ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1730/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Călărași la data de 14 mai 2014 în Dosarul nr. 1323/116/2008, intervenienta accesorie SC A.B. SRL a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 1290 din 20 septembrie 2013, în sensul precizării corecte a suprafeței de teren concesionate ca fiind în suprafață de 656,4 ha și nu de 889,35 ha cum greșit s-a reținut. În motivarea cererii s-a arătat că instanța a considerat că adeverința emisă de Primăria B. este actul care certifică efectivul de animale deținut de SC A.H.

SRL, reținând un efectiv de 4376 capete de ovine, astfel că în raport de coeficientul justificativ corespunzător acestei categorii de animale de 0,15 UVM reținut de instanță potrivit Capitolului III pct. 2 din Ordinul ministerului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 504/2005 și înmulțind acest coeficient cu numărul efectiv de animale reținut, respectiv 4376 capete ovine s-a ajuns la o suprafață de 889,35 ha, însă calcul este greșit deoarece 4376 x 0,15 = 656,4 ha și nu 889,35 ha, așa încât în raport de calculul matematic ce se impune a fi refăcut rezultă că pentru un număr de 4376 ovine reclamantei trebuia să i se atribuie direct în concesiune doar suprafața de 656,4 ha și nicidecum 889,35 ha teren agricol.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 281 alin. (1)-alin. (3) C. proc. civ. Prin încheierea din 11 iunie 2014, Tribunalul Călărași a respins cererea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că nu s-a strecurat nicio eroare materială în cuprinsul și dispozitivul acestei hotărâri deoarece rezultă din conținutul adeverinței din 27 iunie 2013 eliberată de Primăria B. (la care instanța a făcut trimitere) faptul că reclamanta deținea la 1 ianuarie 2013 un efectiv de animale de 4376 capete ovine, dar și 1553 capete caprine, iar suprafața pentru care a fost admisă cererea reclamantei a fost calculată corect fiind înmulțit coeficientul justificativ de 0,15 UVM la numărul total de animale deținut de reclamantă care este de 5929 capete și nu doar 4376 capete ovine.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel intervenienta SC A.B. SRL, solicitând schimbarea ei în tot, în sensul admiterii cererii sale de îndreptare a erorii materiale. În motivarea apelului s-a arătat că raționamentul primei instanțe nu poate fi primit, întrucât printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale nu se poate adăuga la considerentele hotărârii. În speță, deși instanța reține adeverința din 27 iunie 2013, în considerentele hotărârii se face trimitere doar la numărul de 4376 capete ovine, iar nu și la numărul de 1553 capete caprine, astfel că nu se putea reține că a fost corect calculul inițial prin raportare și la numărul de caprine.

S-a arătat, de asemenea, că Ordinul ministerului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 804/2005 face referire expresă doar la efectivul de ovine ca fiind un criteriu ce poate fi avut în vedere pentru stabilirea terenului ce va fi concesionat prin atribuire directă, nicidecum și la numărul de caprine, iar o hotărâre judecătorească nu poate adăuga la lege atâta timp cât legiuitorul nu a înțeles să facă vreo distincție. În opinia apelantei, în raport de coeficientul justificativ corespunzător ovinelor, de 0,15 UVM, potrivit capitolului III pct. 2 din Ordinul ministerului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 804/2005 pentru aprobarea instrucțiunilor privind stabilirea suprafețelor de teren cu destinație agricolă ce se atribuie direct în concesiune, conform H.G.

nr. 354/2005, instanța a înmulțit acest coeficient cu numărul de animale reținut (4376 capete ovine) și a ajuns la o suprafață de 889,35 ha teren, însă acest calcul este greșit, întrucât pentru 4376 ovine ar fi trebuit să i se atribuie reclamantei doar 656,4 ha teren agricol. Apreciază apelanta că este vorba despre o evidentă eroare materială a instanței. Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, prin decizia nr. 561A din 9 martie 2015, a respins apelul ca nefondat reținând, în esență, că aspectele invocate de petentă vizează modalitatea în care prima instanță a examinat unul dintre înscrisurile depuse la dosar și a făcut aplicarea legii prin raportare la acesta, precum și o neconcordanță între considerente și dispozitiv, prin susținerile sale, partea tinzând în realitate la schimbarea soluției primei instanțe, ceea ce nu se poate întâmpla în procedura îndreptării erorii materiale.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs SC A.B. SRL în contradictoriu cu SC A.H. SRL solicitând admiterea recursului modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului și, pe fond, admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului și, pe fond, admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale, criticile aduse deciziei recurate vizând următoarele aspecte: 1. Instanța de apel a respins apelul formulat motivând sumar faptul ca cele învederate reprezintă erori de judecată, ci nu erori materiale, motiv pentru care a considerat ca soluția primei instanțe este una corectă. 2. Cererea de îndreptare eroare materială privește hotărârea nr. 1290 din 20 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. 1323/116/2008 ce are ca obiect obligarea ADS-ului la încheierea unui contract de concesiune.

Hotărârea pronunțată în aceasta pricină este supusă atât apelului, cât și recursului, motiv pentru care și cererea de îndreptare a erorii materiale este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea a cărei îndreptare se solicită. 3. Dosarul nr. 1323/116/2008 a fost înregistrat și judecat în primă instanță conform regulilor vechiului C. proc. civ. Așa fiind, în raport de exigentele art. 25 alin. (1) noul C. proc. civ., căile de atac sunt supuse tot regulilor din vechiul C. proc. civ. O primă critică vizează faptul că, în mod greșit, instanța de apel a reținut în cauză prevederile noului C. proc. civ., în condițiile în care acțiunea a fost introdusă în condițiile C. proc. civ. de la 1865. Consideră, sub acest aspect recurenta, că prevederile art. 476 noul C. proc.

civ. nu își găsesc locul în prezenta speță și urmează a fi înlăturate. A doua critică se referă la faptul că raționamentul instanței de apel nu poate fi primit deoarece criticile invocate la adresa încheierii instanței de fond nu tind la soluționarea fondului cauzei, ci urmăresc doar îndreptarea unei erori de calcul raportată strict la cele reținute de instanța de fond în cuprinsul hotărârii. Pe de altă parte, se arată, contrar reținerilor instanței de apel, prin prezenta procedură se poate ajunge și la schimbarea soluției date de instanța pe fond în condițiile în care în dispozitivul hotărârii, există erori de calcul ce urmează a fi îndreptate, așa cum este și în cazul de față.

Arată recurenta că, în raport de coeficientul justificativ corespunzător acestei categorii de animale, de 0,15UVM potrivit Capitolului III pct. 2 din Ordinul ministerului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 804/2005 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind stabilirea suprafețelor de teren cu destinație agricolă ce se atribuie direct în concesiune, conform prevederilor H.G. nr. 354/2005 (reținut de instanța de fond), instanța a înmulțit acest coeficient cu numărul efectiv de animale reținut, 4376 capete ovine, și a ajuns la o suprafață de 889,35 ha. Recurenta precizează că în raport de calculul matematic ce se impune a fi făcut rezultă că, pentru un număr de 4376 ovine, reclamantei trebuia sa i se atribuie direct în concesiune doar suprafața de 656,40 ha și nicidecum 889,35 ha teren agricol, sub acest aspect calculul apelantei fiind greșit.

Or, art. 281 alin. (1) C. proc. civ. prevede ca „erorile, omisiunile cu privire la numele calitatea și susținerile pârtilor sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”. Consideră recurenta, raportându-se la art. 281 alin. (1) C. proc. civ., că în speță este vorba de această eroare, regăsindu-se atât în considerentele deciziei, cât și în dispozitivul sentinței. Pe de altă parte, se arată, nu poate fi menținut raționamentul instanței de fond din cuprinsul încheierii din 11 iunie 2014, deoarece printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale nu se poate adăuga la considerentele reținute în cuprinsul hotărârii a cărei îndreptare se solicită decât dacă se admite cererea formulată pe art. 281 C. proc.

civ. Sub acest aspect, precizează recurenta că în speța de față, deși instanța reține adeverința din 27 iunie 2013, în considerentele hotărârii aceasta face trimitere doar la numărul de 4376 capete ovine, nicidecum la numărul de 1553 capete caprine și, prin urmare, nu putea retine că acest calcul a fost unul corect (în raport și de numărul de 1553 capete caprine) atâta timp cât, cererea formulată a fost respinsă și nu exista o alta cerere de îndreptare eroare admisă. Dacă instanța se raportează la un act care cuprinde mai multe aspecte și instanța de fond reține expres doar un anumit aspect din acel act, este limpede ca doar acel aspect a fost avut în vedere și nu și celelalte.

Recurenta precizează că dacă se va trece peste acest aspect, ar ataca Ordinul ministerului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 804/2005 (aplicabil la momentul investirii inițiale a instanței în 2008) care face referire expresă doar la efectivul de ovine ca și criteriu ce poate fi avut în vedere pentru stabilirea terenului ce va fi concesionat prin atribuire directă, ci nicidecum la numărul de caprine, iar o hotărâre judecătorească nu poate adăuga la lege atâta timp cât legiuitorul nu a înțeles să facă nicio distincție în acest sens (ubi lex non distinquit, nec nos distinquore debemus). Altfel spus, explică recurenta, legiuitorul nu permite concesionarea prin atribuire directă a unei suprafețe de teren agricol în raport de efectivul de caprine, cum greșit reține instanța de fond în cuprinsul încheierii atacate și pe care și instanța de apel îl menține.

Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta. Prima critică nu poate fi primită întrucât, astfel cum reiese cu evidență din considerentele deciziei, instanța de apel a făcut referire în exercitarea controlului judiciar, în mod particular la modul în care au fost interpretate și aplicate dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ. în raport de datele speței. Trimiterea pe care instanța o face cu titlu de generic, la dispozițiile art. 476 noul C. proc. civ. este o pură greșeală materială ce poate fi îndreptată pe calea oferită de art. 281 C. proc. civ., neputând constitui o critică susceptibilă de a fi examinată în calea de atac a recursului.

Cea de-a doua critică nu poate fi de asemenea primită. Aceasta întrucât greșelile materiale care pot fi îndreptate prin mijlocirea prevederilor art. 281 C. proc. civ. sunt greșelile asupra numelui, calității și susținerilor părților, cele de socoteli, precum și alte greșeli strecurate în hotărâre, ce pot fi îndreptate din oficiu, sau în urma unei simple cereri. Noțiunea de greșeală materială are, în sensul textului citat, înțelesul de eroare materială vizibilă săvârșită cu ocazia redactării hotărârii. Or, pretinsele erori materiale la care petenta face referire în cuprinsul cererii întemeiată pe dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ. au primit o corectă calificare de către instanța de apel, aceasta apreciind în mod judicios asupra finalității demersului judiciar al petentei, acela de a provoca o nouă judecare a fondului cauzei.

Aceasta pentru că, prin motivele invocate în cuprinsul cererii de îndreptare eroare materială petenta propune un raționament juridic nou, o nouă interpretare a actelor normative pe care le consideră relevante, aspect ce conferă motivelor întemeiate pe art. 281 C. proc. civ. atributele unor critici de nelegalitate care supun spre analiză erori de judecată, în nici un caz erori materiale în sensul consacrat de legiuitor în art. 281 C. proc. civ. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta SC A.B. SRL împotriva deciziei nr. 561/A din 9 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2015.