ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 754/2015

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 741 din 1 aprilie 2013, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis acțiunea reclamanților T.D.A. și T.S.A. și a dispus obligarea pârâtelor P.D.I.E. și S.R.E.M. de a lăsa reclamanților în proprietate și posesie imobilul teren situat în București, str. Fierari. S-a reținut că titlul reclamanților asupra terenului este preferabil celui deținut de pârâte asupra aceluiași teren. Prin decizia nr. 361/ A din 6 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtele P.D.I.E. și S.R.E.M. împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond.

Împotriva acestei, decizii au declarat recurs pârâtele P.D.I.E. și S.R.E.M., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. și solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului. În motivarea primului motiv de recurs, pârâtele au invocat încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității în susținerea celui de-ai doilea motiv de recurs, s-a arătat că instanța de apel a motivat superficial decizia pronunțată, a omis a pune în discuția părților utilitatea efectuării unei noi expertize și nu s-a pronunțat asupra excepției uzucapiunii. In ceea ce privește cel de-al treilea motiv de recurs, s-a invocat o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 294 C. proc.

civ. și art. 1842 C. civ. La termenul de judecată din data de 17 martie 2015, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția netimbrării recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. Cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 146/1997, raportat la data introducerii acțiunii, respectiv, 19 noiembrie 2009, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 276/2009 coroborat cu art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și cu referire la art. ll alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 146/1997, instanța a, stabilit că taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate de pârâtele recurente sunt de 4.555,5 lei, respectiv 5 lei.

Recurentele P.D.I.E. și S.R.E.M. nu au timbrat recursul, deși au fost legal citate pentru termenul din 17 martie 2015 (filele 30 și 31 din dosarul de recurs), cu mențiunea îndeplinirii obligației de plata a taxei judiciare de timbru de 4.555,5 lei și a depunerii timbrului judiciar de 5 lei. Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 3 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar., cu modificările ulterioare, taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar se plătesc anticipat. Cu totul excepțional, în condițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, instanțele judecătorești pot reține cereri sau acțiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată.

Neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Totodată, prevederile art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 fac trimitere la aceeași sancțiune prevăzută de dispozițiile legale în vigoare referitoare la taxa judiciară de timbru, In cazul neaplicării timbrului judiciar. În speță, recurentele-pârâte nu s-au conformat îndeplinirii obligației legale de plată prevăzută de actele normative menționate, recursul declarat de acestea urmând a fi anulat, ca netimbrat. Prin încheierea de ședință din 20 ianuarie 2015 s-a reținut ca pentru fazele procesuale anterioare se va dispune obligarea părților la plata taxelor judiciare de timbru aferente prin dispozitivul hotărârii, conform art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997.

Ca urmare, atât intimații-reclamanți, cât și apelanți-pârâți vor fi dați în debit cu sumele reprezentând taxele judiciare de timbru datorate pentru fazele procesuale anterioare: intimații-reclamanți cu suma de 4.555,5 lei, cu aplicarea art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997, iar apelanții-pârâți cu suma de 4.555,5 lei, cu aplicarea art. 2 alin. (1) lit. g) și art. 11 alin. (1) teza finală din aceeași lege. Cererea intimaților-reclamanți privind obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar aferente fondului, în situația dării în debit prin dispozitivul deciziei, nu poate fi primită, deoarece la acest moment plata nu a fost făcută și, prin urmare, nu s-a produs o diminuare a patrimoniului intimaților cu suma respectivă.

Aceștia pot solicita ulterior, pe cale separată, plata taxei judiciare de timbru, după momentul efectuării plății. În ceea ce privește cererea intimaților-reclamanți privind acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat pentru fazele procesuale anterioare, aceasta putea fi valorificată numai prin exercitarea căii legale de atac. Or, în prezentul dosar, în etapa procesuală a recursului, reclamanții au calitatea de intimați. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat,recursul declarat de pârâtele P.D.I.E. și S.R.E.M. împotriva Deciziei nr. 361/ A din data de 6 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Dă în debit pe intimații-reclamanți T.D.A. și T.S.A. cu suma de 4.555,5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru în dosarul primei instanțe și pe apelanții-pârâți P.D.I.E. și S.R.E.M. cu suma de 4.555,5 lei reprezentând taxa judiciară de timbru în dosarul instanței de apel. Irevocabilă. Pronunțată în. ședință publica, astăzi 17 martie 2015.