a comercială, deși reclamanta CYROM a invocat faptul că deține împotriva

pârâtei E. creanța în sumă de 4.654.116, 6 RON pentru care a emis factura

proformă din data de 10 ianuarie 2009, reprezentând 30% din valoarea

proiectului, ca urmare a renunțării pârâtei la obiectul contractului de

prestări servicii. Faptul că Proiectul a fost depus la OJPDRP - Ilfov în

sesiunea din august 2008, fără să existe autorizația de mediu, fapt ce a

determinat retragerea cererii de finanțare, cu consecința întârzierii obținerii

finanțării, nu poate fi imputat decât reclamantei care s-a obligat să presteze

servicii profesionale în vederea elaborări, efectuării și completării

proiectului de investiții în conformitate cu criteriile de eligibilitate,

normele și procedurile impuse de programul de finanțare. De asemenea, potrivit

Anexei 1 la Contract, reclamanta s-a obligat să realizeze modificările

solicitate de beneficiar, și să facă orice alte activități specifice necesare finalizării

cu succes a proiectului, nefiind prevăzut un termen pentru îndeplinirea acestor

obligații.

Având în vedere cele

reținute mai sus, tribunalul a apreciat că nu poate fi reținută denunțarea

unilaterală a contractului de către pârâtă, astfel că, tribunalul a respins

primul capăt de cerere având ca obiect constatarea încetării contractului ca

urmare a denunțării unilaterale de către pârâtă, ca neîntemeiată.

Tribunalul a respins

ca neîntemeiat și capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata

sumei de 4.654.116,6 RON, în temeiul clauzei inserate la art. 7 alin. (3) din

Contract, întrucât reclamanta nu a dovedit prin probele administrate nici fapta

ilicită a pârâtei constând în neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a

unei obligații asumate, nici prejudiciul pretins și nici legătura de

cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

Împotriva acestei

sentințe civile reclamanta SC C. & A.L.F. SRL, prin administrator judiciar

CM S.C.T.C., a declarat apel, solicitând schimbarea în parte a hotărârii

atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată,

cu cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă

nr. 302 din 7 mai 2014 Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins

apelul ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că în mod întemeiat tribunalul a apreciat că pârâta

a retras cererea de finanțare depusă la OJPDRP - Ilfov la sfatul

reprezentantului reclamantei, O.G., în raport cu lipsa la acel moment din

documentația aferentă cererii a autorizației de mediu.

În acest sens s-a

reținut că obținerea autorizației respective constituia o obligație asumată

prin contractul de servicii ce trebuia îndeplinită de reclamantă. Aceasta în

condițiile în care, potrivit art. II din contractul părților, obiectul acestuia

l-a constituit prestarea de către reclamantă de servicii profesionale în

vederea elaborării, efectuării și completării proiectului de investiții pentru

obținerea de finanțare din fonduri FEADR, măsura 123, în conformitate cu tema

din proiectare, criteriile generale de eligibilitate și proceduri impuse de

programul de finanțare și/sau autoritățile contractante pentru proiectul

„Extindere hală procesare legume". Părțile nu au stabilit în contract un

termen final pentru executarea serviciilor de către reclamantă, menționând

expres doar în general prestarea serviciilor până la finalizarea contractului

(de finanțare) cu autoritatea contractantă. În contextul începerii executării

contractului de servicii ambele părți au convenit ca depunerea pentru aprobare

a dosarului de finanțare a proiectului la APDRP - OJPDRP Ilfov să se facă în

sesiunea din august 2008. Aceasta în legătură cu interesul pârâtei de a începe

lucrările de construire încă din toamna anului 2008, din mai multe motive

proprii. în sesiunea respectivă la OJPDRP - Ilfov a fost efectuată vizita în

teren, la amplasamentul investiției și a fost analizată cererea de finanțare

depusă, inclusiv anexele conform modelului standard, aceasta fiind declarată

conformă, însă cu mențiunea că lipsește autorizația de mediu dar s-a inițiat

procedura pentru obținerea acordului de mediu. În mod legal, într-o astfel de

situație proiectul de finanțare nu este încă declarat eligibil - apt de a fi

aprobat urmând să se încheie contractul de finanțare - rămânând teoretic, în

așteptare, urmând să se decidă asupra aprobării/respingerii dosarului în măsura

în care se prezintă sau nu autorizația de mediu. În fapt, însă evoluția către

acest deznodământ apare ca fiind incertă - neputându-se anticipa timpul necesar

pentru obținerea autorizației de mediu, iar următoarea sesiune pentru analiza

dosarelor de finanțare era stabilită în luna noiembrie 2008. În această

situație, astfel cum rezultă din corespondența părților și declarațiilor de

martori date în cauză, reprezentantul reclamantei a determinat pârâta să

retragă cererea de finanțare pentru a fi depusă în sesiunea următoare pentru

când se putea asigura și obținerea autorizației de mediu. Toate acestea nu au

însemnat nicidecum că pârâta ar fi avut în vedere denunțarea unilaterală a

contractului de servicii, reținând că la acest moment al executării

contractului reclamanta a fost prima care s-a aflat în culpă față de cealaltă

parte contractantă, pârâta, din cauza neasigurării obținerii autorizației de

mediu în timp util în raport cu sesiunea din august 2008, deoarece nu se poate

considera că ar fi asigurat servicii profesionale, cum s-a angajat, față de

neobținerea acestei autorizații la momentul oportun convenit de părți. Nu

constituie o dovadă legală în sensul denunțării unilaterale a contractului de

către pârâtă nici adresa emisă de aceasta la data de 25 septembrie 2009.

Reclamanta nu a probat în mod concludent că data de emitere menționată în

adresă ar constitui o eroare materială, iar data reală ar fi 25 septembrie 2008

(nici recipisa F.C.E. atașată neatestând că obiectul trimiterii a fost această

adresă), astfel că în mod legal tribunalul a înlăturat acest înscris din dosar,

în cadrul procedurii de verificare de scripte, pentru faptul că adresa nu putea

fi semnată de reprezentanta pârâtei G.M. la data de 25 septembrie 2009, când

persoana respectivă era decedată. Nu are legătură în sine în mod direct, sub

aspect probatoriu, cu o denunțare unilaterală, nici încheierea de către pârâtă

a unui contract de construire cu o terță persoană.

S-a reținut că

motivul nedovedirii denunțării unilaterale este suficient pentru aprecierea ca

neîntemeiat a capătului 2 de cerere și aceasta în planul răspunderii

contractuale, la care se raportează o clauză penală de natura celei prevăzute

de art. 7 alin. (3) din contract și chiar dacă s-ar considera îndeplinite

prejudiciul și legătura de cauzalitate prin voința părților exprimată în

formularea clauzei în discuție.

Pe lângă acest

considerent tribunalul a mai reținut și că prin Decizia comercială nr. 548 din

30 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială s-a stabilit

cu putere de lucru judecat că prevederea din art. 7 alin. (3) din contract nici

nu îndeplinește cerințele unei clauze penale, pentru motivele menționate.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta SC C. & A.L.F. SRL invocând motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., în

temeiul cărora a solicitat în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea

cauzei spre rejudecare și în subsidiar modificarea deciziei recurate în sensul

admiterii apelului, schimbarea sentinței de fond și admiterea cererii.

În dezvoltarea în

fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele:

- În mod nelegal s-a

reținut faptul că cererea de retragere de la finanțare s-a făcut la îndemnul

reprezentantului reclamantei. Acest argument al instanței de apel și de fond

s-a bazat pe depoziția martorei B.G. și pe o pretinsă corespondență dintre

reclamantă și pârâtă. În speță există o cerere prin care pârâta a notificat

renunțarea la proiectul de finanțare și a solicitat restituirea dosarului. Față

de existența acestui înscris, în mod nelegal, instanțele și-au fundamentat

soluția pe declarația martorei. în ce privește cea de-a doua pretinsă probă pe

care atât instanța de apel cât și instanța de fond și-au fundamentat soluția,

respectiv o pretinsă corespondență între părți din care ar fi rezultat o

decizie a reclamantei de a determina pârâta să renunțe la proiectul de

finanțare se observă că ambele instanțe au interpretat greșit. Astfel,

examinând conținutul acestora rezultă, pe de-o parte, că nu există nicio

expresie prin care recurenta să fi susținut retragerea proiectului de către

pârâtă ci erau prezentate variante asupra opțiunilor de soluționare a

proiectului rezultând că instanțele au interpretat greșit conținutul

corespondenței care constă în variante de soluționare a proiectului de

finanțare cu o pretinsă decizie a recurentei de renunțare la proiect de către

pârâtă. Sub un al doilea aspect din înscrisurile depuse la doar recurenta a

tăgăduit întotdeauna faptul că respectiva corespondență îi aparține, situație

în care instanța era ținută să dispună verificarea acestora.

- Atât instanța de

apel cât și instanța de fond au reținut parcurgerea fazei privind vizita în

teren referitor la amplasamentul investiției ocazie cu care s-a declarat

conformă situația de fapt din teren cu conținutul cererii și a proiectului de

finanțare. Fără niciun temei legal atât instanța de apel cât și instanța de

fond au reținut că proiectul de finanțare nu era încă declarat eligibil la

momentul la care s-a făcut vizita în teren. Instanțele de apel și de fond au

pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a

normelor adoptate de ADPRP care reglementau doar posibilitatea depunerii unei

dovezi de declanșare a procedurii de emitere a avizului de mediu astfel că

nelegal s-a reținut o pretinsă culpă a recurentei.

- Motiv de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. - când instanța a

încălcat formele de procedură și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - greșita

aplicare a legii în ceea ce privește înlăturarea adresei datată 25 septembrie

încălcat și aplicat greșit art. 178 C. proc. civ., art. 1178 C. civ. în speță

recurenta a susținut că textul din art. 7 din contract reprezintă o clauză de

dezicere iar instanța de apel s-a pronunțat pe clauză penală.

Intimata SC E. SRL a

formulat întâmpinare solicitând în principal anularea cererii de recurs, în

temeiul art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar

respingerea ca neîntemeiată a cererii de recurs.

Recursul este

nefondat.

Din examinarea

motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se

apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care

nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă ce se fundamentează

raportat la dezvoltarea în fapt pe prevederile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc.

civ.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. reglementează situația, când prin

hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității.

Această critică, este

nefondată întrucât formele de procedură la care se referă art. 304 pct. 5

vizează regulile de procedură cu privire la judecarea unei cauze iar nu

modalitatea în care instanța a administrat și valorificat conținutul

probațiunii administrată în cauză, inclusiv în cadrul procedurii verificării de

scripte. Instanțele de fond și de apel au procedat corect la administrarea

probelor, fiind libere să aprecieze asupra concludentei acestora și asupra

relevanței pe fondul cauzei.

În realitate

recurenta nu a fost mulțumită de modul de stabilire de către instanța de apel a

situației de fapt în urma verificării de scripte și aprecierii pertinenței și

concludentei celorlalte probe administrate astfel că nu sunt întrunite

cerințele prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Motivul de recurs

reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când

hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive

contradictorii.

Decizia nu cuprinde

considerente contradictorii, în ceea ce privește eligibilitatea proiectului de

finanțare, argumentele conducând în mod logic și convingător la soluția

cuprinsă în dispozitiv, cu respectarea cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat în situația când

instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Se constată sub acest

aspect că, criticile recurentei relevă pe de o parte, o interpretare greșită a

textului din art. 7 din contractul de prestări servicii, ce se circumscriu

motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și se vor

analiza din această perspectivă.

Pe de altă parte

criticile relevă o greșită apreciere a situației de fapt, din perspectiva

depoziției martorei B.G., a corespondenței dintre reclamantă și pârâtă cu

privire la retragerea de la finanțare și la culpa în executarea contractului

ceea ce excede analizei instanței de recurs.

Din această

perspectivă se reține că situația de fapt riguros stabilită de instanța de

apel, constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuție în cadrul

controlului de legalitate exercitat pe calea recursului.

Rezultă fără echivoc

că recurenta a invocat aceste critici cu scopul de a repune în discuție probele

și de a solicita instanței de recurs să reconsidere concludenta lor, ceea ce nu

este permis în această fază procesuală.

În ceea ce privește

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a

susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În mod judicios

instanța de apel a apreciat față de starea de fapt reținută că reclamanta nu a

dovedit fapta ilicită a pârâtei constând în neexecutarea sau executarea

necorespunzătoare a obligațiilor asumate și că reclamanta este cea care nu și-a

îndeplinit în mod corespunzător obligațiile stabilite prin contract.

Instanța de apel a

aplicat corect legea și contractul dintre părți reținând faptul că cererea de

retragere de la finanțare s-a făcut la sfatul reprezentantului reclamantei, din

cauza neasigurării obținerii autorizației de mediu în timp util în raport cu

sesiunea din august 2008 și că obținerea acesteia constituia o obligație

asumată prin contractul de servicii de către reclamantă.

Instanța de apel a

aplicat și interpretat corect art. 7.3 din contract, art. 1191 C. civ.,

reținând neîndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor legale pentru a

interveni răspunderea contractuală a pârâtei (fapta, prejudiciul, legătura de

cauzalitate și vinovăția).

În mod legal,

instanța de apel a reținut că motivul nedovedirii denunțării unilaterale este

suficient pentru aprecierea ca neîntemeiat a capătului doi de cerere în planul

răspunderii civile contractuale și față de cele statuate cu putere de lucru

judecat prin Decizia comercială nr. 548 din 30 martie 2010 a Curții de Apel

București, astfel că prevederile art. 7 alin. (3) din contract sunt inoperante

în cauză.

Susținerea recurentei

în sensul că pârâta a denunțat contractul prin Adresa din data de 25 septembrie

2009, corect nu a fost reținută, întrucât instanța a înlăturat acest înscris

constatând în urma verificării de scripte că nu este semnat de reprezentantul

pârâtei.

Pentru considerentele

expuse în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul reclamantei ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C. & A.L.F. SRL prin

administrator judiciar - Cabinet de insolvență S.C.T.C. împotriva Deciziei

civile nr. 302 din 7 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 12 martie 2015.

Procesat de GGC - LM