ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1626/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1626/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios
administrativ, sub nr. 8125/62/2009 la data de 21 octombrie 2009 reclamantul
Municipiul Brașov, prin Regia Autonomă de Transport Brașov a chemat în judecată
pe pârâta SC E. SRL, solicitând instanței prin sentința ce o va pronunța să
dispună evacuarea acesteia din imobilul situat în Brașov, Str. H. nr. 49, jud.
Brașov - Hala de întreținere taximetre mecano-energetic (construcții și
instalații) proprietatea reclamantului și obligarea pârâtei să îi lase acest
spațiu în deplină proprietate și posesie, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă
nr. 1709/C din 16 noiembrie 2011, Tribunalul Brașov a respins excepția lipsei
calității procesuale active a Municipiului Brașov, a admis cererea formulată de
reclamantă, dispunându-se evacuarea pârâtei din spațiu menționat; s-a admis
cererea reconvențională cu acest obiect și, ca atare, s-a dispus obligarea
reclamantei la achitarea către pârâtă a sumei de 225.410 RON, reprezentând
contravaloarea investițiilor efectuate de către pârâtă la acest imobil,
constituindu-se în favoare pârâtei reclamante un drept de retenție până la
achitarea contravalorii investițiilor; s-au compensat cheltuielile de judecată
efectuate de părți.
Împotriva acestei
sentințe, ambele părți au formulat apel, fiecare dintre ele criticând soluția
pentru nelegalitate și netemeinicie pe calea unor critici proprii.
La termenul din 27
martie 2012, pe parcursul soluționării apelului, apelanta - pârâtă a formulat
cerere de suspendare a soluționării cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc.
civ. până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 6306/197/2012.
Cauza menționată,
declanșată de pârâta SC E. SRL Brașov, are ca obiect: constatarea nulității
absolute a „protocolului de predare-primire” încheiat la 12 august 1991 între
RAT Brașov și SC E. SRL Brașov în măsura și cu privire la existența dreptului
de proprietate al RAT Brașov asupra imobilului „hală de întreținere
taximetrie”, cu nr. de inventar 1185; constatarea inexistenței în patrimoniul
RAT Brașov a dreptului de proprietate asupra imobilului imobilului „hală de
întreținere taximetrie”, cu nr. de inventar 1185; constatarea că în capitalul
SC E. SRL Brașov este inclus acest imobil cu titlu de aport în natură,
obligarea pârâtei RAT Brașov să lase reclamantei în deplină proprietate și
posesie imobilul „hală de întreținere taximetrie”, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din
ședința publică din 24 aprilie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția I civilă și
pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări
sociale, a admis cererea formulată de apelanta pârâtă și a dispus suspendarea
judecății până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 6306/197/2012 aflat
pe rolul Judecătoriei Brașov.
Pentru a dispune
această măsură, instanța de apel a reținut că cererea formulată în cauza de
față este o acțiune cu caracter personal, întrucât contractul de locațiune nu
reprezintă decât un drept de creanță, în situația în care durata locațiunii nu
depășește 5 ani, iar de prerogativa folosinței dispune proprietarul.
S-a constatat că prin
acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov, în Dosarul nr.
6306/197/2012, se pune în discuție, într-o acțiune petitorie cu caracter real,
dreptul de proprietate asupra imobilului din a cărui incintă s-a solicitat
evacuarea pârâtei.
Instanța de apel a
apreciat că, deși se confruntă două acțiuni de naturi diferite, cu toate
acestea ambele se raportează la calitatea titularului dreptului de proprietate
și această calitate este pusă în discuție în litigiul în considerarea căruia
s-a solicitat suspendarea judecății.
Pentru aceste motive,
curtea de apel a constatat că dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. sunt
aplicabile și, în consecință, s-a dispus suspendarea soluționării apelului.
În termen legal,
împotriva acestei încheieri, reclamantul Municipiul Brașov prin Regia Autonomă
de Transport Brașov a formulat recurs, prevalându-se de dispozițiile art. 304
pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea
motivelor de recurs, recurentul învederează că aspectul invocat de intimata SC
E. SRL ca motiv al suspendării, anume existența pe rolul altei instanțe a unei
pricini în care este pusă în discuție existența unui drept ce face obiectul
unei alte judecați, nu poate fi luat în considerare, întrucât natura celor două
litigii este total diferită.
Astfel, cauza de față
are natura unei acțiuni în revendicare, având ca unic petit solicitarea
Municipiului Brașov de a se dispune evacuarea pârâtei SC E. SRL din imobilul
proprietatea sa, cu consecința de a-i fi lăsată posesia și folosința acestuia;
cealaltă cauză, pentru a cărei soluționare s-a dispus măsura suspendării, are
ca obiect constatarea nulității unui act administrativ.
Soluția pronunțată de
prima instanță în litigiul de față, prin Sentința civilă nr. 1709/C din 16
noiembrie 2011 a fost în sensul admiterii acțiunii acțiunii, dispunându-se evacuarea
intimatei din imobilul pe care îl ocupa abuziv de 10 ani.
Recurentul
învederează că pricina de față a fost declanșată la 21 octombrie 2009, iar până
la momentul pronunțării soluției de prima instanță (16 noiembrie 2011) intimata
nu a făcut niciun fel demers în scopul obținerii unui așa-zis drept al său față
de acest imobil.
Prin urmare, numai
după admiterea acțiunii de Tribunalul Brașov și doar în scopul trenării
finalului previzibil al acestui litigiu, în etapa apelului, aceasta a solicitat
suspendarea soluționării cauzei, motivat de faptul că a promovat o acțiune în
instanță, cu o indisolubilă legătură cu pricina de față.
De altfel, recurentul
arată că în cauza pentru a cărei soluționare s-a dispus suspendarea judecății,
soluția de primă instanță este în sensul respingerii acțiunii formulate de
intimată.
Recurenta învederează
că de-a lungul timpului au existat numeroase litigii cu intimata.
a) Astfel, în anul
1999, intimata SC E. SA a formulat în contradictoriu cu R.A.T. Brașov o cerere
de chemare în judecată, prin care reclamanta a solicitat:
- să se constate
existența dreptului său de proprietate asupra secției compuse din hală de
întreținere și parcare a taximetrelor, cu terenul aferent, drept de proprietate
rezultat din divizarea pârâtei R.A.T. Brașov;
- să se dispună
obligarea pârâtei să îi predea posesia juridică a construcțiilor și a
terenului;
- să se constate că
la pct. 1 lit. a), mijloacele fixe în exploatare la Secția E. din Protocolul
încheiat la 12 august 1991 fac parte: hala de întreținere, parcarea
taximetrelor și terenul aferent.
Prin Sentința civilă
nr. 815/C din 27 octombrie 1999, instanța a respins acțiunea reclamantei SC E.
SA; soluția a fost menținută prin Decizia civilă nr. 122/Ap din 29 martie 2000
a Curții de Apel Brașov și, respectiv, prin Decizia civilă nr. 7643 din 14
decembrie 2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
b) În anul 1995,
aceeași reclamantă a formulat o cerere de chemare în judecată având ca obiect
obligarea Consiliului Local Brașov să emită hotărârea și, respectiv, obligarea
Primăriei Brașov să fie de acord cu modificarea Deciziei nr. 282/1991 a
Prefecturii Brașov, în sensul cuprinderii în capitalul social și al activului
denumit hală de întreținere taximetre cu spațiu de parcare și amenajările
aferente.
Prin Sentința civilă
nr. 13 din 16 ianuarie 1996, Tribunalul Brașov își declină competența în
favoarea Curții de Apel Brașov, care prin Sentința civilă nr. 145/F din 4
noiembrie 1997 a respins acțiunea reclamantei; soluția a fost menținută de
instanța de control judiciar - Curtea Supremă de Justiție, prin Decizia civilă
nr. 2573 din 17 decembrie 1998.
c) În anul 2000,
intimata SC E. SA a formulat o nouă cerere de chemare în judecată în
contradictoriu cu recurenta cauzei, având următoarele petite:
- să se constate că
imobilul cu nr. de inventar 1185 - hală de întreținere taximetre a făcut parte
din inventarul secției de taximetre la data de 31 decembrie 1990;
- să se constate că
în capitalul social inițial al SC E. SA este cuprins și imobilul denumit hală
întreținere taximetre cu nr. de inventar 1185.
Prin Decizia civilă
nr. 773R din 15 octombrie 2002, Curtea de Apel Brașov a admis recursul formulat
de R.A.T. Brașov și a respins acțiunea formulată de SC E. SA.
d) În decembrie 2002
SC E. SA formulează o altă cerere de chemare în judecată prin care a solicitat
instanței de judecată obligarea R.A.T. Brașov să încheie un contract de
vânzare-cumpărare cu reclamanta asupra cotei de 76,14% din activul denumit hală
întreținere taximetre metano-energetic cu nr. de inventar 1185;
Prima instanță -
Tribunalul Mureș, prin Sentința civilă nr. 1858 din 1 octombrie 2004 a admis
cererea reclamantei, însă Curtea de Apel Târgu Mureș prin Decizia civilă nr.
28A din 10 martie 2008 a admis apelul formulat de R.A.T. Brașov și a schimbat
în tot hotărârea instanței de fond, respingând acțiunea reclamantei; Înalta
Curte de Casație și Justiție, prin Decizia civilă nr. 1839 din 10 iunie 2009 a
respins recursul declarat de SC E. împotriva hotărârii Curții de Apel Mureș.
e) Și în luna iulie
2009, intimata SC E. SA a promovat o acțiune pe rolul Tribunalului Brașov prin
care a solicitat să se constate că este proprietar asupra cotei de 76,14% din
mijlocul fix cu nr. de inventar 1185 denumit Hala Mecano-Energetic Hala
întreținere Taximetre.
Prin Sentința civilă
nr. 1581C din 28 octombrie 2009, Tribunalul Brașov a respins acțiunea; prin
Decizia civilă nr. 4993 din 11 noiembrie 2009 Înalta Curte de Casație și
Justiție a respins excepția de nelegalitate formulată de SC E. SRL cu privire
la poziția 5833 Cod clasificare 1.6.2.2 (sediu RAT Brașov) din Anexa 2 a H.G.
nr. 972 din 5 septembrie 2002, astfel că, imobilul în care se află sediul RAT -
Brașov a fost menținut în domeniul public al Municipiului Brașov.
În consecință,
recurenta solicită instanței de recurs a observa că în toate aceste acțiuni
intimata reia aceleași petite cu cele din cauza pentru care s-a dispus măsura
suspendării judecății, astfel că, în speță sunt întrunite și cerințele art. 166
C. proc. civ., sens în care solicită instanței de recurs a analiza și constata.
Astfel, în opinia sa,
în toate aceste cauze există identitate totală sau parțială de părți, obiect și
cauză.
În sfera noțiunii de
obiect al cererii se include nu numai obiectul material, ci și dreptul
subiectiv care are înrâurire asupra obiectului material.
Cauza cererii de
chemare în judecată este reprezentată de instituția, categoria juridică sau
principiul de drept substanțial pe care reclamanta și-a întemeiat pretenția.
Esențial este însă faptul că pentru a exista identitate de părți, obiect și
cauză nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în acțiunile supuse analizei
în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că este
același, după cum trebuie observat că scopul urmărit de reclamantă este
același.
Față de toate aceste
considerente, recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost
formulat și, în consecință, să se dispună revocarea suspendării dispuse în
Dosarul nr. 8125/62/2009 aflat în apel pe rolul Curții de Apel Brașov.
După comunicarea motivelor
de recurs, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea
căii de atac, cu consecința menținerii măsurii suspendării dispuse de instanța
de apel; a anexat întâmpinării un set de înscrisuri.
Recursul formulat
este fondat, potrivit celor ce urmează.
Suspendarea legală
prevăzută de art. 244 C. proc. civ. reprezintă un incident ivit în derularea
activității de judecată de natură a temporiza curgerea firească a activității
de judecată care trebuie să se caracterizeze prin continuitate; ea poate
interveni în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, având însă un
caracter facultativ.
Prin urmare, instanța
sesizată cu soluționarea unei astfel de cereri, chiar dacă va constata
îndeplinirea cerințelor normei, are puterea de apreciere asupra utilității
(chiar a necesității), dar și asupra oportunității măsurii în ansamblul
raporturilor juridice dintre părți, astfel încât măsura să nu permită concluzia
unui abuz de drept procesual al părții care o invocă.
Suspendarea
reglementată de art. 244 pct. 1 C. proc. civ. implică cercetarea următoarelor
cerințe legale: dezlegarea pricinii cu care este învestită instanța în fața
căreia se invocă acest incident, să depindă în totul sau în parte, de existența
sau neexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți.
Aplicând aceste
criterii legale la speța dedusă judecății, rezultă că instanța de apel a
reținut că cererea în evacuare promovată de recurenta reclamantă depinde în tot
de existența dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului din care se
cere evacuarea sa, drept ce ar urma să fie stabilit prin soluționarea
irevocabilă a cererii ce face obiectul Dosarului nr. 6306/197/2012 înregistrat
pe rolul Judecătoriei Brașov (câtă vreme se solicită, între altele, a se
constata că imobilul în litigiu a fost constituit de pârâtă ca aport în natură
la momentul înființării sale).
Cu alte cuvinte,
instanța de apel a considerat, în aplicarea art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.
civ., că nu este posibilă ori că este cel puțin inoportună, soluționarea
pricinii cu care este învestită (aflată în etapa procesuală a apelului) și că
aceasta depinde de soluționarea prioritară a dosarului anterior menționat și,
în consecință, decizia pe care o va pronunța depinde întru totul de judecarea
irevocabilă a celuilalt proces.
Înalta Curte constată
că, în general, un atare raționament, în contextul celor două acțiuni în
comparație, își verifică valabilitatea, însă ansamblul circumstanțelor cauzei
nu susțin soluția suspendării procesului, întrucât dreptul de proprietate
invocat de intimata pârâtă a fost supus anterior unor verificări
jurisdicționale fie pe cale principală, fie pe cale incidentală, soldate cu
pronunțarea unor soluții definitive și irevocabile; prin urmare, instanța de
apel are la îndemână suficiente probatorii pe baza cărora să poată da dezlegare
criticilor cu care a fost învestită prin apelurile promovate în cauză.
Pe de altă parte,
promovarea unei noi acțiuni prin care să se reia disputa cu privire la
titularul dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Brașov, Str. H.
nr. 49, jud. Brașov - Hala de întreținere taximetre mecano-energetic
(construcții și instalații), este susceptibilă a se circumscrie premiselor
constatării unui abuz de drept procesual care se impunea a fi sancționat de
instanța de apel prin împiedicarea tergiversării pricinii de față.
Înalta Curte va
înlătura însă solicitarea recurentei reclamante de a cerceta și statua asupra
identității (fie totale, fie parțiale) de părți, obiect și cauză între
pricinile derulate anterior între aceleași părți, enumerate în conținutul
motivelor de recurs și cea în considerarea căreia s-a dispus suspendarea,
întrucât excede limitelor recursului de față, al cărui obiect privește doar
măsura dispusă de instanța de apel, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1)
pct. 1 C. proc. civ.
Față de cele ce
preced, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) și (3) rap. la art. 304 pct. 9
și art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., va admite recursul formulat de
reclamantă, va modifica în tot încheierea recurată, în sensul respingerii ca
neîntemeiată a cererii de suspendare; se va trimite cauza instanței de apel în
vederea continuării judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de reclamantul Municipiul Brașov prin Regia Autonomă de Transport
Brașov împotriva încheierii din 24 aprilie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția
civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și
asigurări sociale.
Modifică în tot
încheierea recurată, în sensul că:
Respinge ca
neîntemeiată cererea de suspendare a soluționării apelului, formulată în baza
art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr.
6306/197/2012 al Judecătoriei Brașov.
Trimite cauza
instanței de apel în vederea continuării judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 martie 2013.
Procesat de GGC - DG