Szasz și alții împotriva României

Decizia nr. 34249/04 de Gavril SZASZ și alții împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 26 august 2008 ca Cameră compusă din: Josep Casadevell, Președintele, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 29 iulie 2004, având în vedere decizia de examinare a admisibilității și a fondurilor cazului împreună (art. 29 § 3 din Convenție), având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl Gavril Szasz, dl Petru Szeremy și dna Ilona Bauer, sunt cetățeni români născuți în 1922, 1949 și, respectiv, 1947 și trăiesc în Cluj-Napoca, Satu Mare și, respectiv, Düsseldorf.

Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna Mihaela Liliana Chiș, avocat practicant în Cluj-Napoca. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1950, proprietățile imobiliare situate în Cluj-Napoca, pe străzile V. Fulicea nos. 6 și 13, și Memorandumulului nr. 16, proprietatea părinților reclamanților, au fost confiscate de stat în temeiul decretului 92/1950 privind naționalizarea. În 1996-1997, statul a vândut chiriașilor cele șase apartamente care au constituit aceste proprietăți imobiliare, în temeiul Legii nr. 112/1995. La 14 decembrie 1998, acțiunea reclamanților de recuperare a posesiunii de bunuri imobile a fost susținută de o hotărâre executivă care a recunoscut că naționalizarea clădirilor a fost ilegală și a ordonat autorităților administrative să le returneze reclamanților.

În 2001-2002, în trei seturi diferite de proceduri, reclamanții au solicitat instanței să constate că vânzarea de către statul celor șase apartamente a fost nulă și nu a fost anulată. Ei au considerat că, întrucât naționalizarea nu era ilegală, statul nu era proprietarul de drept și, prin urmare, nu putea să vândă în mod legal nici o parte a bunurilor imobiliare. La 30 ianuarie 2004, 4 și 9 februarie 2005 Curtea de Apel Cluj, prin hotărâri finale, a respins cererile de rescisiune a contractelor de vânzare din cauza faptului că statul a respectat dispozițiile Legii nr. 112/1995 și că chiriașii au făcut achiziționarea de bună credință. Reclamanții au plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că soluțiile oferite în procedura privind anularea vânzării bunurilor lor către terți au fost nedrepți și că judecătorii nu au fost imparțiali.

Reclamanții au susținut încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1, plângând că, în ciuda recunoașterii dreptului de proprietate în favoarea lor, nu au putut să își bucure de posesiunile lor, deoarece statul le-a vândut persoane terțe, considerate de instanțe ca fiind de bună credință. HOTĂRÂREA La 18 iunie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „I, Răzvan-Horațiu Radu, Agent al Guvernului României în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul României propune să plătească împreună ex-grația 160 000 de euro (o sută șaizeci de mii de euro) către dl Gavril Szasz, Petru Szeremy și dna Ilona Bauer, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în New Romanian Lei la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 2 iunie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamanților: „Eu, Mihaela Liliana Chis, reprezentant al dlui Gavril Szasz, al dlui Petru Szeremy și al dnei Ilona Bauer, observă că guvernul României sunt dispus să plătească împreună grația suma de 160 000 de euro (o sută șaizeci de mii de euro) pentru dl Gavril Szasz, Petru Szeremy și doamna Ilona Bauer, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în New Romanian Lei la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Acceptăm propunerea și renuntăm la orice nouă afirmații împotriva României în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declarăm că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 34249/04 by Gavril SZASZ and others against Romania The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 26 August 2008 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 29 July 2004, Having regard to the decision to examine the admissibility and merits of the case together (Article 29 § 3 of the Convention), Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Mr Gavril Szasz, Mr Petru Szeremy and Mrs Ilona Bauer, are Romanian nationals who were born in 1922, 1949 and 1947 respectively and live in Cluj-Napoca, Satu Mare and Düsseldorf respectively.

They were represented before the Court by Ms Mihaela Liliana Chiș, a lawyer practising in Cluj-Napoca. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Răzvan-Horațiu Radu. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In 1950, the real estates situated in Cluj-Napoca, on the streets V. Fulicea nos. 6 and 13, and Memorandumului no. 16, the property of the applicants’ parents, were seized by the State under Decree no. 92/1950 on nationalisation. In 1996-1997, the State sold to the tenants the six apartments that had made up these real estates, under Law no. 112/1995. On 14 December 1998 the applicants’ action for recovery of possession of immovable property was upheld by an enforceable judgment which acknowledged that the nationalisation of the buildings had been unlawful and ordered the administrative authorities to return them to the applicants.

In 2001-2002, in three different sets of proceedings, the applicants requested the court to find that the sale by the State of the six apartments was null and void. They considered that, as the nationalisation had been unlawful, the State was not the rightful owner and consequently it could not lawfully have sold any part of the real estates. On 30 January 2004, 4 and 9 February 2005 the Cluj Court of Appeal, by final decisions, dismissed the requests for the rescission of the sale contracts on the ground that the State had complied with the provisions of Law no. 112/1995 and that the tenants had made the purchase in good faith. COMPLAINTS The applicants complained under Article 6 of the Convention that the solutions given in the proceedings concerning the annulment of the sale of their possessions to third persons had been unfair and that the judges had not been impartial.

The applicants alleged a breach of Article 1 of Protocol No. 1, complaining that in spite of the recognition of the property right in their favour, they were unable to enjoy their possessions since the State sold them to third persons, considered by the courts as being of good faith. THE LAW On 18 June 2008 the Court received the following declaration from the Government: “I, Răzvan-Horațiu Radu, Agent of the Government of Romania before the European Court of Human Rights, declare that the Government of Romania offer to pay jointly ex gratia 160 000 euros (one hundred sixty thousand euros) to Mr Gavril Szasz, Mr Petru Szeremy and Mrs Ilona Bauer with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into New Romanian Lei at the rate applicable on the date of payment and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” On 2 June 2008 the Court received the following declaration signed by the representative of the applicants: “I, Mihaela Liliana Chis, representative of Mr Gavril Szasz, Mr Petru Szeremy and Mrs Ilona Bauer, note that the Government of Romania are prepared to pay jointly ex gratia the sum of 160 000 euros (one hundred sixty thousand euros) to Mr Gavril Szasz, Mr Petru Szeremy and Mrs Ilona Bauer with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into New Romanian Lei at the rate applicable on the date of payment and free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. We accept the proposal and waive any further claims against Romania in respect of the facts giving rise to this application. We declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Santiago Quesada Josep Casadevall Registrar President