SHAVEL v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
SHAVEL v. UKRAINE (CtEDO, 2008)
A cincea secțiune DECIZIE FINALĂ CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 25486/03 de către Aleksandr Vladimirovich SHAVEL împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care așezează la 26 august 2008 ca Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Rait Maruste, Volodymyr Butkevych, Renate Jaeger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători, având în vedere cererea depusă la 3 iulie 2003, având în vedere decizia parțială din 8 ianuarie 2007, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Aleksandr Vladimirovich Shavel, este un național ucrainean care s-a născut în 1985 și locuiește în Ivankovchi, regiunea Khmelnitskiy, Ucraina. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Vagina Natalia, un avocat care practică în Khmelnitskiy, Ucraina. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Zaytsev. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 iulie 2001, reclamantul a fost prins pe suspect de crimă agravată. În cursul anchetei preliminare, el a mărturisit că el și ceilalți suspecți au ucis dl B. La 15 iulie 2001, Tribunalul orașului Khmelnitskiy (denumit în continuare – Tribunalul orașului) a ordonat arestarea reclamantului. La 20 iulie 2001, Curtea Regională de Apel Khmelnitskiy (denumită în continuare Curtea de Apel) a susținut această hotărâre. La 11 septembrie 2001, Curtea de Apel a prelungit perioada anchetei și detenția reclamantului la patru luni. La 17 septembrie 2001, Curtea de Apel a susținut această hotărâre. La 9 noiembrie 2001, Tribunalul Orașului a prelungit perioada anchetei și detenția reclamantului la cinci luni și la 11 decembrie 2001 la șase luni. La 9 ianuarie 2002, ancheta a fost finalizată și reclamantul a primit acces la dosarul. La 27 martie 2002, atât reclamantul, cât și avocatul său au terminat de consultat dosarul. La 5 iunie 2002, Curtea de Apel a renunțat la 2 august 2002, Curtea a respins cererea de eliberare a reclamantului. Potrivit reclamantului, instanța a refuzat să examineze plângerea reclamantului cu privire la ilegalitatea deținerii sale în timpul deținut între 27 martie și 5 iunie 2002. La 27 noiembrie 2002, Curtea de Apel a remis cazul pentru ancheta preliminară suplimentară. Curtea a refuzat să ridice măsura preventivă de detenție. La 11 februarie 2003, Curtea Supremă a susținut această hotărâre. Într-o dată neespecificată, ancheta suplimentară a fost încheiată și cazul a fost înaintat Curții de Apel. La 26 octombrie 2004, Curtea de Apel a trimis cazul pentru anchetă preliminară suplimentară. De asemenea, Curtea a eliberat reclamantul în temeiul obligației de a nu părăsi locul de reședință. Pe parcursul perioadei de la 26 octombrie 2004 și până în prezent, autoritățile de investigare au încheiat de șase ori procedura penală împotriva reclamantului pentru lipsa de probă (la 30 martie 2005, 19 mai 2005, 25 iulie 2005, 25 septembrie 2005, 25 ianuarie 2006 și 2 aprilie 2006). Toate aceste hotărâri au fost ulterior anulate de procurorul regional Khmelnitskiy. Reclamantul a susținut că detenția sa a fost irazonabil de lungă și ilegală. El s-a bazat pe art. 5 §§ § 1 litera (c) și 3 din Convenție. De asemenea, el s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția cu privire la durata procedurii penale împotriva sa. Reclamantul a invocat, în continuare, art. 3 plângând de condițiile de detenție și de maltratare în custodie. HOTĂRÂREA În formularul său de cerere, reclamantul a furnizat adresa postală a avocatului său care l-a reprezentat în fața acestei instanțe. Reclamantul nu a furnizat acesteia propria adresă permanentă. Prin scrisoarea din 29 mai În 2007, observațiile guvernului au fost trimise avocatului reclamantului, care a fost solicitată să prezinte observații împreună cu orice reclamație pentru satisfacție în răspuns până la 16 iulie 2007. Prin scrisoarea din 20 septembrie 2007, trimisă prin post înregistrat avocatului reclamantului, aceaceasta a fost notificată că perioada permisă de prezentare a observațiilor reclamantului a expirat la 16 iulie. 2007 și că nu a fost solicitată o prelungire a timpului.Atenția reclamantului a fost atrasă la art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate trage un caz din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmeze cererea. Nici primirea de returnare, nici răspunsul reclamantului sau al avocatului său nu au fost primite de către Curte. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul nu mai dorește să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din lista.