ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 805/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a civilă

prin Sentința civilă nr. 16979 din 13 noiembrie 2012 a admis acțiunea formulată

de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta CNADNR SA DRDP București.

A obligat pârâta la

plata către reclamantă a sumei de 6.545.414,77 RON reprezentând contravaloare

lucrări și de 5.162 RON cheltuieli de judecată.

A respins excepția

lipsei capacității procesuale a pârâtei, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată sub nr.

12903/3/2012, reclamanta SC A. SA a solicitat obligarea pârâtei CNADNR la plata

sumei de 6.545.390,67 RON reprezentând contravaloare lucrări de plombe pentru

suprafețe suplimentare.

Excepția lipsei

capacității procesuale a pârâtei a fost respinsă ca neîntemeiată, în raport de

dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd că asociațiile sau

societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte,

dacă au organe proprii de conducere.

Tribunalul a reținut

că, deși părțile nu au încheiat un act adițional la contract în sens de

instrumentum, consimțământul pârâtei cu privire executarea lucrărilor de

reparații pentru gropi cu adâncime mai mare de 3 cm a fost exprimat în mod

valabil, ferm și neechivoc prin adresa nr. 19050 din 22 aprilie 2010 prin care

i-a fost indicat reclamantei și modul de decontare a acestor lucrări:"..

suprafața efectivă a gropilor se consideră cu grosimea de 3 cm, iar pentru

cantitatea suplimentară ce rezultă din grosime se va deconta numai materialul,

transportul și punerea în operă, pentru care se va prezenta la fiecare situație

de lucrări devizul aferent." Față de aspectul reținut, refuzul ulterior al

pârâtei de a semna un act adițional apare ca lipsit de substanță juridică și nu

poate fundamenta apărările invocate prin întâmpinare.

Expertiza contabilă

dispusă în cauză a stabilit pe baza proceselor-verbale de recepție a

lucrărilor, a filmului drumului, a devizelor de cheltuieli pe metru pătrat

pentru suprafață suplimentară echivalentă, confirmate de reprezentanții

pârâtei, că valoarea lucrărilor suplimentare executate de reclamantă pentru

plombe gropi cu adâncime mai mare de 3 cm este de 6.545.414,77 RON.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a civilă prin Decizia civilă nr. 500 din 27 iunie 2014,

a admis apelul formulat de pârâta CNADNR SA București, împotriva Sentinței

civile nr. 16979 din 13 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București,

secția a VI-a civilă pe care a schimbat-o în parte, în sensul că pe fond, a

respins acțiunea reclamantei SC A. SA prin administrator judiciar SC M.I. SPRL

filiala Argeș Pitești, ca nefondată, menținând celelalte dispoziții ale

sentinței instanței de fond cu privire la respingerea excepției lipsei

capacității procesuale a pârâtei.

A obligat

intimata-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă, în sumă de

44.787,57 RON.

Împotriva Deciziei

civile nr. 500 din 27 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VI-a civilă a declarat recurs reclamanta SC A. SA prin administrator

judiciar SC M.I. SPRL filiala Argeș Pitești, întemeiat pe art. 304 pct. 7 și 9

C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie

admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare ca

recurs la aceiași instanță, în compunerea prevăzută de lege.

Înalta Curte,

apreciază ca fiind fondat recursul reclamantei pentru motivul de ordine publică

prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. vizând nelegala compunere a

completului de judecată care a pronunțat decizia recurată față de prevederile

art. 287

16

din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de

achiziție publică.

În cauză se constată

că în faza procesuală anterioară, în care a fost pronunțată decizia atacată,

compunerea instanței a fost cea prevăzută pentru soluționarea apelului, aceasta

fiind de altfel calea de atac soluționată, aspect ce rezultă atât din

dispozitivul sentinței pronunțate în fond, cât și din dispozitivul deciziei

recurate.

Motivul de ordine

publică invocat de instanță privind nelegalitatea căii de atac soluționată prin

decizia atacată și, implicit, nelegala compunere a instanței care a

pronunțat-o, se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.

1 C. proc. civ., potrivit căruia modificarea sau casarea unei hotărâri se poate

cere atunci când instanța care a pronunțat hotărârea atacată nu a fost

alcătuită potrivit dispozițiilor legale.

Cererea de chemare în

judecată a reclamantei a fost introdusă pe rolul tribunalului la data de 13

aprilie 2012 și are ca obiect pretenții derivate din executarea unor contracte

de execuție lucrări aflate în sfera de reglementare a O.U.G. nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de

concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu

modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 287

16

alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 în forma în vigoare la data introducerii

acțiunii: „Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată numai cu

recurs, în termen de 5 zile de la comunicare".

În privința proceselor

începute anterior datei de 15 februarie 2013, așa cum este cazul în prezenta

cauză, normele de procedură, cuprinse în actele normative speciale cum este și

art. 287

16

din O.U.G. nr. 34/2006, se aplică în continuare în forma

în vigoare existentă, până la data intrării în vigoare a NCPC, în condițiile în

care Legea nr. 76/2012 nu prevede în mod expres altă soluție.

Așadar, raportat la

normele legale menționate, instanța învestită cu soluționarea căii de atac

împotriva hotărârii instanței de fond a dat acesteia o calificare eronată,

pronunțând astfel o hotărâre cu încălcarea principiului legalității căilor de

atac prevăzute de art. 129 din Constituția României, a normelor imperative

privind alcătuirea instanței, respectiv de art. 54 alin. (2) din Legea nr.

304/2004 privind organizarea judiciară și a principiului de drept procesual

potrivit căruia hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor

prevăzute de legea sub care a început procesul.

Astfel, în

considerarea prevederilor legale anterior evocate, Înalta Curte constată că

hotărârea recurată a fost pronunțată într-o cale de atac neprevăzută de legea

specială aplicabilă litigiului și, implicit, de către un complet constituit

într-o compunere greșită, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art.

299 alin. (1) C. proc. civ. și art. 287 din O.U.G. nr. 34/2006, în forma în

vigoare la data introducerii acțiunii, calea de atac prevăzuta împotriva

hotărârii instanței de fond este recursul care se soluționează în complet de

trei judecători, în compunerea prevăzută de art. 54 alin. (2) din Legea nr.

304/2004 privind organizarea judiciară.

În raport de

considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 287

16

din O.U.G. nr. 34/2006 raportat la art. 299 și art. 312 alin. (1) și 2 C. proc.

civ., va admite recursul declarat de reclamanta SC A. SA prin administrator

judiciar SC M.I. SPRL filiala Argeș Pitești, va casa decizia recurată și va

trimite cauza spre rejudecare ca recurs la aceiași instanță, în compunerea

prevăzută de lege, soluție ce face inutilă examinarea excepțiilor și criticilor

formulate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC A. SA prin administrator judiciar SC M.I. SPRL

filiala Argeș Pitești împotriva Deciziei civile nr. 500 din 27 iunie 2014,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează decizia

recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare ca recurs la aceiași

instanță, în compunerea prevăzută de lege.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 12 martie 2015.

Procesat de GGC - LM