PANCHENKO v. UKRAINE

A cincea secțiune DECIZIE nr. 31085/05 de Vladilen Ignatyevich PANCHENKO împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așeză la 26 ianuarie 2010 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, judecători, Mykhaylo Buromenskiy, judecător ad hoc și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 3 august 2005, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Vladilen Ignatyevich Panchenko, un național ucrainean, s-a născut în 1938 și a murit la 10 septembrie 2008. La 19 ianuarie 2009, dna Lyudmyla Ivanivna Pachenko, văduva reclamantului, a exprimat dorința de a continua cererea. Guvernul ucrainean („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Yury Zaytsev. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 octombrie 2001, procurorii locali din Sf. Petersburg (Ferdania Rusă) au instituit o procedură penală împotriva reclamantului cu suspiciune de a fi amenințat prin telefon în decembrie 1997 de a ucide un judecător federal rus și familia sa. La 17 decembrie 2001, cauza penală a fost transmisă autorităților de aplicare a legii Ucrainei. La 3 martie 2002, procurorii locali de la Kharkiv au instituit o procedură penală împotriva reclamantului în aceeași acuzație. La 29 iulie 2008, Curtea Regională de Apel a achitat reclamantul infracțiunilor pe care le-a fost acuzat din cauza lipsei de probe incriminatoare. La 2 decembrie 2008, Curtea Supremă a susținut achitarea acestuia. HOTĂRÂREA Curții constată că reclamantul a murit la 10 septembrie 2008. La 19 În ianuarie 2009, văduva sa a informat Curtea că dorește să urmărească cererea. Guvernul a susținut că văduva reclamantului nu are nici o locus standi pentru a urmări cererea, susținând că chestiunile care intră în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție sunt atât de strâns legate de reclamantul decedat, încât acestea nu pot fi considerate transferabile. Curtea remarcă că, în mod normal, permite rudei următoarei să urmărească o cerere, cu condiția ca acesta să aibă un interes suficient, în cazul în care reclamantul original a murit după introducerea cererii în fața Curții (Micallef c. Malta [GC], 17056/06, § 47, 15 octombrie 2009). În acest sens, Curtea reamintește că rudele unei persoane decedate nu pot fi considerate victime pentru plângeri privind durata procedurilor și lipsa unor remedii eficace (a se vedea, mutatis mutandis Biç și alții c. Turcia, nr. 55955/00, § 22, 2 februarie 2006, și Georgia Makri și alții c. Grecia (dec.), nr. 5977/03, 24 martie 2005). În special, nu există dovezi în dosar pentru a concluziona că văduva reclamantului a fost afectată de durata procedurii penale împotriva acestuia (a se vedea Biç și alții c. Turcia , citată mai sus § 23). În consecință, Curtea constată că văduva reclamantului nu are un interes juridic de a urmări cererea și concluzionează, de asemenea, că condițiile în care un caz poate fi eliminat din lista sa, astfel cum se prevede la art. 37 § 1 din Convenție, au fost îndeplinite. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se excludă cazul din lista. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista sa de cazuri. Claudia Westerdiek Președintele grefierului Peer Lorenzen

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 31085/05

by Vladilen Ignatyevich PANCHENKO

against Ukraine

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 26

January 2010 as a Chamber composed of:

Peer Lorenzen,

President,

Renate Jaeger,

Karel Jungwiert,

Rait Maruste,

Mark Villiger,

Isabelle Berro-Lefèvre,

judges,

Mykhaylo Buromenskiy,

ad hoc

judge,

and Claudia Westerdiek,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 3 August 2005,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Vladilen Ignatyevich Panchenko, a Ukrainian national, was born in 1938 and died on 10 September 2008. On 19 January 2009 Mrs

Lyudmyla Ivanivna Pachenko, the applicant’s widow, expressed the wish to pursue the application.

The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Yuriy Zaytsev.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 5 October 2001 the local prosecutors of Saint Petersburg (the Russian Federation) instituted criminal proceedings against the applicant on suspicion of having threatened by telephone in December 1997 to murder a Russian federal judge and her family.

On 17 December 2001 the criminal case was forwarded to the law-enforcement authorities of Ukraine. On 3 March 2002 the local prosecutors in Kharkiv instituted criminal proceedings against the applicant on the same charge.

After four remittals of the case for a fresh consideration and one remittal for further investigation, on 29 July 2008 the Kharkiv Regional Court of Appeal acquitted the applicant of the crimes he was charged with due to a lack of incriminating evidence.

On 2 December 2008 the Supreme Court upheld his acquittal.

THE LAW

The Court notes that the applicant died on 10 September 2008. On 19

January 2009 his widow informed the Court that she wished to pursue the application.

The Government submitted that the applicant’s widow had no

locus

standi

to pursue the application, arguing that the issues falling under Article

6 § 1 of the Convention were so closely linked to the deceased applicant that they could not be regarded as transferrable.

The Court notes that it normally permits the next of kin to pursue an application provided he or she has sufficient interest, where the original applicant has died after the introduction of the application before the Court (

Micallef v. Malta

[GC], 17056/06, § 47, 15 October 2009).

In this respect, the Court recalls that relatives of a deceased person cannot be considered as victims for complaints concerning the length of proceedings and lack of effective remedies (see,

mutatis mutandis

,

Biç and Others v. Turkey,

no. 55955/00, § 22, 2 February 2006, and

Georgia Makri and Others

v. Greece

(dec.), no. 5977/03, 24 March 2005). In particular, there is no evidence in the case file to conclude that the applicant’s widow was affected by the length of the criminal proceedings against him (see

Biç and Others v. Turkey

, cited above, §

23).

As a result, the Court finds that the applicant’s widow does not have a legal interest to pursue the application. It further concludes that the conditions in which a case may be struck out of its list, as provided in Article 37 § 1 of the Convention, have been satisfied.

In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to

strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Claudia Westerdiek

Peer Lorenzen

Registrar

President