ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4590/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată, prin declinare de la Tribunalul Timiș, pe rolul Curții de Apel Timișoara reclamanta Comuna Ghiroda, Primăria Ghiroda prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală SAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș - Activitatea de Inspecție Fiscală Serviciul de Control Financiar, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara, anularea în totalitate a actului administrativ emis de pârâtă, Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. înregistrare X1 din 26 octombrie 2011 comunicată prin Adresa nr. X2 din 27 octombrie 2011 înregistrată la Comuna Ghiroda sub nr. X3 din 1 noiembrie 2011 alături de Raportul de Inspecție Fiscală nr. X4 din 26 octombrie 2011 și anexa 4 cu privire la calculul TVA suplimentar și al accesoriilor aferente prin care s-a verificat Comuna Ghiroda.

De asemenea, a solicitat suspendarea actului a cărei anulare s-a cerut până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii și suspendarea oricăror forme de executare silită până la soluționarea acțiunii în anularea actului. Prin Sentința civilă nr. 391 din 13 februarie 2012, Tribunalul Timiș a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, ca urmare a admiterii excepției necompetenței materiale invocate de pârâtă, reținând că obligațiile fiscale care formează obiectul litigiului, de 851.715 RON, la care se adaugă accesorii de 1.088.751 RON depășesc plafonul de 500.000 RON prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și atrag competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 7 mai 2012. Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice Agenția Națională de Administrare Fiscală Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș a formulat completare la întâmpinare și pe cale de excepție a invocat inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ. În motivarea excepției, pârâtul a susținut, în esență, că reclamanta a solicitat anularea deciziei de impunere și a RIF-ului care a stat la baza emiterii acesteia, fără a solicita și anularea Deciziei nr. X5 din 21 decembrie 2011, emisă în procedură prealabilă, prin care s-a respins contestația administrativă a reclamantei, ca etapă obligatorie, premergătoare sesizării instanței, conform art. 205 alin. (1) coroborat cu art. 218 alin. (2) C. proc.

fisc. La termenul din 21 ianuarie 2013, reclamanta, prin reprezentant, a declarat că renunță la cererile de suspendare formulate în acțiunea introductivă. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 61 din 21 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Comuna Ghiroda, Primăria Ghiroda prin Primar, împotriva pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara având ca obiect anularea Deciziei de impunere nr. X4 din 26 octombrie 2011 și a Raportului de Inspecție Fiscală (RIF) nr. X4 din 26 octombrie 2011 și anexa 4; Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. X1 din 26 octombrie 2011 comunicată prin Adresa nr. X2 din 27 octombrie 2011, comunicată acesteia, precum și Raportul de Inspecție Fiscală nr. X4 din 26 octombrie 2011, care a stat la baza emiterii acesteia, împreună cu anexa 4 la acest raport, fără a contesta și Decizia nr. X5 din 21 decembrie 2011, de respingere pe fond a contestației administrative promovate, conform art. 205 și urm. C. proc. fisc., decizie emisă și comunicată reclamantei la data introducerii acțiunii, despre care face vorbire în cuprinsul acesteia. A reținut prima instanță că decizia de impunere reprezintă un titlu de creanță împotriva reclamantei care poate fi contestat pe cale administrativă, potrivit procedurii speciale instituite de dispozițiile art. 205 și urm. C. proc.

fisc, iar în condițiile în care a fost urmată această procedură, numai decizia de soluționare a contestației poate fi atacată de contestatar la instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004. S-a constatat că, deși reclamanta a parcurs această procedură, scopul său nu este atins în condițiile în care nu atacă în instanță și decizia care finalizează procedura, având în vedere că doar prin aceasta se poate desființa total sau parțial actul administrativ atacat, conform prevederilor art. 216 alin. (3) C. proc. fisc, și mai mult, potrivit dispozițiilor art. 210 alin. (2) C. proc. fisc, decizia sau dispoziția emisă în soluționarea contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.

În concluzie, pentru motivele expuse, judecătorul fondului a apreciat acțiunea ca fiind inadmisibilă. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Comuna Ghiroda - Primăria Comunei Ghiroda prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta a dezvoltat următoarele critici față de soluția adoptată de prima instanță, indicând incidența motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 304 C. proc. civ.: Susține recurenta că nu a înțeles să conteste separat decizia prin care s-a respins contestația întrucât a fost contestată decizia de impunere privind obligațiile fiscale împreună cu actele subsecvente, aspect reținut și de instanța de fond în considerentele sentinței.

S-a arătat că, prin admiterea excepție inadmisibilității acțiunii a fost privată reclamanta de dreptul de a se apăra pe fondul cauzei, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. Procedura în fața instanței de recurs Intimata pârâtă a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat pârâtul că din petitul acțiunii reiese că nu s-a solicitat anularea Deciziei nr. X5/2011. Considerentele și soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Obiectul cauzei, potrivit acțiunii introductive de instanță, îl constituie cererea de anulare a Deciziei de impunere nr. X1 din 26 octombrie 2011 comunicată prin Adresa nr. X2 din 27 octombrie 2011, comunicată reclamantei, precum și Raportului de Inspecție Fiscală nr. X4 din 26 octombrie 2011, care a stat la baza emiterii acesteia, împreună cu anexa 4 la acest raport. Potrivit Titlului IX, art. 205 - 218 C. proc. fisc., a fost reglementată o procedură administrativă obligatorie de contestare a actelor administrative fiscale, procedură care se finalizează prin decizia emisă în temeiul art. 216 - 217, care poate fi atacată în contencios administrativ, conform dispozițiilor art. 218 alin. (2) C. proc.

civ. Din probatoriul administrat în cauză (dosarul Tribunalului Timiș) rezultă că recurenta reclamantă s-a conformat dispozițiilor legale mai sus menționate și au urmat procedura administrativă obligatorie care s-a finalizat prin emiterea Deciziei nr. X5 din 21 decembrie 2011. Întrucât procedura administrativă a fost finalizată prin emiterea deciziei de respingere a contestației, instanța de judecată după stabilirea cadrului procesual putea proceda la analiza pe fondul cauzei și la stabilirea existenței sau inexistenței obligațiilor fiscale suplimentare de plată în sarcina recurentei reclamante, constatate prin Decizia nr. X1 din 26 octombrie 2011. În acest context și din perspectiva dispozițiilor legale mai sus menționate, instanța de control jurisdicțional constată că respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată apare excesiv de formală cu atât mai mult cu cât recurenta reclamantă a depus la dosar toate actele administrativ-fiscale contestate.

În aceste condiții instanța de fond a pronunțat o soluție greșită, întrucât nu a cercetat legalitatea și temeinicia cererilor formulate de reclamantă. Astfel, judecătorul fondului nu s-a pronunțat asupra cererii care a învestit instanța, neclarificând cadrul procesual în raport cu obiectul acțiunii, cu scopul real urmărit de reclamantă, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, context în care nu se poate exercita controlul judiciar. Este adevărat că, în mare parte, confuziile privind obiectul acțiunii provin din modul în care reclamanta și-a conceput demersul în justiție, mai ales că la acordarea cuvântului asupra excepției inadmisibilității reprezentantul acesteia a considerat că nu este necesară atacarea și a deciziei de soluționare a contestației, câtă vreme obligațiile fiscale au fost stabilite prin decizia de impunere și RIF, dar în temeiul art. 129 alin. (4) - (5) C. proc.

civ., instanța avea îndatorirea să pună în discuția părților împrejurările de fapt și de drept apte să ducă la clarificarea obiectului acțiunii și cadrului procesual, instanța fiind îndrituită să califice acțiunea în funcție de scopul real urmărit prin promovarea ei. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul formulat și va casa sentința atacată, dispunând trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru a se pronunța pe fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comuna Ghiroda - Primăria Comunei Ghiroda prin Primar împotriva Sentinței nr. 61 din 21 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 decembrie 2014. Procesat de GGC - AZ