ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2351/2015

Asupra

cauzei de față constată următoarele:

Prin

Decizia nr. 2923 din 30 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins ca nefondat recursul

declarat de reclamanta K.E. împotriva Deciziei nr. 177 din 2 iunie 2010 a

Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Prin

cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, la data de 14 iulie 2015, K.E. a formulat contestație în anulare

împotriva Deciziei nr. 2923 din 30 martie 2011 a Înaltei Curți.

În

motivarea cererii, neîncadrată în drept, contestatoarea expune într-o formă

nestructurată din punct de vedere juridic motivele care, în opinia sa, ar fi

condus la admiterea cererii sale de acordarea daunelor morale în temeiul Legii

nr. 221/2009, susținând că hotărârile judecătorești pronunțate în cauză de

către tribunal, instanța de apel și Înalta Curte sunt rezultatul unor erori

materiale cu consecințe deosebit de grave comise prin încălcarea dispozițiile

art. 1 - 24, art. 25 - 53 și art. 54 - 56 din Constituția României, Decretului

nr. 31/1954, art. 6 din Legea nr. 21 3/1998. Contestatoarea solicită admiterea

contestației în anulare și îndreptarea, lămurirea și completarea deciziei din

recurs în sensul obligării pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata

sumei de 500.000 euro cu titlu de daune morale.

La

termenul din 23 octombrie 2015, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra

excepției tardivității formulării contestației în anulare pe care o va admite

pentru următoarele considerente:

În

speță, se atacă cu contestație în anulare o hotărâre prin care s-a respins ca

nefondat recursul, adică o hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă de executare

silită.

În

atare situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C.

proc. civ., care prevăd că împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc ia

îndeplinire pe cale de executare silită, contestația în anulare poate fi

introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință

de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas

irevocabilă.

Prin

urmare, în cazul hotărârilor nesusceptibile de executare silită, termenul de

exercitare a contestației în anulare este de 15 zile și curge de la momentul

subiectiv la care contestatorul a luat cunoștința de hotărâre. Acest moment

trebuie însă să se situeze până la împlinirea unui an de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii atacate. în concluzie, termenul obiectiv de un an de la

rămânerea irevocabilă a hotărârii atacate marchează limita maximă în timp până

la care partea interesată poate formula contestația în anulare.

Or,

în speță, hotărârea irevocabilă din recurs a fost pronunțată la data de 30

martie 2011, iar contestația în anulare împotriva ei a fost formulată la data

de 14 iulie 2015, aceasta fiind data conform ștampilei poștei de pe plicul de la

dosar.

Formularea

contestației în anulare s-a făcut, așadar, cu depășirea termenului obiectiv de

un an prevăzut de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., astfel că în

aplicarea dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care instituie

sancțiunea decăderii pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac,

Înalta Curte urmează să dispună respingerea contestației în anulare dedusă

judecății, ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca tardivă contestația în anulare formulată de contestatoarea K.E. împotriva

Deciziei nr. 2923 din 30 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 23 octombrie 2015.

Procesat

de GGC - GV