ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2613/2015

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Obiectul acțiunii (introdusă la data

de 19 februarie 2014) cu care reclamantul B.G. a învestit instanța de judecată îl

constituie constatarea încălcării drepturilor nepatrimoniaie referitoare la imagine,

onoare, demnitate și viață privată, ca urmare a afirmațiilor făcute de pârâtul A.I.

într-un ziar local, precum și obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri cu titlu

de daune morale, în cuantum de 500.000 euro.

Tribunalul Olt,

secția I civilă, prin sentința nr. 25 din 22 ianuarie 2015, a admis, în parte, acțiunea

și a obligat pe pârâtul A.I. la plata sumei de 3.000 euro către reclamant, cu titlu

de daune morale și la 100 RON cheltuieli de judecată.

În considerentele

sentinței s-a reținut că s-au constatat atingeri aduse onoarei și demnității reclamantului

și a fost afectat dreptul său la imagine, fiind întrunite dispozițiile legale ale

răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtului.

Curtea de Apel

Craiova, secția I civilă, prin decizia nr. 2072 din 23 aprilie 2015 a admis apelul

declarat de pârâtul A.I. și a schimbat sentința primei instanțe, în sensul că a

respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată, și a obligat pe reclamant

la plata sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către apelantul-pârât.

Totodată, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant.

Instanța de apel

a reținut că pârâtul nu poate răspunde pentru articolele apărute în presă ca fiind

scrise de alte persoane, iar afirmațiile pârâtului nu depășesc elementele unei simple

judecăți de valoare în legătură cu activitatea desfășurată de reclamant, care este

o persoană publică cu activitate politică. S-a mai reținut că reclamantul nu a probat

existența prejudiciului și a raportului de cauzalitate, concluzionându-se că, în

cauză, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

Prin încheierea

camerei de consiliu din 27 mai 2015, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a

dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile

nr. 2072 din 23 aprilie 2015 a aceleiași instanțe, în sensul că a obligat reclamantul

la plata sumei de 2.000 RON către pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei

instanței de apel a declarat recurs reclamantul, invocând ca temei de drept dispozițiile

art. 483 și urm. C. proc. civ., recurentul exprimându-și nemulțumirea față de modul

în care au fost reapreciate probele de către instanța de apel, care nu a reținut

că, la data apariției ziarelor pârâtul nu avea nicio funcție publică sau politică

și de faptul că greșit s-a reținut că acesta nu a putut să dovedească existența

prejudiciului și nici raportul de cauzalitate. A solicitat admiterea recursului

și modificarea deciziei atacate în sensul acordării unor daune morale mai mari decât

cele cuprinse în soluția primei instanțe sau casarea hotărârii instanței de apel

și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data

de 16 iunie 2015 și repartizat Completului filtru nr. 11.

Prin rezoluția

completului din 17 iunie 2015, cererea de recurs a fost comunicată intimatului-pârât

A.I., cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 30 zile de la comunicare.

La data de 17

iulie 2015, intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat,

în principal, să se constate nulitatea recursului în temeiul dispozițiilor art.

489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca vădit

nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Întâmpinarea a

fost comunicată recurentului-reclamant, care a formulat răspuns la întâmpinare la

data de 03 august 2015.

La data de 17

septembrie 2015 s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în

principiu a recursului.

Prin raportul

întocmit, s-a constatat că recursul este admisibil în principiu, în raport de prevederile

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii

nr. 134/2010 privind C. proc. civ. pretențiile reclamantului fiind peste 1.000.000

RON, însă, completul de judecată urmează să se pronunțe, cu prioritate, asupra excepției

nulității recursului, invocată de către pârât prin întâmpinare, având în vedere

dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 493 alin. (1) și

(5) C. proc. civ.

Raportul a fost

comunicat părților, conform dovezilor de comunicare aflate Ia dosar recurs, în vederea

depunerii în termen de 10 zile de la comunicare a punctelor de vedere asupra acestuia,

în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul a depus

punct de vedere la raport prin care a arătat că solicită admiterea recursului, astfel

cum a fost formulat.

Constatându-se

încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 19 noiembrie 2015,

fără citarea părților.

Examinând recursul,

în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția nulității

pentru neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile prevăzute de art. 488 alin.

(1) C. proc. civ., invocată de către intimat, prin întâmpinare, Înalta Curte urmează

să anuleze recursul pentru următoarele considerente:

Conform art. 486

alin. (1) lit. a), d) și e) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă,

sub sancțiunea nulității prevăzută de alin. (3) al aceluiași articol, numele, prenumele,

domiciliul profesional, semnătura și împuternicirea avocatului recurentului, precum

și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau,

după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Înalta Curte constată

că, din memoriul de recurs înregistrat la data de 16 iunie 2015, depus în termenul

legal prevăzut de prevederile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., nu reies critici

care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc.

civ.

Astfel, conform

art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs,

iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres și limitativ în art. 488

alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Art. 489

alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în

termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la

motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiași articol se arată că aceeași

sancțiune se aplică și în situația în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile

de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul

înseamnă pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre

motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea

acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată

de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate

invocat de către titularul recursului.

Ca atare, nu poate

constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată,

astfel că instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia

atacată și care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 C. proc. civ.

Or, în speță,

recurentul a indicat dispozițiile art. 483 C. proc. civ., fără a indica vreun motiv

de nelegalitate, iar criticile din memoriul de recurs nu pot fi încadrate, în condițiile

art. 489 alin. (2) și (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute

de art. 488 din același cod.

Astfel, în cuprinsul

cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc veritabile critici la adresa

hotărârii rectirate și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei atacate,

prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate

de instanță în fundamentarea acesteia.

Prin urmare, fără

să combată în vreun fel raționamentul instanței de apel și să formuleze astfel critici

susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existența judecății anterioare.

Or, în calea extraordinară

de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, această cale extraordinară

de atac putând fi exercitată în condițiile expres și limitativ prevăzute de C. proc.

civ. prin dispoziții speciale, imperative și de strică interpretare.

Astfel cum deja

s-a arătat, recurentul, în cuprinsul memoriului de recurs, a enunțat doar susțineri

referitoare la aspecte care privesc suspiciunile sale cu privire la pretinsa lipsă

de imparțialitate a instanței, acesta exprimându-și nemulțumirea față de modul în

care au fost reapreciate probele de către instanța de apel, care nu ar fi reținut

că, la data apariției ziarelor, pârâtul nu avea nicio funcție publică sau politică

și de faptul că, greșit, s-ar fi reținut că acesta nu a putut să dovedească existența

prejudiciului, și nici raportul de cauzalitate. Însă, aceste critici nu sunt susceptibile

de încadrare în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C.

proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Condiția legală

a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate

instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de

art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare

juridică.

Față de cele anterior

expuse, în baza art. 493 alin. (5) rap. la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., instanța

va anula recursul declarat de reclamantul B.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de către reclamantul B.G. împotriva deciziei civile nr. 2072 din 23 aprilie

2015, pronunțată în Dosarul nr. 586/207/2014 al Curții de Apel Craiova, secția I

civilă.

Potrivit dispozițiilor

art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și

se comunică părților.

Pronunțată în

ședința publică, astăzi, 19 noiembrie 2015.