ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 768/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 5432 din 1 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul Z.P., și a constatat calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, reținând, în esență, următoarele: În documentul intitulat notă informativă, semnat olograf de către pârât și întocmit de către acesta la data de 16 august 1983, se arată că pârâtul ar fi avut o discuție cu numitul M.C.

referitoare la modul folosit de acesta în urmă cu 35-40 de ani în ceea ce privește cumpărarea și revânzarea băuturilor spirtoase, acesta din urmă amintindu-și și relatând pârâtului faptul că este nostalgic după faptul că avea o posibilitate ușoară de câștig, aducând în plus, conform aceleiași note informative a pârâtului, cuvinte de laudă regimului trecut, consecința acestei note fiind intenția comunicată pârâtului de către lucrătorii fostei Securități de a continua între cei doi astfel de discuții în aflarea unor amănunte în legătură cu astfel de declarații vizând regimul trecut. O notă informativă similară a fost întocmită și semnată olograf de către pârât la data de 19 februarie 1984, din care rezultă că acesta ar fi asistat la o convorbire purtată între numitul M.C.

și un alt cetățean necunoscut pârâtului de la care a desprins concluzia că primul tânjește după anii tinereții în care se ocupa cu negustoria, consecința acestei note fiind, de asemenea, intenția organelor de securitate de a continua astfel de discuții în vederea identificării persoanei necunoscute. Se reține că numitul M.C. era vizat de către organele fostei Securități, față de legătura acestuia cu fosta organizație legionară, al cărui membru fusese, sens în care se constată caracterul util pentru fosta Securitate a unor astfel de declarații în contradicție cu principiul libertății de exprimare și a dreptului la viață privată, fiind relatate discuții private purtate de către pârât cu persoana supusă urmăririi informative, cât și între acesta din urmă și un terț, discuții care atrăgeau intervenția organelor fostei Securități prin astfel de demersuri, respectiv încadrarea acestor persoane ostile sistemului politic cu informatori.

Pe de altă parte se apreciază că, prin furnizarea unor astfel de note informative, au fost denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar aceste activități de furnizare de informații au vizat în mod direct îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în modul anterior expus, drepturi și libertăți prevăzute de Declarația Universală a Drepturilor Omului, respectiv Constituția României în vigoare la acea dată.

Prima instanță a înlăturat, ca nedovedite, susținerile pârâtului în sensul că nu le-ar cunoaște pe persoanele vizate de notele informative, respectiv că numele acestora ar fi fost dictate de către organele de miliție și că nu ar fi cunoscut scopul și consecințele întocmirii unor astfel de note informative adresate organelor fostei Securități, având în vedere conținutul angajamentului semnat olograf de către pârât, coroborat cu celelalte note informative, și fiind evidente consecințele unor astfel de informații prin raportare la doctrina regimului respectiv și sancțiunile morale și juridice, eventual aplicabile persoanelor care își exprimau în mod liber opinia critică în legătură cu acest regim politic.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul. În motivarea recursului, pârâtul a reiterat apărările invocate în fața instanței de fond, susținând, în esență, că instanța de fond în mod greșit a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și că, oricum, informațiile furnizate prin notele întocmite nu au avut niciun efect asupra persoanelor urmărite. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, „colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”. Rezultă din textul legal citat, că nu este necesar ca informațiile furnizate să producă vreun efect concret asupra persoanei urmărite, fiind suficient ca acestea să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, condiție care, în cauza de față, este satisfăcută pe deplin.

Astfel, așa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, informațiile furnizate de recurentul-pârât s-au referit la discuțiile prin care persoanele urmărite își manifestau regretul pentru perioada anterioară instaurării regimului comunist, mai exact pentru modalitatea ușoară de obținere a unor câștiguri din desfășurarea comerțului cu băuturi spirtoase, aducând în mod explicit cuvinte de laudă regimului trecut; ca o consecință a acestor note, lucrătorii fostei Securități au solicitat pârâtului să continue discuțiile cu persoanele urmărite, în vederea aflării unor amănunte în legătură cu astfel de declarații vizând regimul trecut.

Or, toate aceste declarații ale persoanelor la care se referă informațiile furnizate de recurent, constituie, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar denunțarea lor vizează, în mod evident și implicit, îngrădirea dreptului la liberă exprimare a persoanelor denunțate, ceea ce satisface condiția prevăzută de lege. Nu poate fi reținută critica recurentului, prin care susține că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru constatarea în ceea ce îl privește a calității de colaborator al fostei Securități, întrucât informațiile furnizate nu au produs nicio consecință asupra persoanelor urmărite; aceasta, deoarece, așa cum rezultă din dispozițiile art. 2 lit. b) teza I din O.U.G.

nr. 24/2008, mai sus citate, este suficient ca informațiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, condiție care, în cauza de față, este satisfăcută pe deplin. Pentru considerentele arătate, constatându-se că, în cauză, instanța de fond a dat prevederilor legale aplicabile o interpretare corectă, în raport cu situația de fapt dovedită, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Z.P. împotriva sentinței nr. 5432 din 1 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 februarie 2014.