ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 785/2015

Deliberând asupra

recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 160 din 11 martie

2014 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 11047/30/2012, s-a respins

cererea precizată formulată de reclamanta SC Farmacia V. SRL în procedura

insolvenței, prin administrator judiciar SCP MBS I.C. IPURL în contradictoriu

cu pârâta SC G.B. SA, ca neîntemeiată și a fost obligată reclamanta la plata

către pârâtă a sumei de 2.287 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta SC Farmacia V. SRL, prin care a solicitat

admiterea apelului, în principal, anularea sentinței apelate și în rejudecare,

admiterea acțiunii reclamantei, iar în subsidiar, schimbarea sentinței apelate,

în sensul admiterii acțiunii.

Prin Decizia civilă

nr. 734/A din 6 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a

II-a civilă s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantă și a fost

obligată aceasta la plata sumei de 2.363 RON cheltuieli de judecată către

intimata SC G.B. SA.

S-a reținut că apelul

declarat de către reclamanta debitoare, nu a fost însușit de către

administratorul judiciar SCP MBS I.C. SPRL și nici nu a fost timbrat.

Conform dovezii de

îndeplinire a procedurii de citare, pentru termenul de judecată din data de 6

octombrie 2014, reclamanta apelantă a fost citată cu mențiunea timbrării

apelului cu suma de 8.805,5 RON taxă judiciară de timbru și 5 RON timbru

judiciar, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, fără ca aceasta să-și

îndeplinească obligația până la termenul stabilit de instanță.

Conform legii, în

cazul neînsușirii apelului de către administratorul judiciar, acesta trebuia

timbrat cu 8.805,5 RON taxă judiciară de timbru și 5 RON timbru judiciar.

Reclamanta-apelantă,

deși a fost citată cu această mențiune, nu s-a conformat, astfel că în baza

textelor legale enunțate, apelul de față urmează a fi anulat ca netimbrat.

Împotriva deciziei

pronunțată în apel, reclamanta a declarat recurs.

În susținerea

recursului, reclamanta arată că în mod nelegal Curtea de Apel Timișoara a

anulat ca netimbrat apelul formulat de societatea reclamantă, cu motivarea că

nu ar fi fost însușit de administratorul judiciar SCP M.B.S. I.C. IPURL și

drept urmare ar fi fost obligați la plata taxei judiciare de timbru în cuantum

de 8.805,5 RON taxă judiciară de timbru și 5 RON timbru judiciar.

În opinia recurentei

soluția este criticabilă sub următoarele aspecte:

Recurenta precizează

că societatea reclamantă a intrat în procedura insolvenței la 13 decembrie

2012, în Dosarul nr. 11465/30/2012 al Tribunalului Timiș sub imperiul Legii nr.

85/2006.

Recurenta susține că

cererea de apel a fost depusă prin avocatul mandatat de către administratorul

judiciar prin contractul de asistență juridică încheiat la 24 iunie 2014; în

temeiul contractului de asistență juridică încheiat, a fost emisă delegația de

reprezentare de către avocat, anexată apelului depus de societatea recurentă.

Nu corespund așadar

adevărului cele reținute în cuprinsul considerentelor deciziei recurate, în

sensul că apelul nu ar fi fost însușit de către administratorul judiciar al

societății reclamante.

În acest sens,

recurenta atașează prezentului recurs în probațiune contractul de asistență

juridică încheiat de administratorul judiciar cu avocatul care a depus cererea

de apel. Recurenta mai precizează că, dintr-o eroare materială în cuprinsul

delegației depuse la dosarul cauzei apare numărul de Contract de asistență

juridică 0096227 din 24 iunie 2014, în realitate acest număr este 0096217 din

24 iunie 2014 după cum rezultă din conținutul înscrisului anexat.

De asemenea, recurenta

precizează că, în cuprinsul sentinței pronunțate în primă instanță de

Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a dispus scutirea societății reclamante

de la plata taxei de judiciare de timbru.

Prin urmare,

recurenta susține că, în cauză, se impunea să se dea eficiență și în apel a

dispozițiilor legale inserate în art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

modificată, conform cărora toate acțiunile introduse de administratorul

judiciar sau de lichidator în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006,

inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxe de timbru.

Pentru toate aceste

motive, recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate în

apel de Curtea de Apel Timișoara, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în

apel pe fond. Invocă în drept art. 304 pct. 7, 8, 9, art. 312 alin. (5) C.

proc. civ.

Prealabil examinării

criticilor formulate de recurentă, trebuie reținut că, deși recurenta invocă

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. , acestea pot fi încadrate

numai în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , celelalte două motive de nelegalitate

- art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. -, după cum se poate observa sunt

menționate formal, fără a fi argumentate în ce constă nelegalitate deciziei

atacate.

Recursul este fondat

conform considerentelor ce se vor expune în continuare:

Potrivit

dispozițiilor art. 161 alin. (1) se prevăd: „Când instanța constată lipsa

capacității de exercițiu a drepturilor procedurale a părții sau când

reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen

pentru împlinirea acestor lipsuri."

Iar potrivit

dispozițiilor art. 68 alin. (1) C. proc. civ. , în cazul în care procura -

mandatul avocațial - este dată unui avocat, semnătura va fi certificată conform

legii avocaților.

Contractul de asistență

juridică prevede în mod expres întinderea puterilor pe care clientul le conferă

avocatului.

Revenind, din

examinarea textului de lege enunțat, rezultă că instanța poate acorda un termen

pentru complinirea lipsei calității de reprezentant.

În speță, în mod

greșit instanța de apel s-a pronunțat pe excepția netimbrării, în condițiile în

care la termenul din 22 septembrie 2014, instanța de apel a constatat că

administratorul judiciar al reclamantei nu și-a însușit apelul.

Mai mult decât, atât,

deși apelanta a fost citată cu mențiunea de însușire a apelului de către

administratorul judiciar al societății apelante-reclamante, în mod surprinzător

și nelegal, instanța de apel s-a pronunțat pe excepția netimbrării.

Cum instanța de apel

nu a pus în discuția părților excepția lipsei calității de reprezentant al

administratorului judiciar al societății reclamante și a rămas în pronunțare pe

excepția netimbrării, instanța de apel a încălcat drepturile reclamantei la

apărare și a accesului liber la justiție și, nu numai dar a confundat cele două

excepții, după cum se poate observa, care au reglementări diferite și este

obligatoriu să fie puse în discuția părților în considerarea respectării

drepturilor procesuale ale părților din litigiu.

De altfel, procedând

în acest fel, instanța de apel a încălcat și principiul disponibilității în

procesul civil.

Este adevărat că

excepția netimbrării primează asupra celorlalte excepții, însă, în cauză, nu

primează această excepție, în condițiile în care instanța de apel a omis să

clarifice regimul juridic al societății reclamante, adică să se pronunțe asupra

excepției lipsei calității de reprezentant și, în funcție de regimul juridic al

acesteia, să stabilească dacă societatea reclamantă este în procedura

insolvenței sau nu.

Și, numai după

clarificarea acestei chestiuni, instanța de apel să constate dacă apelanta

intră în categoria persoanelor juridice în procedura insolvenței și beneficiază

de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, în considerarea

dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 85/2006 să oblige sau nu apelanta la plata

taxei judiciare de timbru.

Procedând în acest

mod, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, ceea ce atrage admiterea

recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță.

Cu prilejul

rejudecării, instanța de apel este obligată să clarifice regimul juridic al

societății reclamante și, în raport de acest aspect să dezlege celelalte

chestiuni prealabile și fondul apelului, după caz.

În consecință, Înalta

Curte urmează să admită recursul declarat de reclamanta SC Farmacia V. SRL prin

administrator judiciar SCP MBS I.C. IPURL împotriva Deciziei civile nr. 734/A

din 6 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a

civilă, în sensul casării deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC Farmacia V. SRL prin administrator judiciar SCP MBS

I.C. IPURL împotriva Deciziei civile nr. 734/A din 6 octombrie 2014 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, pe care o casează și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 martie 2015.

Procesat de GGC - LM