ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1584/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1584/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată

pe rolul

Tribunalului București, secția a

V-a civilă, la data de 14 martie 2007,

reclamantele

D.A.C.D. și l.A.V.

au chemat în judecată pe pârâții U.M., D.D. și

P.M. București, prin P.G., și au solicitat

instanței ca, prin hotărârea pe care o va

pronunța, să constate că S.

R. nu a

avut niciodată un titlu valabil asupra imobilului situat în

București, str. Mircea Vulcănescu (fostă Ștefan

Furtună,

fostă General Anghelescu), sector 1, iar, în urma comparării titlului

de proprietate al reclamantelor și al pârâților, să fie obligați aceștia din

urmă să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul

sus-menționat, compus din teren în suprafață de 251,58 mp. și construcție în

suprafață de 164,23 mp., cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea reconvențională

formulată, pârâtul U.M. a

solicitat

ca, în eventualitatea în care cererea reclamantelor este admisă, acestea să fie

obligate Ia plata contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului pe perioada

cât i-a avut în proprietate.

Ulterior, la data

de 23 octombrie 2007, pârâtul-reclamant U.M. a

precizat cererea reconvențională, indicând îmbunătățirile

pe care le-a adus imobilului și valoarea estimată a acestora.

Prin cererea de chemare în garanție, pârâtul

reclamant U.

M. a solicitat obligarea

chemaților în garanție P.M.

București,

prin P.G., SC R.V. SA și S.R. prin M.E.F., la restituirea prețului actualizat

și la

contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului de la data

cumpărării și până în prezent.

De asemenea, S.R. prin M.E.F. a

formulat o cerere de chemare în garanție a SC R.V. SA, solicitând ca, în măsura

în care s-ar aprecia că are calitate procesuală în cauză, să fie obligată la

restituirea comisionului de 1 % încasat de această societate la încheierea

contractului de vânzare - cumpărare nr. 805/112/1996.

Dosarul nr. 9154/3/2007

Primul ciclu procesual

Prin sentința civilă nr. 295 din 08

februarie 2008, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis acțiunea

principală, a constatat

nevalabilitatea

titlului statului asupra imobilului situat în București, str.

Mircea

Vulcănescu, a obligat pe pârâții U.M.

și D.D.

să lase reclamantelor în deplină proprietate și posesie

imobilul

sus-menționat, a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant

U.M. și a disjuns judecarea cererii de chemare în garanție formulată în

contradictoriu cu P.M. București, prin P.G., SC R.V. SA și

S.R. prin M.E.F.

Urmare disjungerii acestei cererii de

chemare în garanție, s-a format dosarul cu nr. 7694/3/2008, a cărui judecată a

fost suspendată la data de 13 aprilie 2010, până la soluționarea irevocabilă a

dosarului cu nr. 9154/3/2007.

Prin decizia civilă nr. 622/ A din 09

septembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a Ill-a civila, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de

pârâții U.M.,

D.D. și P.M. București

prin P.G., precum și de chematul în garanție S.R.

prin M.E.F.

Prin decizia civilă nr. 3824 din 17

iunie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtul M.B.,

prin P.G. și de chematul în garanție S.R. prin M.F.P. – D.G.F.B.;

a admis recursul declarat de pârâtul U.M. împotriva

aceleiași

decizii; a casat în parte decizia și a trimis cauza aceleiași

curți de apel pentru rejudecarea apelului declarat de U.M. împotriva sentinței

civile și a menținut celelalte dispoziții ale deciziei.

Al doilea ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 738/ A din 15

decembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă

și pentru cauze cu minori și familie, în dosarul nr. 8864/2/2010 (1694/2010), a

fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul pârât U.M.

Prin decizia civilă nr. 8003 din 10

noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul U.M. împotriva

deciziei civile nr. 738/ A din 15 decembrie 2010, pronunțate de Curtea de Apel

București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

La data de 29 mai

2012, constatând soluționarea irevocabilă a cauzei

cu nr. 9154/3/2007, Tribunalul

București, secția a V-a civilă, a dispus repunerea pe rol a cauzei cu nr. 7649/3/2008,

suspendată în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. l C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 528 din 14

martie 2013, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a P.M. București și SC R.V. SA, a respins

cererea reclamantului U.M., în contradictoriu cu

P.

M.B. și SC R.V. SA, ca fiind formulată împotriva unor persoane iară

calitate procesuală pasivă, a respins excepția lipsei calității procesuale

pasive, invocată de pârâtul S.R. prin M.F.P.

A admis, în parte, cererea formulată

de reclamantul U.M. în contradictoriu cu pârâtul S.R. prin M.F.

P., a obligat pârâtul să achite reclamantului suma

de 42.160 euro în

echivalent lei la data plății, reprezentând

contravaloare îmbunătățiri, a respins acțiunea pentru restul pretențiilor ca

neîntemeiată, a obligat

S.R. prin M.F.P. să

achite reclamantului

suma de 36.475.115 Iei vechi (1.647,51 lei noi)

actualizată cu indicele de inflație, reprezentând prețul achitat conform

contractului de vânzare

cumpărare nr. 805/112/1996,

a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a chematei în garanție SC R.V. SA și a respins cererea de

chemare

în garanție formulată de M.F.P. în contradictoriu cu SC R.V. SA

În motivare, tribunalul a reținut,

asupra calității procesuale pasive

în

cererea principală privind restituirea prețului și plata contravalorii

despăgubirilor,

formulată de reclamantul U.M. în contradictoriu cu S.R. prin M.F.P.,

P.M.B. și SC R.V., incidența dispozițiilor

art.

48 și ale art. 50 din Legea nr. 10/2001.

S-a arătat și că, în condițiile în

care, pe de o parte, imobilul a fost

preluat

fără titlu valabil (aspect tranșat irevocabil prin sentința civilă

nr.

295 din 08 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a

civilă), iar pe de altă parte, din probatoriul

administrat nu rezultă că

îmbunătățirile necesare și utile au fost

făcute la cererea expresă sau cu acordul expres al locatorului, acesta,

respectiv unitatea deținătoare și cu

atât

mai puțin mandatarul său, respectiv SC R.V. SA, nu pot fi

considerate

debitor al obligației de restituire a despăgubirilor.

Tribunalul a

apreciat că aspectul calității procesuale pasive a fost

dezlegat în dosarul nr. 9154/3/2007,

prin sentința civilă nr. 295 din 08 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul

București, secția a V-a civilă, instanța reținând nu numai netemeinicia cererii

în contradictoriu cu reclamantele (persoanele îndreptățite conform art. 48 din

lege, în forma actuală), dar și lipsa calității procesuale pasive a acestora.

Asupra calității

procesuale pasive în cererea de chemare în garanție

formulată de S.R. prin M.F. în

contradictoriu cu SC R.V., tribunalul a arătat că obligația restituirii

prețului

(incluzând și comisionul de 1 %)

nu revine nici M.B. și

nici mandatarului acestuia la încheierea

contractului de vânzare cumpărare, SC R.V. SA (așa cum rezultă din economia

dispozițiilor legale mai sus enunțate), ci M.F.P.

Ca

atare, acesta nu se poate subroga în drepturile creditorului, neavând în acest

sens deschisă calea acțiunii în regres pentru comisionul de 1 % împotriva

vânzătorului și/sau mandatarului acestuia.

Asupra cererii

de restituire a prețului actualizat, tribunalul a reținut

că, față de situația de fapt reținută,

cererea reclamantului privind restituirea prețului achitat pentru imobil, este

întemeiată, suma achitată urmând să fie actualizată prin aplicarea indicelui de

inflație.

Asupra cererii privind plata de

despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință

prin îmbunătățirile necesare și utile, tribunalul a reținut incidența art. 48

din Legea nr. 10/2001 și a procedat la evaluarea acestora.

La stabilirea

despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru lucrările

efectuate, nu a fost reținută contravaloarea

construcției anexă, respectiv suma de 36.783 iei (9.535 euro), ci, în urma

expertizei efectuate, s-a reținut suma de 42.160 euro.

Împotriva acestei sentințe a declarai

apel

pârâtul S.R. prin

M.F.P., formulând următoarele critici:

Cu privire la contravaloarea

îmbunătățirilor aduse imobilului, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că

în cauza dedusă judecății are calitate procesuală pasivă S.R. prin M.F.

P., stabilind în sarcina acestuia obligația de

restituire a acesteia, în

temeiul dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 10/2001.

În speță, unitatea deținătoare,

respectiv P.M.B., este obligată să plătească îmbunătățirile aduse imobilului

întrucât a fost parte la încheierea contractului de închiriere, și nu M.F.P.,

care este un terț în acest raport juridic.

A invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive a S.R. prin M.F.P. și cu privire la capătul de cerere privind

restituirea prețului actualizat al apartamentului.

Pe plan procesual, calitate procesuală

pasivă poate avea, într-o astfel de acțiune, doar unitatea

administrativ-teritorială vânzătoare, în speța M.B.

Prevederile art.

50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu sunt norme cu

caracter procesual, prin care să se

acorde calitate procesuală pasivă S.R. prin M.F.P.

Pentru a reține opinia contrară, în

sensul că, ex lege, s-a stabilit

calitatea

procesuală pasivă a S.R. prin M.F.

P. în astfel de acțiuni în justiție,

reținere bazată pe argumente juridice, ar însemna că, prin lege, s-ar realiza o

novațiune de debitor, conform art. 1128 pct. 2 C. civ.

Deposedarea pârâților reclamanți de

imobilul care face obiectul

prezentului

litigiu, în urma anularii contractului de vânzare-cumpărare

printr-o

hotărâre definitivă și irevocabilă, întrunește condițiile unei tulburări de

drept prin fapta unui terț, care este de natură să angajeze

răspunderea contractuală pentru evicțiune totală

a vânzătorului, respectiv

M.B., față

de pretențiile privind restituirea prețului

pentru imobilul în cauză.

Prin decizia nr. 89/

A din 24 februarie 2015, Curtea de Apel București,

secția a lll-a

civilă,

a respins, ca nefondat, apelul pârâtului.

În motivare,

instanța a reținut că cel chemat să răspundă în calitate

de pârât, pentru despăgubirile

reprezentând prețui actualizat al

imobilului,

este întradevăr, pârâtul M.F.P. și nu

partea

contractantă, având în vedere derogările speciale prevăzute de art.

50

și 50

1

din Legea 10/2001.

Curtea a

constatat că, în cazul imobilelor preluate fără titlu valabil,

cum este cazul

în speță, instituirea alternativă a debitorului acestei

obligații de

despăgubire, este detaliată prin art. 48.3 din H.G.

nr. 250/2007

privind aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a Legii nr. 10/2001. În

cauză, neapelarea de către reclamant a

sentinței civile prin care s-a statuat lipsa calității

procesuale a unității

deținătoare în privința acestui capăt de cerere,

concomitent cu întrunirea

sub acest aspect, a calității procesuale pasive a

Statului, neapelare

conjugată cu concluziile reclamantului eu prilejul

dezbaterilor asupra

cererii

din fața primei instanțe de judecată, consolidează în mod inechivoc,

manifestarea opțiunii creditorului în sensul alegerii debitorului său în

persoana apelantului prezent.

Nu s-a făcut

dovada faptului că îmbunătățirile necesare și utile ar fi

fost făcute la cererea expresă sau cu

acordul expres al unității

deținătoare,

pentru ca aceasta din urmă să dobândească invocata calitate

procesuală

pasivă.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs

pârâtul S.R.

prin M.F.P., întemeiat în drept pe art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Prima critică se

referă Ia greșita respingere a excepției lipsei

calității procesual pasive a S.R.,

față de dispozițiile art. 48 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, precum și

față de împrejurarea că unitatea deținătoare este obligată să plătească îmbunătățirile

aduse

imobilului, fiind

pane la încheierea contractului.

A susținut că

obligația de despăgubire revine statului sau unității deținătoare, care, în

speță, este P.M.B.

A doua critică

privește greșita respingere a excepției lipsei calității

procesual pasive

a S.R. prin M.F., cu privire

la restituirea prețului actualizat al apartamentului,

având în vedere

principiul

relativității efectelor contractului.

Printr-o a treia critică, pe fondul

cauzei, pârâtul a arătat și că greșit

a fost

admisă acțiunea, având în vedere art. 1337 C. civ., care instituie

răspunderea

vânzătorului pentru evicțiune totală sau parțială.

Analizând decizia recurată, Înalta

Curte constată următoarele:

Potrivit principiului aplicării

imediate a legii noi, legea nouă se aplică tuturor situațiilor juridice

născute, modificate sau stinse după intrarea sa în vigoare, situațiilor

juridice în curs de constituire, modificare sau stingere, precum și efectelor

viitoare ale situațiilor juridice anterior născute sau modificate,

În speța de față, cererea de chemare

în garanție formulată de pârâtul U.M. are ca obiect obligarea reclamantelor la

plata prețului actualizat al imobilului și la plata contravalorii

îmbunătățirilor aduse imobilului și a fost înregistrată pe rolul instanțelor de

judecată la data de 23 octombrie 2007.

Temeiul de drept al cererii a fost, pe

lângă art. 51, și art. 48 din

Legea nr.

10/2001, varianta în vigoare la acea dată, care avea următorul

conținut:

„(1) Chiriașii au dreptul la

despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință

prin îmbunătățirile necesare și utile.

În cazul în care imobilul care se

restituie a fost preluat cu titlu

valabil,

obligația de despăgubire prevăzută la alin.

(1)

revine persoanei

îndreptățite.

În cazul în care

imobilul care se restituie a fost preluat Iară titlu

valabil,

obligația de despăgubire revine statului sau unității deținătoare”.

Pe parcursul procesului, a fost

disjunsă cererea de chemare în

garanție

formulată de reclamantul U.M., s-a format prezentul

dosar, cu nr. 7694/3/2008,

a cărui judecată a fost suspendată la data de 13 aprilie  2010, până la

soluționarea irevocabilă a dosarului cu nr. 9154/3/2007.

La data de 29 mai 2012, constatând

soluționarea irevocabilă a

cauzei cu nr. 9154/3/2007,

Tribunalul București, secția a V-a civilă, a

dispus repunerea pe rol a

cauzei cu nr. 7649/3/2008, suspendată în temeiul dispozițiilor art. 244 alin.

(l) pct. l C. proc. civ. și a pronunțat sentința civilă nr. 528 din 14 martie 2013.

Prin această hotărâre, tribunalul a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a P.M.B. și SC R.V.

SA, a respins cererea reclamantului U.M., în

contradictoriu cu

P.M.B. și SC R.V. SA, ca fiind formulată împotriva

unor persoane tară calitate procesuală pasivă, a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de pârâtul S.R. prin M.F.P. și a admis. În

parte cererea reclamantului, a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a chematei în garanție SC R.V. SA și a respins cererea de chemare în

garanție formulată de M.F.P. în contradictoriu cu SC R.V. SA,

În motivare, instanța a reținut

incidența art. 48 din Legea nr. 10/2001, varianta legii în vigoare la data

formulării cererii reconvenționale.

Procedând astfel, instanța de fond a

omis să aibă în vedere că la data de 29 mai 2012, care este data repunerii

cauzei pe rol, art. 48 din Legea nr. 10/2001 suferise modificări, conținutul

acestuia fiind:

„(1) Chiriașii au dreptul Ia

despăgubire pentru sporul de valoare

adus

imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și

utile.

(2) Indiferent

dacă imobilul a fost preluat cu

titlu

valabil sau fără

titlu, obligația

despăgubirii prevăzută la alin. (1) revine persoanei îndreptățite”.

Așadar, instanța de fond avea

obligația să verifice dacă există

conflict

real între cele două norme, adică dacă sunt îndeplinite cele două

condiții

cumulative: să fie vorba de un act, fapt sau situație juridică, care a luat

naștere sub imperiul vechii reglementări și continuă să producă

efecte și după intrarea în vigoare a noii legi;

și cele două dispoziții legale

succesive să reglementeze diferit actul,

faptul sau situația juridică respectivă.

După ce verifica îndeplinirea

cumulativă a celor două condiții enunțate mai sus și stabilea că se află în

ipoteza unui conflict real între cele două acte normative, respectiv între

diferitele forme ale aceluiași

act

normativ, ce reglementează în mod diferit aceeași situație juridică, instanța

de judecată urma să stabilească natura normei precum și care variantă a legii

se aplică, în concret, fa situația de fapt și de drept dedusă

judecății.

Clarificarea

cadrului procesual prin punerea în discuția părților a modificărilor

legislative aduse temeiului de drept al cererii nu a avut loc

nici în calea de atac a apelului, în

considerentele deciziei recurate curtea de apei reținând că pârâtul S.R. prin

M.F.P. are calitate procesuală pasivă, față de prevederile art. 48 din Legea nr.

10/2001, varianta în vigoare ia data introducerii cererii.

Față de cefe arătate mai sus, Înalta

Curte constată că este incident

motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu au fost

puse

în discuția părților modificările legislative aduse temeiului de drept al

cererii, ceea ce atrage nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Așadar, critica

pârâtului S.R. prin M.F.

P.

pe acest aspect este fondată, urmând a fi admis recursul,

Pentru aceste

motive, Înalta Curte constată că se impune admiterea

recursului, casarea deciziei recurate,

admiterea apelului declarat de pârâtul S.R. prin M.F.P. împotriva sentinței

civile nr. 528 din 34 martie 2013 pronunțată de Tribunalul

București, secția a V-a civilă, pe care o va

anula, trimițând cauza spre evocarea fondului ia aceeași curte de apel, cu

respectarea art. 297 alin. (1)

C. proc. civ.

Celelalte

critici formulate prin cererea de recurs urmează a fi avute

în vedere de instanța, cu ocazia

evocării fondului, după stabilirea cadrului procesual.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul S.R. prin M.

F.P.

împotriva deciziei civile nr. 89/ A din 24 februarie 2015 pronunțată de Curtea

de Apei București, secția a III a civilă.

Casează decizia atacată, admite apelul

declarat de pârâtul S.R. prin M.F.P. împotriva sentinței civile nr. 528 din 14

martie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, pe care o

anulează și trimite cauza spre evocarea fondului la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

11 iunie 2015.