ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2177/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 13 februarie 2015, reclamantele B.L., L.T.O. și P.C.N. au solicitat obligarea pârâților M.J., Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Bacău la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești acordate prin titluri executorii. În motivarea cererii, reclamantele au arătat ca au calitatea de judecător, funcționând la Judecătoria Onești, respectiv la Curtea de Apel Bacău și la Judecătoria Moinești. Prin Sentința nr. 672/D din 25 mai 2015, Tribunalul Bacău, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.

În motivare s-a reținut incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., față de funcția reclamantelor, textul de lege întemeindu-se pe rațiunea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, legiuitorul stabilind că nu ar mai exista asemenea temeri în condițiile în care litigiul s-ar judeca la instanța corespunzătoare din raza unei curți de apel învecinate. În acest fel nu ar fi posibil nici ca apelul eventual declarat în cauză să ajungă să fie soluționat chiar de instanța la care judecătorul-reclamant funcționează. Prin Sentința nr. 252 din 22 iunie 2015, Tribunalul Vrancea, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că dispozițiile art. 269 alin. (2) astfel cum sunt completate prin dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 reglementează competența teritorială în raport de domiciliul, locul de muncă sau sediul reclamantului pentru judecarea conflictelor de muncă, în această materie competența fiind de ordine publică. Competența facultativă prevăzută de art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu este aplicabilă în cauză, judecătorii judecătoriilor și curții de apel care au calitatea de reclamanți nedesfășurându-și activitatea în cadrul Tribunalului Bacău, competent material și teritorial să soluționeze conflictul de muncă.

Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflat în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea." Aceste dispoziții legale au un caracter imperativ și obligă reclamantul, în raport de calitatea sa de magistrat care funcționează în cadrul instanței competente să soluționeze cauza, să sesizeze una din instanțele de același grad din raza unei curți de apel învecinate.

Noțiunea de "instanța la care își desfășoară activitatea" prevăzută de textul legal enunțat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate instanțele din raza unei curți de apel și ciclurile procesuale ale judecății, întrucât finalitatea acestei dispoziții este aceea de a evita cazurile de bănuială legitimă care duceau la formularea de cereri de strămutare sub vechea reglementare. Pentru a putea invoca aceste dispoziții legale și pentru a sesiza o altă instanță este suficient ca la data promovării cererii, reclamanții să fie judecători, procurori, asistenți judiciari sau grefieri care își desfășoară activitatea în raza teritorială a instanței competente să soluționeze cauza, aspect necontestat.

În speță, două dintre judecătoarele care au calitatea de reclamante funcționează la judecătoriile aflate în circumscripția Tribunalului Bacău - competent material în primă instanță să soluționeze litigiul, iar apelurile declarate împotriva hotărârii date de Tribunalul Bacău ar urma să se judece la Curtea de Apel Bacău, așadar la instanța unde funcționează cea de-a treia reclamantă, în conformitate cu dispozițiile art. 214 și art. 216 din Legea dialogului social nr. 62/2011 coroborate cu prevederile art. 96 alin. (2) C. proc. civ. De altfel, din art. 127 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că reclamantul va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea - ceea ce înseamnă că s-a dorit scoaterea cauzei din raza curții de apel în circumscripția căreia își desfășoară activitatea reclamantul.

Drept urmare, norma cuprinsă în art. 127 C. proc. civ. nu poate fi interpretată limitativ, efectele sale extinzându-se și la instanțele superioare, competente să judece căile de atac reglementate de lege. Față de cele ce preced, instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta pricină este Tribunalul Vrancea, în favoarea căreia va fi stabilită competența de soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 13 octombrie 2015. Procesat de GGC - N