ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 806/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată în data de 10 martie 2011 la Tribunalul București, secția a VI-a civilă, reclamanta SC C. & A.L.F. SRL a chemat în judecată pârâta SC E. SRL solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate denunțat unilateral Contractul de prestări servicii nr. 20081 din 20 martie 2008 încheiat între părți și să fie obligată pârâta la plata sumei de 4.654.116,6 RON, reprezentând despăgubiri pentru denunțarea unilaterală a contractului de servicii menționat, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Pârâta SC E. SRL a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 110.551 RON în temeiul art. 1092 alin. (1) C. civ.

precum și la plata cheltuielilor de judecată. Prin cererea precizatoare a acțiunii formulată în cauză la 11 octombrie 2012, reclamanta SC C. & A.L.F. SRL a arătat că prin primul capăt de cerere solicită să se constate încetarea Contractului de prestări servicii nr. 20081 din 20 martie 2008 ca urmare a denunțării unilaterale de către SC E. SRL, natura cererii fiind „în constatare", iar valoarea contractului de prestări servicii este 1.241.098 RON. Prin încheierea pronunțată la 2 mai 2012, în Dosarul nr. 15025/3/2012 Tribunalul București, secția a VII-a civilă, prin judecătorul-sindic, a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății reclamante, față de care societatea reclamantă a fost citată prin reprezentantul legal desemnat în procedura insolvenței, CLI.

S.C.T.C., iar acesta și-a însușit acțiunea reclamantei. Prin Sentința civilă nr. 4692 pronunțată la 6 iunie 2013 în Dosarul nr. 18099/3/2011 Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată și a anulat cererea reconvențională formulată de pârâtă, ca netimbrată, luând act că pârâta a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată. Pentru a pronunța această sentință civilă tribunalul a reținut că între reclamanta SC C. & A.L.F.

SRL, în calitatea de prestator și pârâta SC E. SRL, în calitatea de beneficiar s-a încheiat Contractul de pretări servicii nr. 20081 din 20 martie 2008 având ca obiect prestarea de servicii profesionale în vederea elaborării, efectuării și completării proiectului de investiții pentru obținerea de finanțare din fonduri FEADR, pentru activități de creștere a valorii adăugate a produselor agricole și forestiere (Măsura 123), în conformitate cu tema de proiectare, criteriile generale de eligibilitate, normale și procedurile impuse de programul de finanțare și/sau autoritățile contractante pentru proiectul „Extindere Fabrică de Procesare Legume" - Ilfov, oraș Pantelimon, șos. C. (art. 1 din Contract).

La art. 3, 4 și 5 din Contractul nr. 20081 din 20 martie 2008 s-a prevăzut că prestatorul va furniza serviciile prevăzute la art. 1 și detaliate în Anexa 1 a contractului începând cu data semnării contractului, până la finalizarea contractului cu autoritatea contractantă, că lucrările se vor executa în patru exemplare, beneficiarul având dreptul să formuleze obiecții în scris cu privire la conținutul proiectului. Prin Anexa nr. 1 la Contract, părțile au detaliat care sunt activitățile pe care le va întreprinde prestatorul pentru realizarea cu succes a obiectivelor contractului.

La art. 6 din Contract s-a prevăzut că prețul serviciilor contractate este de 8% din valoarea totală a proiectului, la care se adaugă TVA, iar potrivit prevederilor art. 7 din Contract beneficiarul s-a obligat să plătească prețul după cum urmează: a) -10% din valoarea totală a proiectului la data prezentării studiului de fezabilitate; b ) - 70% la data aprobării proiectului și a semnării contractului de finanțare și c) -20% la data depunerii ultimei cereri de plată. Părțile au convenit ca plata să fie făcută de beneficiar în termen de 3 zile de la data primirii facturii fiscale, în cazul depășirii acestui termen, beneficiarul datorând penalități de întârziere de 0,15% pe zi din valoarea restantă.

Părțile au stabilită că, în cazul în care beneficiarul renunță la obiectul contractului înainte de finalizarea lui, acesta va achita prestatorului 30% din valoarea proiectului, iar în cazul în care între data semnării contractului și data depunerii cererii de finanțare intervin modificări legislative, procedurale, epuizarea bugetului sau alte cauze care împiedică obținerea finanțării, dar care nu țin de culpa prestatorului, beneficiarul va achita pentru munca prestată numai suma prevăzută la art. 7 pct. a). Potrivit Ghidului solicitantului pentru accesarea Măsurii 123 - Creșterea valorii adăugate a produselor agricole forestiere (Cap. 3), material publicat de APDRP și care cuprinde regulile pentru pregătirea întocmirea și depunerea proiectului de investiții precum și modalitatea de selecție aprobare și derulare a proiectului pentru care se solicită finanțarea, accesarea fondurilor nerambursabile acordate pentru creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere, obținerea fondurilor nerambursabile pentru implementarea unui proiect presupune urmarea mai multor etape și anume: 1. completarea, depunerea și verificarea dosarului de finanțarea, etapă care include: a) completarea cererii de finanțare inclusiv a anexelor conform modelului standard;

b) depunerea dosarului cererii de finanțare de către responsabilul legal precizat în cererea de finanțare sau de către împuternicitul cu procură legalizată; c) verificarea dosarului cererii de finanțare de către APDRP (verificarea conformității cererii de finanțare și a anexelor acesteia pe baza Fișei de verificare; verificarea eligibilității cererii de finanțare; verificarea în teren a cererilor de finanțare; selecția proiectelor; 2. contractarea fondurilor; 3. achizițiile (demararea procedurilor de achiziții de către beneficiar începând cu data primirii notificării de selecție a proiectului); 4. plata. Din depozițiile martorilor B.G. și G.O.R. coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, tribunalul a reținut că martorele au depus împreună la OJPDRP - Ilfov, la data de 29 august 2008, cererea de finanțare a Proiectului „Extindere Fabrică de Procesare Legume" împreună cu documentele menționate în Opisul depus la dosar.

La data de 5 septembrie 2008, a fost efectuată vizita în teren a experților OJPDRP- Ilfov, la amplasamentul investiției, iar în urma acestei vizite nu s-au solicitat beneficiarului informații suplimentare cu privire la Proiect, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar și din depoziția martorelor B.G. și G.O.R. La data de 12 septembrie 2008, a fost înregistrată la OJPDRP - Ilfov sub nr. 668 din 12 septembrie 2008 cererea pârâtei E. prin care a solicitat aprobarea renunțării la cererea de finanțare (cu restituirea exemplarului original al cererii de finanțare) pentru proiectul „Extindere Fabrică de Procesare Legume", având nr. de înregistrare F xxxxx, depus în sesiunea august 2008 la OJPDRP - Ilfov.

Tribunalul a constatat că această cerere de renunțare la finanțarea proiectului a fost semnată de către reprezentantul legal al pârâtei privind Proiectul, d-na B.G. Susținerile martorei B.G., în sensul că exemplarul original al cererii de finanțare și al proiectului au fost ridicate de reprezentantul de atunci al reclamantei, G.O.R., sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de restituire a exemplarului original al cererii de finanțare, semnat de către B.G., Adresa nr. 1593 din 18 decembrie 2012 a OJPDRP- Ilfov depoziția martorei G.O.R. și răspunsul reclamantei la interogatoriu. Tribunalul a reținut însă din declarația martorei B.G. coroborată cu corespondența purtată între părți că pârâta a renunțat la cererea de finanțare a proiectului la sfatul reprezentantului reclamantei, G.O.R., întrucât nu deținea autorizația pentru mediu, proiectul urmând să fie în sesiunea următoare, după obținerea acestei autorizații.

Tribunalul a mai reținut că între pârâtă și reprezentantul reclamantei G.O.R., existau relații de încredere, având în vedere că aceasta acorda pârâtei și asistență juridică, în calitatea de avocat, fiind greu de crezut că cererea de finanțare a proiectului a fost retrasă fără ca beneficiarul să ceară sfatul consultantului său. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta, care s-a ocupat de întocmirea documentației Proiectului a depus la dosar doar adeverința/dovada că a inițiat procedura pentru obținerea acordului pentru mediu și fișa tehnică de mediu. Conform mențiunilor din Fișa tehnică pentru obținerea Acordului de mediu în vederea emiterii Acordului unic s-a acordat aviz favorabil în vederea emiterii acordului unic, cu următoarele condiții: solicitarea și obținerea autorizației de mediu și amenajarea ca spațiu verde a minim 20% din suprafața terenului.

în ceea ce privește acordul de mediu, Ghidul solicitantului conține o atenționate potrivit căreia, în cazul în care solicitantul prezintă, la depunerea Cererii de Finanțare, numai dovada că a inițiat procedura de obținere a acordului de mediu, după verificarea eligibilității și selectarea proiectului, acesta nu se contractează până la depunerea acordului de mediu la sediu Autorității Contractante. Durata maximă în care proiectul rămâne în așteptare este de maxim 3 luni în cazul în care proiectul nu necesită studiu de impact sau de maxim 6 luni în cazul în care proiectul necesită studiul de impact, după data notificării de selectare a proiectului. În caz de neprezentare în termenele invocate în Notificarea de selecție, respectiv de 3 luni sau de 6 luni a documentelor de către Beneficiar sau în cazul în care acesta se regăsește înregistrat în evidențele APDRP cu debite sau nereguli, APDRP își rezervă dreptul de a nu semna contractul de finanțare.

În condițiile în care planul de fezabilitate a fost depus la dosarul de finanțare fără a fi prezentat în prealabil pârâtei, iar în dosarul de finanțare nu a fost depus acordul de mediu ci doar dovada inițierii procedurii pentru obținerea acestuia, exista posibilitatea întârzierii sau chiar a pierderii finanțării proiectului în cazul în care s-ar fi constatat nereguli de către APDRP sau acordul de mediu nu ar fi fost obținut în termenul menționat în Ghidul solicitantului. Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că pârâta a obținut Autorizația pentru mediu nr. 277 abia la data de 9 octombrie 2008, că următoarea sesiune de depunere a cererilor de finanțare a avut loc în noiembrie - decembrie 2008 astfel că, perspectiva obținerii cu întârziere a finanțării Proiectului a determinat pârâta să demareze ridicarea construcției, urmând ca proiectul să fie adaptat acestei noi situații și să fie formulată o nouă cerere de finanțare.

În această împrejurare pârâta a încheiat cu SC E.C. SRL Contractul de execuție lucrări nr. 58 din 29 septembrie 2008 având ca obiect „Extindere hală procesare legume fructe - faza 1", lucrările de construire începând abia după obținerea autorizației de construire, respectiv în noiembrie 2009, conform depoziției martorului E.I.P.

și autorizației de construire din data de 21 noiembrie 2008. Afirmația reclamantei în sensul că, până la data de 19 ianuarie 2009 nu a mai existat nicio comunicare între ea și pârâtă astfel că, a emis factura proformă pentru suma de 4.654.116,6 RON reprezentând penalități pentru renunțarea unilaterală la contractul de prestări servicii nu a fost reținută, având în vedere corespondența purtată între părți și faptul că reclamanta a emis factura fiscală nr. 1120 din 13 octombrie 2008 pentru serviciile prestate în luna octombrie, noiembrie decembrie și ianuarie 2009, factura fiind achitată la data de 3 noiembrie 208. Nici susținerea reclamantei în sensul că pârâta a denunțat contractul prin Adresa din data de 25 septembrie 2009 nu a fost reținută, întrucât instanța a înlăturat acest înscris, constatându-se în urma verificării de scripte că nu este semnat de reprezentantul pârâtei d-na G.M.

De altfel, înscrisul în cauză datat - 25 septembrie 2009, nici nu avea cum să fie semnat de d-na G.M., în condițiile în care aceasta a decedat la data de 22 august 2009, astfel cum rezultă din certificatul de deces depus la dosar. Tribunalul a reținut din considerentele Deciziei comerciale nr. 548 din 30 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială că adresa datată - 25 septembrie 2009, nu a fost depusă în Dosarul nr. 8872/3/2009 al Tribunalului București, secția a VII-a comercială, deși reclamanta CYROM a invocat faptul că deține împotriva pârâtei E. creanța în sumă de 4.654.116, 6 RON pentru care a emis factura proformă din data de 10 ianuarie 2009, reprezentând 30% din valoarea proiectului, ca urmare a renunțării pârâtei la obiectul contractului de prestări servicii.

Faptul că Proiectul a fost depus la OJPDRP - Ilfov în sesiunea din august 2008, fără să existe autorizația de mediu, fapt ce a determinat retragerea cererii de finanțare, cu consecința întârzierii obținerii finanțării, nu poate fi imputat decât reclamantei care s-a obligat să presteze servicii profesionale în vederea elaborări, efectuării și completării proiectului de investiții în conformitate cu criteriile de eligibilitate, normele și procedurile impuse de programul de finanțare. De asemenea, potrivit Anexei 1 la Contract, reclamanta s-a obligat să realizeze modificările solicitate de beneficiar, și să facă orice alte activități specifice necesare finalizării cu succes a proiectului, nefiind prevăzut un termen pentru îndeplinirea acestor obligații.

Având în vedere cele reținute mai sus, tribunalul a apreciat că nu poate fi reținută denunțarea unilaterală a contractului de către pârâtă, astfel că, tribunalul a respins primul capăt de cerere având ca obiect constatarea încetării contractului ca urmare a denunțării unilaterale de către pârâtă, ca neîntemeiată. Tribunalul a respins ca neîntemeiat și capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 4.654.116,6 RON, în temeiul clauzei inserate la art. 7 alin. (3) din Contract, întrucât reclamanta nu a dovedit prin probele administrate nici fapta ilicită a pârâtei constând în neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a unei obligații asumate, nici prejudiciul pretins și nici legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

Împotriva acestei sentințe civile reclamanta SC C. & A.L.F. SRL, prin administrator judiciar CM S.C.T.C., a declarat apel, solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată. Prin Decizia civilă nr. 302 din 7 mai 2014 Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins apelul ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că în mod întemeiat tribunalul a apreciat că pârâta a retras cererea de finanțare depusă la OJPDRP - Ilfov la sfatul reprezentantului reclamantei, O.G., în raport cu lipsa la acel moment din documentația aferentă cererii a autorizației de mediu. În acest sens s-a reținut că obținerea autorizației respective constituia o obligație asumată prin contractul de servicii ce trebuia îndeplinită de reclamantă.

Aceasta în condițiile în care, potrivit art. II din contractul părților, obiectul acestuia l-a constituit prestarea de către reclamantă de servicii profesionale în vederea elaborării, efectuării și completării proiectului de investiții pentru obținerea de finanțare din fonduri FEADR, măsura 123, în conformitate cu tema din proiectare, criteriile generale de eligibilitate și proceduri impuse de programul de finanțare și/sau autoritățile contractante pentru proiectul „Extindere hală procesare legume". Părțile nu au stabilit în contract un termen final pentru executarea serviciilor de către reclamantă, menționând expres doar în general prestarea serviciilor până la finalizarea contractului (de finanțare) cu autoritatea contractantă.

În contextul începerii executării contractului de servicii ambele părți au convenit ca depunerea pentru aprobare a dosarului de finanțare a proiectului la APDRP - OJPDRP Ilfov să se facă în sesiunea din august 2008. Aceasta în legătură cu interesul pârâtei de a începe lucrările de construire încă din toamna anului 2008, din mai multe motive proprii. în sesiunea respectivă la OJPDRP - Ilfov a fost efectuată vizita în teren, la amplasamentul investiției și a fost analizată cererea de finanțare depusă, inclusiv anexele conform modelului standard, aceasta fiind declarată conformă, însă cu mențiunea că lipsește autorizația de mediu dar s-a inițiat procedura pentru obținerea acordului de mediu.

În mod legal, într-o astfel de situație proiectul de finanțare nu este încă declarat eligibil - apt de a fi aprobat urmând să se încheie contractul de finanțare - rămânând teoretic, în așteptare, urmând să se decidă asupra aprobării/respingerii dosarului în măsura în care se prezintă sau nu autorizația de mediu. În fapt, însă evoluția către acest deznodământ apare ca fiind incertă - neputându-se anticipa timpul necesar pentru obținerea autorizației de mediu, iar următoarea sesiune pentru analiza dosarelor de finanțare era stabilită în luna noiembrie 2008. În această situație, astfel cum rezultă din corespondența părților și declarațiilor de martori date în cauză, reprezentantul reclamantei a determinat pârâta să retragă cererea de finanțare pentru a fi depusă în sesiunea următoare pentru când se putea asigura și obținerea autorizației de mediu.

Toate acestea nu au însemnat nicidecum că pârâta ar fi avut în vedere denunțarea unilaterală a contractului de servicii, reținând că la acest moment al executării contractului reclamanta a fost prima care s-a aflat în culpă față de cealaltă parte contractantă, pârâta, din cauza neasigurării obținerii autorizației de mediu în timp util în raport cu sesiunea din august 2008, deoarece nu se poate considera că ar fi asigurat servicii profesionale, cum s-a angajat, față de neobținerea acestei autorizații la momentul oportun convenit de părți. Nu constituie o dovadă legală în sensul denunțării unilaterale a contractului de către pârâtă nici adresa emisă de aceasta la data de 25 septembrie 2009. Reclamanta nu a probat în mod concludent că data de emitere menționată în adresă ar constitui o eroare materială, iar data reală ar fi 25 septembrie 2008 (nici recipisa F.C.E.

atașată neatestând că obiectul trimiterii a fost această adresă), astfel că în mod legal tribunalul a înlăturat acest înscris din dosar, în cadrul procedurii de verificare de scripte, pentru faptul că adresa nu putea fi semnată de reprezentanta pârâtei G.M. la data de 25 septembrie 2009, când persoana respectivă era decedată. Nu are legătură în sine în mod direct, sub aspect probatoriu, cu o denunțare unilaterală, nici încheierea de către pârâtă a unui contract de construire cu o terță persoană. S-a reținut că motivul nedovedirii denunțării unilaterale este suficient pentru aprecierea ca neîntemeiat a capătului 2 de cerere și aceasta în planul răspunderii contractuale, la care se raportează o clauză penală de natura celei prevăzute de art. 7 alin. (3) din contract și chiar dacă s-ar considera îndeplinite prejudiciul și legătura de cauzalitate prin voința părților exprimată în formularea clauzei în discuție.

Pe lângă acest considerent tribunalul a mai reținut și că prin Decizia comercială nr. 548 din 30 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială s-a stabilit cu putere de lucru judecat că prevederea din art. 7 alin. (3) din contract nici nu îndeplinește cerințele unei clauze penale, pentru motivele menționate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC C. & A.L.F. SRL invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței de fond și admiterea cererii.

În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele: - În mod nelegal s-a reținut faptul că cererea de retragere de la finanțare s-a făcut la îndemnul reprezentantului reclamantei. Acest argument al instanței de apel și de fond s-a bazat pe depoziția martorei B.G. și pe o pretinsă corespondență dintre reclamantă și pârâtă. În speță există o cerere prin care pârâta a notificat renunțarea la proiectul de finanțare și a solicitat restituirea dosarului. Față de existența acestui înscris, în mod nelegal, instanțele și-au fundamentat soluția pe declarația martorei. în ce privește cea de-a doua pretinsă probă pe care atât instanța de apel cât și instanța de fond și-au fundamentat soluția, respectiv o pretinsă corespondență între părți din care ar fi rezultat o decizie a reclamantei de a determina pârâta să renunțe la proiectul de finanțare se observă că ambele instanțe au interpretat greșit.

Astfel, examinând conținutul acestora rezultă, pe de-o parte, că nu există nicio expresie prin care recurenta să fi susținut retragerea proiectului de către pârâtă ci erau prezentate variante asupra opțiunilor de soluționare a proiectului rezultând că instanțele au interpretat greșit conținutul corespondenței care constă în variante de soluționare a proiectului de finanțare cu o pretinsă decizie a recurentei de renunțare la proiect de către pârâtă. Sub un al doilea aspect din înscrisurile depuse la doar recurenta a tăgăduit întotdeauna faptul că respectiva corespondență îi aparține, situație în care instanța era ținută să dispună verificarea acestora. - Atât instanța de apel cât și instanța de fond au reținut parcurgerea fazei privind vizita în teren referitor la amplasamentul investiției ocazie cu care s-a declarat conformă situația de fapt din teren cu conținutul cererii și a proiectului de finanțare.

Fără niciun temei legal atât instanța de apel cât și instanța de fond au reținut că proiectul de finanțare nu era încă declarat eligibil la momentul la care s-a făcut vizita în teren. Instanțele de apel și de fond au pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a normelor adoptate de ADPRP care reglementau doar posibilitatea depunerii unei dovezi de declanșare a procedurii de emitere a avizului de mediu astfel că nelegal s-a reținut o pretinsă culpă a recurentei. - Motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. - când instanța a încălcat formele de procedură și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - greșita aplicare a legii în ceea ce privește înlăturarea adresei datată 25 septembrie 2009. în mod nelegal a fost aplicată procedura de verificare de scripte fiind încălcat și aplicat greșit art. 178 C. proc.

civ., art. 1178 C. civ. în speță recurenta a susținut că textul din art. 7 din contract reprezintă o clauză de dezicere iar instanța de apel s-a pronunțat pe clauză penală. Intimata SC E. SRL a formulat întâmpinare solicitând în principal anularea cererii de recurs, în temeiul art. 302 1 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiată a cererii de recurs. Recursul este nefondat. Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă ce se fundamentează raportat la dezvoltarea în fapt pe prevederile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc.

civ. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. reglementează situația, când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității. Această critică, este nefondată întrucât formele de procedură la care se referă art. 304 pct. 5 vizează regulile de procedură cu privire la judecarea unei cauze iar nu modalitatea în care instanța a administrat și valorificat conținutul probațiunii administrată în cauză, inclusiv în cadrul procedurii verificării de scripte. Instanțele de fond și de apel au procedat corect la administrarea probelor, fiind libere să aprecieze asupra concludentei acestora și asupra relevanței pe fondul cauzei. În realitate recurenta nu a fost mulțumită de modul de stabilire de către instanța de apel a situației de fapt în urma verificării de scripte și aprecierii pertinenței și concludentei celorlalte probe administrate astfel că nu sunt întrunite cerințele prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. Motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii. Decizia nu cuprinde considerente contradictorii, în ceea ce privește eligibilitatea proiectului de finanțare, argumentele conducând în mod logic și convingător la soluția cuprinsă în dispozitiv, cu respectarea cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat în situația când instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Se constată sub acest aspect că, criticile recurentei relevă pe de o parte, o interpretare greșită a textului din art. 7 din contractul de prestări servicii, ce se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și se vor analiza din această perspectivă. Pe de altă parte criticile relevă o greșită apreciere a situației de fapt, din perspectiva depoziției martorei B.G., a corespondenței dintre reclamantă și pârâtă cu privire la retragerea de la finanțare și la culpa în executarea contractului ceea ce excede analizei instanței de recurs. Din această perspectivă se reține că situația de fapt riguros stabilită de instanța de apel, constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuție în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului. Rezultă fără echivoc că recurenta a invocat aceste critici cu scopul de a repune în discuție probele și de a solicita instanței de recurs să reconsidere concludenta lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În mod judicios instanța de apel a apreciat față de starea de fapt reținută că reclamanta nu a dovedit fapta ilicită a pârâtei constând în neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor asumate și că reclamanta este cea care nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile stabilite prin contract. Instanța de apel a aplicat corect legea și contractul dintre părți reținând faptul că cererea de retragere de la finanțare s-a făcut la sfatul reprezentantului reclamantei, din cauza neasigurării obținerii autorizației de mediu în timp util în raport cu sesiunea din august 2008 și că obținerea acesteia constituia o obligație asumată prin contractul de servicii de către reclamantă.

Instanța de apel a aplicat și interpretat corect art. 7.3 din contract, art. 1191 C. civ., reținând neîndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor legale pentru a interveni răspunderea contractuală a pârâtei (fapta, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția). În mod legal, instanța de apel a reținut că motivul nedovedirii denunțării unilaterale este suficient pentru aprecierea ca neîntemeiat a capătului doi de cerere în planul răspunderii civile contractuale și față de cele statuate cu putere de lucru judecat prin Decizia comercială nr. 548 din 30 martie 2010 a Curții de Apel București, astfel că prevederile art. 7 alin. (3) din contract sunt inoperante în cauză. Susținerea recurentei în sensul că pârâta a denunțat contractul prin Adresa din data de 25 septembrie 2009, corect nu a fost reținută, întrucât instanța a înlăturat acest înscris constatând în urma verificării de scripte că nu este semnat de reprezentantul pârâtei.

Pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C. & A.L.F. SRL prin administrator judiciar - Cabinet de insolvență S.C.T.C. împotriva Deciziei civile nr. 302 din 7 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 martie 2015. Procesat de GGC - LM