ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2612/2015

Asupra cauzei de față constată următoarele; Prin cererea înregistrată la data de 22 aprilie 2013 pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 10885/212/2013, petenții V.I. și V.V. au formulat plângere împotriva încheierii nr. 21882 din 20 martie 2013 și a încheierii nr. 15111 din 27 februarie 2013, pronunțate de O.C.P.I. Constanța - B.C.P.L Constanța în dosarele cu același număr, solicitând ca instanța, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea acestora și intabuiarea dreptului de proprietate asupra clădirii situate în Constanța, str. D.M. nr. 28, cu regim de înălțime S+P+1E+M și spațiu comercial. În drept, petenții au invocat dispozițiile art. 31 alin. (3) și (4) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare republicată.

Prin sentința civilă nr. 15382 din 12 decembrie 2013 Judecătoria Constanța a respins plângerea, ca nefondată. Prin decizia civilă nr. 650 din 30 septembrie 2014 a Tribunalului Constanța, secția l civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții V.I. și V.V. împotriva sentinței civile nr. 15382 din 19 decembrie 2013 a Judecătoriei Constanța, decizie definitivă. Prin decizia civilă nr. 60C din 18 martie 2015, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a recursului declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 650 din 30 septembrie 2014 a Tribunalului Constanța, secția I civilă, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc.

civ., în favoarea instanței supreme. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 27 iulie 2015 și repartizat aleatoriu completului CF 11. Prin rezoluția din 07 septembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. La data de 21 septembrie 2015 s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, iar Completul de filtru nr. 11, la data de 24 septembrie 2015, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc.

civ.; comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la dosarul de recurs. Părțile nu au depus niciun punct de vedere asupra raportului întocmit. Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 19 noiembrie 2015, fără citarea părților. Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - î), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". Acțiunea introductivă formulată de reclamanți este întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 31 din Legea nr. 7/1996, republicată și are ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.

Potrivit art. 31 alin. (5) din Legea nr. 7/1996; „Hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată numai cu apel". Față de dispozițiile legale anterior menționate, decizia civilă nr. 650 din 30 septembrie 2014 a Tribunalului Constanța, secția I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului pe niciuna din părțile hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai cailor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de către reclamanții V.I. și V.V. împotriva deciziei civile nr. 650 din 30 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 10885/212/2013 al Tribunalului Constanța, secția I civilă. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2015.