ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2947/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă cu nr. 2877 din 20 noiembrie 2013, Tribunalul Ialomița, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ialomița și a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul T.N., în contradictoriu cu pârâta R.N.P.R. prin D.S. Ialomița în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul, având în vedere prevederile art. 80 și art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, conform cărora competența de soluționare aparține instanței de contencios administrativ.

Astfel, în baza art. 158 C. proc. civ., a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând că potrivit art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 229/2009 R. este regie autonomă de interes național, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură Învestită prin declinare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 55 din 13 ianuarie 2014, a admis excepția necompetenței materiale invocată, din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița, secția civilă, complet specializat în cauze de contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că instituția în discuție este o autoritate locală, ceea ce atrage competența tribunalului administrativ-fiscal, conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia. Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Ialomița, secția litigii de muncă. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin decizia nr. 3 pronunțată în dosarul nr. 1/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, complet competent să judece recursul în interesul legii, a pronunțat următoarea soluție: „Admite recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Bacău și, în consecință, stabilește că: În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 6 alin (1) din O.U.G. nr. 85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 84/2007, coroborate cu dispozițiile art. 254 și art. 266 din Legea nr. 53/2003 — Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 58 alin. (1) din O.U.G.

nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 427/2001, cu modificările ulterioare, acțiunile în răspundere patrimonială formulate împotriva personalului silvic cu atribuții de pază a pădurilor pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, în condițiile art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 85/2006, sunt de competența materială a instanțelor de conflicte de muncă. Obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ.” Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii a fost publicată (M. Of. nr. 445/18.06.2014), fiind obligatorie pentru instanțe. Față de cele arătate, Înalta Curte constată că soluționarea, în fond, a cauzei privind pe reclamantul T.N.

și pe pârâtele R.P.R. – D.S. Ialomița și R.N.P.R. este de competența Tribunalului Ialomița, secția litigii de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul T.N. și pe pârâtele R.P.R. – D.S. Ialomița și R.N.P.R. în favoarea Tribunalului Ialomița, secția litigii de muncă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2014.