ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1584/2015

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 14 martie 2007, reclamantele D.A.C.D. și l.A.V. au chemat în judecată pe pârâții U.M., D.D. și P.M. București, prin P.G., și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate că S. R. nu a avut niciodată un titlu valabil asupra imobilului situat în București, str. Mircea Vulcănescu (fostă Ștefan Furtună, fostă General Anghelescu), sector 1, iar, în urma comparării titlului de proprietate al reclamantelor și al pârâților, să fie obligați aceștia din urmă să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul sus-menționat, compus din teren în suprafață de 251,58 mp.

și construcție în suprafață de 164,23 mp., cu cheltuieli de judecată. Prin cererea reconvențională formulată, pârâtul U.M. a solicitat ca, în eventualitatea în care cererea reclamantelor este admisă, acestea să fie obligate Ia plata contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului pe perioada cât i-a avut în proprietate. Ulterior, la data de 23 octombrie 2007, pârâtul-reclamant U.M. a precizat cererea reconvențională, indicând îmbunătățirile pe care le-a adus imobilului și valoarea estimată a acestora. Prin cererea de chemare în garanție, pârâtul reclamant U. M. a solicitat obligarea chemaților în garanție P.M. București, prin P.G., SC R.V. SA și S.R. prin M.E.F., la restituirea prețului actualizat și la contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului de la data cumpărării și până în prezent.

De asemenea, S.R. prin M.E.F. a formulat o cerere de chemare în garanție a SC R.V. SA, solicitând ca, în măsura în care s-ar aprecia că are calitate procesuală în cauză, să fie obligată la restituirea comisionului de 1 % încasat de această societate la încheierea contractului de vânzare - cumpărare nr. 805/112/1996. Dosarul nr. 9154/3/2007 Primul ciclu procesual Prin sentința civilă nr. 295 din 08 februarie 2008, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis acțiunea principală, a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului situat în București, str. Mircea Vulcănescu, a obligat pe pârâții U.M. și D.D. să lase reclamantelor în deplină proprietate și posesie imobilul sus-menționat, a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant U.M.

și a disjuns judecarea cererii de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu P.M. București, prin P.G., SC R.V. SA și S.R. prin M.E.F. Urmare disjungerii acestei cererii de chemare în garanție, s-a format dosarul cu nr. 7694/3/2008, a cărui judecată a fost suspendată la data de 13 aprilie 2010, până la soluționarea irevocabilă a dosarului cu nr. 9154/3/2007. Prin decizia civilă nr. 622/ A din 09 septembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a Ill-a civila, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâții U.M., D.D. și P.M. București prin P.G., precum și de chematul în garanție S.R. prin M.E.F. Prin decizia civilă nr. 3824 din 17 iunie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtul M.B., prin P.G.

și de chematul în garanție S.R. prin M.F.P. – D.G.F.B.; a admis recursul declarat de pârâtul U.M. împotriva aceleiași decizii; a casat în parte decizia și a trimis cauza aceleiași curți de apel pentru rejudecarea apelului declarat de U.M. împotriva sentinței civile și a menținut celelalte dispoziții ale deciziei. Al doilea ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 738/ A din 15 decembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, în dosarul nr. 8864/2/2010 (1694/2010), a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul pârât U.M. Prin decizia civilă nr. 8003 din 10 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul U.M.

împotriva deciziei civile nr. 738/ A din 15 decembrie 2010, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și familie. La data de 29 mai 2012, constatând soluționarea irevocabilă a cauzei cu nr. 9154/3/2007, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a dispus repunerea pe rol a cauzei cu nr. 7649/3/2008, suspendată în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. l C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 528 din 14 martie 2013, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a P.M. București și SC R.V. SA, a respins cererea reclamantului U.M., în contradictoriu cu P. M.B. și SC R.V. SA, ca fiind formulată împotriva unor persoane iară calitate procesuală pasivă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul S.R.

prin M.F.P. A admis, în parte, cererea formulată de reclamantul U.M. în contradictoriu cu pârâtul S.R. prin M.F. P., a obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 42.160 euro în echivalent lei la data plății, reprezentând contravaloare îmbunătățiri, a respins acțiunea pentru restul pretențiilor ca neîntemeiată, a obligat S.R. prin M.F.P. să achite reclamantului suma de 36.475.115 Iei vechi (1.647,51 lei noi) actualizată cu indicele de inflație, reprezentând prețul achitat conform contractului de vânzare cumpărare nr. 805/112/1996, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție SC R.V. SA și a respins cererea de chemare în garanție formulată de M.F.P. în contradictoriu cu SC R.V.

SA În motivare, tribunalul a reținut, asupra calității procesuale pasive în cererea principală privind restituirea prețului și plata contravalorii despăgubirilor, formulată de reclamantul U.M. în contradictoriu cu S.R. prin M.F.P., P.M.B. și SC R.V., incidența dispozițiilor art. 48 și ale art. 50 din Legea nr. 10/2001. S-a arătat și că, în condițiile în care, pe de o parte, imobilul a fost preluat fără titlu valabil (aspect tranșat irevocabil prin sentința civilă nr. 295 din 08 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă), iar pe de altă parte, din probatoriul administrat nu rezultă că îmbunătățirile necesare și utile au fost făcute la cererea expresă sau cu acordul expres al locatorului, acesta, respectiv unitatea deținătoare și cu atât mai puțin mandatarul său, respectiv SC R.V.

SA, nu pot fi considerate debitor al obligației de restituire a despăgubirilor. Tribunalul a apreciat că aspectul calității procesuale pasive a fost dezlegat în dosarul nr. 9154/3/2007, prin sentința civilă nr. 295 din 08 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, instanța reținând nu numai netemeinicia cererii în contradictoriu cu reclamantele (persoanele îndreptățite conform art. 48 din lege, în forma actuală), dar și lipsa calității procesuale pasive a acestora. Asupra calității procesuale pasive în cererea de chemare în garanție formulată de S.R. prin M.F. în contradictoriu cu SC R.V., tribunalul a arătat că obligația restituirii prețului (incluzând și comisionul de 1 %) nu revine nici M.B.

și nici mandatarului acestuia la încheierea contractului de vânzare cumpărare, SC R.V. SA (așa cum rezultă din economia dispozițiilor legale mai sus enunțate), ci M.F.P. Ca atare, acesta nu se poate subroga în drepturile creditorului, neavând în acest sens deschisă calea acțiunii în regres pentru comisionul de 1 % împotriva vânzătorului și/sau mandatarului acestuia. Asupra cererii de restituire a prețului actualizat, tribunalul a reținut că, față de situația de fapt reținută, cererea reclamantului privind restituirea prețului achitat pentru imobil, este întemeiată, suma achitată urmând să fie actualizată prin aplicarea indicelui de inflație. Asupra cererii privind plata de despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile, tribunalul a reținut incidența art. 48 din Legea nr. 10/2001 și a procedat la evaluarea acestora.

La stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru lucrările efectuate, nu a fost reținută contravaloarea construcției anexă, respectiv suma de 36.783 iei (9.535 euro), ci, în urma expertizei efectuate, s-a reținut suma de 42.160 euro. Împotriva acestei sentințe a declarai apel pârâtul S.R. prin M.F.P., formulând următoarele critici: Cu privire la contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că în cauza dedusă judecății are calitate procesuală pasivă S.R. prin M.F. P., stabilind în sarcina acestuia obligația de restituire a acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 10/2001. În speță, unitatea deținătoare, respectiv P.M.B., este obligată să plătească îmbunătățirile aduse imobilului întrucât a fost parte la încheierea contractului de închiriere, și nu M.F.P., care este un terț în acest raport juridic.

A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a S.R. prin M.F.P. și cu privire la capătul de cerere privind restituirea prețului actualizat al apartamentului. Pe plan procesual, calitate procesuală pasivă poate avea, într-o astfel de acțiune, doar unitatea administrativ-teritorială vânzătoare, în speța M.B. Prevederile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu sunt norme cu caracter procesual, prin care să se acorde calitate procesuală pasivă S.R. prin M.F.P. Pentru a reține opinia contrară, în sensul că, ex lege, s-a stabilit calitatea procesuală pasivă a S.R. prin M.F. P. în astfel de acțiuni în justiție, reținere bazată pe argumente juridice, ar însemna că, prin lege, s-ar realiza o novațiune de debitor, conform art. 1128 pct. 2 C. civ.

Deposedarea pârâților reclamanți de imobilul care face obiectul prezentului litigiu, în urma anularii contractului de vânzare-cumpărare printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, întrunește condițiile unei tulburări de drept prin fapta unui terț, care este de natură să angajeze răspunderea contractuală pentru evicțiune totală a vânzătorului, respectiv M.B., față de pretențiile privind restituirea prețului pentru imobilul în cauză. Prin decizia nr. 89/ A din 24 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului. În motivare, instanța a reținut că cel chemat să răspundă în calitate de pârât, pentru despăgubirile reprezentând prețui actualizat al imobilului, este întradevăr, pârâtul M.F.P.

și nu partea contractantă, având în vedere derogările speciale prevăzute de art. 50 și 50 1 din Legea 10/2001. Curtea a constatat că, în cazul imobilelor preluate fără titlu valabil, cum este cazul în speță, instituirea alternativă a debitorului acestei obligații de despăgubire, este detaliată prin art. 48.3 din H.G. nr. 250/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. În cauză, neapelarea de către reclamant a sentinței civile prin care s-a statuat lipsa calității procesuale a unității deținătoare în privința acestui capăt de cerere, concomitent cu întrunirea sub acest aspect, a calității procesuale pasive a Statului, neapelare conjugată cu concluziile reclamantului eu prilejul dezbaterilor asupra cererii din fața primei instanțe de judecată, consolidează în mod inechivoc, manifestarea opțiunii creditorului în sensul alegerii debitorului său în persoana apelantului prezent.

Nu s-a făcut dovada faptului că îmbunătățirile necesare și utile ar fi fost făcute la cererea expresă sau cu acordul expres al unității deținătoare, pentru ca aceasta din urmă să dobândească invocata calitate procesuală pasivă. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul S.R. prin M.F.P., întemeiat în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prima critică se referă Ia greșita respingere a excepției lipsei calității procesual pasive a S.R., față de dispozițiile art. 48 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, precum și față de împrejurarea că unitatea deținătoare este obligată să plătească îmbunătățirile aduse imobilului, fiind pane la încheierea contractului. A susținut că obligația de despăgubire revine statului sau unității deținătoare, care, în speță, este P.M.B.

A doua critică privește greșita respingere a excepției lipsei calității procesual pasive a S.R. prin M.F., cu privire la restituirea prețului actualizat al apartamentului, având în vedere principiul relativității efectelor contractului. Printr-o a treia critică, pe fondul cauzei, pârâtul a arătat și că greșit a fost admisă acțiunea, având în vedere art. 1337 C. civ., care instituie răspunderea vânzătorului pentru evicțiune totală sau parțială. Analizând decizia recurată, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, legea nouă se aplică tuturor situațiilor juridice născute, modificate sau stinse după intrarea sa în vigoare, situațiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere, precum și efectelor viitoare ale situațiilor juridice anterior născute sau modificate, În speța de față, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul U.M.

are ca obiect obligarea reclamantelor la plata prețului actualizat al imobilului și la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului și a fost înregistrată pe rolul instanțelor de judecată la data de 23 octombrie 2007. Temeiul de drept al cererii a fost, pe lângă art. 51, și art. 48 din Legea nr. 10/2001, varianta în vigoare la acea dată, care avea următorul conținut: „(1) Chiriașii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile. În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat cu titlu valabil, obligația de despăgubire prevăzută la alin. (1) revine persoanei îndreptățite. În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat Iară titlu valabil, obligația de despăgubire revine statului sau unității deținătoare”.

Pe parcursul procesului, a fost disjunsă cererea de chemare în garanție formulată de reclamantul U.M., s-a format prezentul dosar, cu nr. 7694/3/2008, a cărui judecată a fost suspendată la data de 13 aprilie 2010, până la soluționarea irevocabilă a dosarului cu nr. 9154/3/2007. La data de 29 mai 2012, constatând soluționarea irevocabilă a cauzei cu nr. 9154/3/2007, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a dispus repunerea pe rol a cauzei cu nr. 7649/3/2008, suspendată în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (l) pct. l C. proc. civ. și a pronunțat sentința civilă nr. 528 din 14 martie 2013. Prin această hotărâre, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a P.M.B. și SC R.V.

SA, a respins cererea reclamantului U.M., în contradictoriu cu P.M.B. și SC R.V. SA, ca fiind formulată împotriva unor persoane tară calitate procesuală pasivă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul S.R. prin M.F.P. și a admis. În parte cererea reclamantului, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție SC R.V. SA și a respins cererea de chemare în garanție formulată de M.F.P. în contradictoriu cu SC R.V. SA, În motivare, instanța a reținut incidența art. 48 din Legea nr. 10/2001, varianta legii în vigoare la data formulării cererii reconvenționale. Procedând astfel, instanța de fond a omis să aibă în vedere că la data de 29 mai 2012, care este data repunerii cauzei pe rol, art. 48 din Legea nr. 10/2001 suferise modificări, conținutul acestuia fiind: „(1) Chiriașii au dreptul Ia despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile.

(2) Indiferent dacă imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fără titlu, obligația despăgubirii prevăzută la alin. (1) revine persoanei îndreptățite”. Așadar, instanța de fond avea obligația să verifice dacă există conflict real între cele două norme, adică dacă sunt îndeplinite cele două condiții cumulative: să fie vorba de un act, fapt sau situație juridică, care a luat naștere sub imperiul vechii reglementări și continuă să producă efecte și după intrarea în vigoare a noii legi; și cele două dispoziții legale succesive să reglementeze diferit actul, faptul sau situația juridică respectivă.

După ce verifica îndeplinirea cumulativă a celor două condiții enunțate mai sus și stabilea că se află în ipoteza unui conflict real între cele două acte normative, respectiv între diferitele forme ale aceluiași act normativ, ce reglementează în mod diferit aceeași situație juridică, instanța de judecată urma să stabilească natura normei precum și care variantă a legii se aplică, în concret, fa situația de fapt și de drept dedusă judecății. Clarificarea cadrului procesual prin punerea în discuția părților a modificărilor legislative aduse temeiului de drept al cererii nu a avut loc nici în calea de atac a apelului, în considerentele deciziei recurate curtea de apei reținând că pârâtul S.R. prin M.F.P.

are calitate procesuală pasivă, față de prevederile art. 48 din Legea nr. 10/2001, varianta în vigoare ia data introducerii cererii. Față de cefe arătate mai sus, Înalta Curte constată că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu au fost puse în discuția părților modificările legislative aduse temeiului de drept al cererii, ceea ce atrage nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Așadar, critica pârâtului S.R. prin M.F. P. pe acest aspect este fondată, urmând a fi admis recursul, Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate, admiterea apelului declarat de pârâtul S.R. prin M.F.P.

împotriva sentinței civile nr. 528 din 34 martie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, pe care o va anula, trimițând cauza spre evocarea fondului ia aceeași curte de apel, cu respectarea art. 297 alin. (1) C. proc. civ. Celelalte critici formulate prin cererea de recurs urmează a fi avute în vedere de instanța, cu ocazia evocării fondului, după stabilirea cadrului procesual. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul S.R. prin M. F.P. împotriva deciziei civile nr. 89/ A din 24 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apei București, secția a III a civilă. Casează decizia atacată, admite apelul declarat de pârâtul S.R. prin M.F.P.

împotriva sentinței civile nr. 528 din 14 martie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, pe care o anulează și trimite cauza spre evocarea fondului la aceeași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2015.