ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2947/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

cu nr. 2877 din 20 noiembrie 2013, Tribunalul Ialomița, secția civilă, a admis

excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ialomița și a declinat

competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul T.N., în

contradictoriu cu pârâta R.N.P.R. prin D.S. Ialomița în favoarea Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această hotărâre, tribunalul, având în vedere prevederile art. 80 și art. 106

din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, conform cărora

competența de soluționare aparține instanței de contencios administrativ.

Astfel, în baza art. 158 C. proc. civ., a dispus declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând că potrivit

art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 229/2009 R. este regie autonomă de interes

național, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală

care răspunde de silvicultură

Învestită prin

declinare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 55 din 13 ianuarie 2014, a admis excepția

necompetenței materiale invocată, din oficiu, și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița, secția civilă, complet specializat

în cauze de contencios administrativ.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel a reținut că instituția în discuție este o autoritate

locală, ceea ce atrage competența tribunalului administrativ-fiscal, conform dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Ivindu-se conflictul

negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art.

22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată

că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului

Ialomița, secția litigii de muncă.

Pentru a ajunge la

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Prin decizia nr. 3 pronunțată

în dosarul nr. 1/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, complet competent

să judece recursul în interesul legii, a pronunțat următoarea soluție:

„Admite recursurile

în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de

Apel Bacău și, în consecință, stabilește că:

În interpretarea și

aplicarea dispozițiilor art. 6 alin (1) din O.U.G. nr. 85/2006 privind

stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere

din păduri și din afara acestora, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 84/2007, coroborate cu dispozițiile art. 254 și art. 266 din Legea nr.

53/2003 — Codul muncii, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, prin raportare la prevederile art. 58 alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2000

privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 427/2001, cu modificările ulterioare, acțiunile în răspundere

patrimonială formulate împotriva personalului silvic cu atribuții de pază a

pădurilor pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în

pază, în condițiile art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 85/2006, sunt de competența

materială a instanțelor de conflicte de muncă.

Obligatorie, potrivit

art. 517 alin. (4) C. proc. civ.”

Decizia pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul

legii a fost publicată (M. Of. nr. 445/18.06.2014), fiind obligatorie pentru instanțe.

Față de cele arătate,

Înalta Curte constată că soluționarea, în fond, a cauzei privind pe reclamantul

T.N. și pe pârâtele R.P.R. – D.S. Ialomița și R.N.P.R. este de competența

Tribunalului Ialomița, secția litigii de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul T.N. și pe pârâtele R.P.R. – D.S.

Ialomița și R.N.P.R. în favoarea Tribunalului Ialomița, secția litigii de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 iunie 2014.