ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 785/2015

Deliberând asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 160 din 11 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 11047/30/2012, s-a respins cererea precizată formulată de reclamanta SC Farmacia V. SRL în procedura insolvenței, prin administrator judiciar SCP MBS I.C. IPURL în contradictoriu cu pârâta SC G.B. SA, ca neîntemeiată și a fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2.287 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC Farmacia V. SRL, prin care a solicitat admiterea apelului, în principal, anularea sentinței apelate și în rejudecare, admiterea acțiunii reclamantei, iar în subsidiar, schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii.

Prin Decizia civilă nr. 734/A din 6 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantă și a fost obligată aceasta la plata sumei de 2.363 RON cheltuieli de judecată către intimata SC G.B. SA. S-a reținut că apelul declarat de către reclamanta debitoare, nu a fost însușit de către administratorul judiciar SCP MBS I.C. SPRL și nici nu a fost timbrat. Conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, pentru termenul de judecată din data de 6 octombrie 2014, reclamanta apelantă a fost citată cu mențiunea timbrării apelului cu suma de 8.805,5 RON taxă judiciară de timbru și 5 RON timbru judiciar, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, fără ca aceasta să-și îndeplinească obligația până la termenul stabilit de instanță.

Conform legii, în cazul neînsușirii apelului de către administratorul judiciar, acesta trebuia timbrat cu 8.805,5 RON taxă judiciară de timbru și 5 RON timbru judiciar. Reclamanta-apelantă, deși a fost citată cu această mențiune, nu s-a conformat, astfel că în baza textelor legale enunțate, apelul de față urmează a fi anulat ca netimbrat. Împotriva deciziei pronunțată în apel, reclamanta a declarat recurs. În susținerea recursului, reclamanta arată că în mod nelegal Curtea de Apel Timișoara a anulat ca netimbrat apelul formulat de societatea reclamantă, cu motivarea că nu ar fi fost însușit de administratorul judiciar SCP M.B.S. I.C. IPURL și drept urmare ar fi fost obligați la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 8.805,5 RON taxă judiciară de timbru și 5 RON timbru judiciar.

În opinia recurentei soluția este criticabilă sub următoarele aspecte: Recurenta precizează că societatea reclamantă a intrat în procedura insolvenței la 13 decembrie 2012, în Dosarul nr. 11465/30/2012 al Tribunalului Timiș sub imperiul Legii nr. 85/2006. Recurenta susține că cererea de apel a fost depusă prin avocatul mandatat de către administratorul judiciar prin contractul de asistență juridică încheiat la 24 iunie 2014; în temeiul contractului de asistență juridică încheiat, a fost emisă delegația de reprezentare de către avocat, anexată apelului depus de societatea recurentă. Nu corespund așadar adevărului cele reținute în cuprinsul considerentelor deciziei recurate, în sensul că apelul nu ar fi fost însușit de către administratorul judiciar al societății reclamante.

În acest sens, recurenta atașează prezentului recurs în probațiune contractul de asistență juridică încheiat de administratorul judiciar cu avocatul care a depus cererea de apel. Recurenta mai precizează că, dintr-o eroare materială în cuprinsul delegației depuse la dosarul cauzei apare numărul de Contract de asistență juridică 0096227 din 24 iunie 2014, în realitate acest număr este 0096217 din 24 iunie 2014 după cum rezultă din conținutul înscrisului anexat. De asemenea, recurenta precizează că, în cuprinsul sentinței pronunțate în primă instanță de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a dispus scutirea societății reclamante de la plata taxei de judiciare de timbru.

Prin urmare, recurenta susține că, în cauză, se impunea să se dea eficiență și în apel a dispozițiilor legale inserate în art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 modificată, conform cărora toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxe de timbru. Pentru toate aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate în apel de Curtea de Apel Timișoara, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în apel pe fond. Invocă în drept art. 304 pct. 7, 8, 9, art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Prealabil examinării criticilor formulate de recurentă, trebuie reținut că, deși recurenta invocă dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. , acestea pot fi încadrate numai în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , celelalte două motive de nelegalitate - art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. -, după cum se poate observa sunt menționate formal, fără a fi argumentate în ce constă nelegalitate deciziei atacate. Recursul este fondat conform considerentelor ce se vor expune în continuare: Potrivit dispozițiilor art. 161 alin. (1) se prevăd: „Când instanța constată lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale a părții sau când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri." Iar potrivit dispozițiilor art. 68 alin. (1) C. proc. civ. , în cazul în care procura - mandatul avocațial - este dată unui avocat, semnătura va fi certificată conform legii avocaților.

Contractul de asistență juridică prevede în mod expres întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului. Revenind, din examinarea textului de lege enunțat, rezultă că instanța poate acorda un termen pentru complinirea lipsei calității de reprezentant. În speță, în mod greșit instanța de apel s-a pronunțat pe excepția netimbrării, în condițiile în care la termenul din 22 septembrie 2014, instanța de apel a constatat că administratorul judiciar al reclamantei nu și-a însușit apelul. Mai mult decât, atât, deși apelanta a fost citată cu mențiunea de însușire a apelului de către administratorul judiciar al societății apelante-reclamante, în mod surprinzător și nelegal, instanța de apel s-a pronunțat pe excepția netimbrării.

Cum instanța de apel nu a pus în discuția părților excepția lipsei calității de reprezentant al administratorului judiciar al societății reclamante și a rămas în pronunțare pe excepția netimbrării, instanța de apel a încălcat drepturile reclamantei la apărare și a accesului liber la justiție și, nu numai dar a confundat cele două excepții, după cum se poate observa, care au reglementări diferite și este obligatoriu să fie puse în discuția părților în considerarea respectării drepturilor procesuale ale părților din litigiu. De altfel, procedând în acest fel, instanța de apel a încălcat și principiul disponibilității în procesul civil.

Este adevărat că excepția netimbrării primează asupra celorlalte excepții, însă, în cauză, nu primează această excepție, în condițiile în care instanța de apel a omis să clarifice regimul juridic al societății reclamante, adică să se pronunțe asupra excepției lipsei calității de reprezentant și, în funcție de regimul juridic al acesteia, să stabilească dacă societatea reclamantă este în procedura insolvenței sau nu. Și, numai după clarificarea acestei chestiuni, instanța de apel să constate dacă apelanta intră în categoria persoanelor juridice în procedura insolvenței și beneficiază de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, în considerarea dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 85/2006 să oblige sau nu apelanta la plata taxei judiciare de timbru.

Procedând în acest mod, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, ceea ce atrage admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Cu prilejul rejudecării, instanța de apel este obligată să clarifice regimul juridic al societății reclamante și, în raport de acest aspect să dezlege celelalte chestiuni prealabile și fondul apelului, după caz. În consecință, Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de reclamanta SC Farmacia V. SRL prin administrator judiciar SCP MBS I.C. IPURL împotriva Deciziei civile nr. 734/A din 6 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în sensul casării deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC Farmacia V. SRL prin administrator judiciar SCP MBS I.C. IPURL împotriva Deciziei civile nr. 734/A din 6 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2015. Procesat de GGC - LM