ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 367/2015

Deliberând asupra cererii de r evizu ire , consta t ă urmă t oare l e: În Dosar ul nr. 27687/2 1 5/2010 al Judecătoriei Craiova , SC A. SRL Dolj , a formu la t contestaț i e l a executare și so lic itat suspendarea executării silite în cont r adictoriu cu Agenția Domeniilor Statului București, Banca R.I. SA Bu curești , Banca R.I. SA - Sucursala Craiova și Trezoreri a Adm ini strația Comunală C r aiova, împotriva formelor de executare silită pornită de Agenția Domeniilor Statului , în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de concesiune din 25 februarie 2008 înche iat între contestatoare și Agenția Domeniilor Statului București.

În acest sens s-a solicitat anularea formelor de executare realizate până în prezent , în baza ordinului de înființa r e a popririi din 02 august 2020 emis de Agenția Domeniilor Statului asupra conturilor SC A. SRL , cu cheltuieli de judecat ă . Prin sent ința c ivilă nr. 20896 din 10 decembrie 2 010 pronunțată de Judecătoria Craiova s-a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a Judecătoriei Craiova și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția civilă . Îm potriva acestei hotărâri SC A. SRL a formulat recurs care a fost respins prin decizia nr. 1017 din 11 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj . Contestația la executare a fost înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. 27687/215/201 O. Prin sentința civilă nr. 9 din 04 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, s ecția a V-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoare.

Prin încheierea din 26 noiembrie 20 12 Curtea de Apel București a respins excepțiile inadmisibilității cererii de suspendare a executării silite și excepția , prematuri t ății acțiunii ca neîntemeiate motivat de faptul că prin contestație s-a solicitat anularea formelor de executare și nu întoarcerea executării si lite . . Împotriva sentinței civile nr. 9 din 04 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bu curești, s ecția a V -a c ivilă, contestatoarea a declarat recurs.

Prin decizia nr. 724 din 26 februarie 2014 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s ecția a II-a c ivilă, s-a admis recursul declarat de contestatoarea SC A. SRL Țuglui împo triv a se ntinței civile nr. 9 d in 04 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a c ivilă . A fost modificată sentința atacată , în sensul că s-a admis contestația la executare și a fost anulat ordinul de înființare din 02 august 201 O emis de intimata Agenția Domeniilor Statului și formele de executare pornite în baza acestuia. Potrivit dispozițiilor art. 379 alin. (1) C. proc. civ.: " N icio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă , lichidă și exigibilă". Prealabil , s-a reținut că orice executare silită are la bază existența unei creanțe , adică temeiul , fundamentul sau cauza care îl înd reptățește pe creditor să recurgă la constrângerea debitorului său.

Pentru a opera urmărirea silită creanța trebuie să îndeplinească mai multe cerințe: să fie certă, lichidă și exigibilă așa cum rezultă și din textul de lege precitat anterior . O creanță litigioasă nu are caracter cert și , deci , titularul său nu poate opune debitorului obligarea acestui a . În această ipoteză , nu există certitudinea că debitorul datorează ceva creditorului. Creanța este litigioasă atunci când debitorul contestă existența ei. Este adevărat că nu orice contestare a existentei unei creante este de natură a conduce la concluzia că ar fi incertă.

Însă , în ca uz ă , este de precizat împrejurarea că recurenta din prezenta cauză a întreprins un demers j udiciar încă din anul 2009 , anterior emiterii ordinului de poprire din 2 august 201 O , prin care s-a pornit executarea silită pentru suma de 296.654,06 RON , astfel cum rezultă chiar din obiectul cauzei dedus judecății ce formează obiectul dosarului evocat - înregistrat inițial nr. 2171/54/2009 - la Curtea de Apel Craiova, respectiv obligarea Agenției Domeniilor Statului - intimata în prezenta cauză - la schimbarea categoriei de folosință a suprafeței de teren ce face obiectul contractului de concesiune din 25 februarie 2008 , obl igarea Agenției Domeniilor Statului la restituirea sumei de 332.695,20 RON reprezentând contravaloarea redevenței achitate în avans și obligarea pârâtei - Agenția Domeniilor Statului să scutească reclamanta - recurenta din prezenta cauză de la plata redevenței pentru suprafața de 922,89 ha pentru o perioadă de 3 ani, adică 2008, 2009 și 2010 . Prin decizia nr. 1169 din 2 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de c ontencios administrativ și f iscal, s-a admis recursul recurentei - SC A. SRL Țuglui , s-a casat sentința recurată și s-a trimis cauza spre competentă soluționare la Tribun a lul București, secția de contencios administrativ și f iscal , pricină care l a tribunal a primit un alt număr de dosar ,

respectiv nr. 18268 /3/2012. În prezent, D osarul nr. 18268/3/2012 se află pe rolul Curții de Apel București, s ecția a IX- a de contencios a dministrativ și f is c al , cu termen de judecată la 23 iunie 2014 . Revenind , față de cele arătate la alineatele anterioare , se poa t e observa caracterul incert al creanței raportat la cauza ce se află pe : rolul alt ei instanțe încă din anul 2009 , anterior emiterii ordinului de poprire din 2 august 2010 , prin care s-a pornit executarea s il ită pentru suma de 296.654 , 06 RON , ceea ce conduce la împrejurarea că în cauză nu sunt înde plinite dispozițiile art. 379 C. proc. civ. , contrar considerentelor sentinței recurate . Prin urmare , executarea pornită de intimata Agenția Domeniilor Statului prin poprirea sumei de 296.654 RON a încălcat dispozițiile art. 379 C. proc.

civ. , întrucât această creanță nu este certă , iar ordinul privește plata redeven ței pentru intervalul de timp în care t e renul din litigiu nu a putut fi folosit confo rm destinației sale potri vi t contractului de concesiune . Ordinul de poprire din 2 august 2010 , prin care s-a pornit executarea silită pentru suma de 296 . 654,0 6 • RON, a fost emis după inițierea demersului judiciar al recurentei început din anul 2009 , prin care contestă această sumă, ceea ce nu îi conferă caracterul cert al creanței ci , dimpotrivă are un caracter litigios. Începerea · urmăririi silite înainte de realizarea condițiilor creanței determină anularea, totală sau parțială , a tuturor actelor de executare efectu te , pe calea contestației la executare.

Cum în cauză creanța nu era certă și avea evident un caracter litigios , în mod nelegal instanța anterioară a menționat executarea silită. Așa fiind, Înalta Curte a constatat că instanța anterioară a făcut o aplicare greșită a legii în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și cu argumente contrare dispozițiilor legale incidente în cauză în raport · de înscrisurile aflate la dosarul cauzei și apărăriie recurentei , ceea ce atrage anularea totală a executării silite începute împotriva sa. În consecință , Înalta Curte a admis recursul contestatoarei împotriva sentinței civile nr. 9 din 04 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, s ecția a V-a civilă , pe care a modificat-o, în sensul că a admis contestația la executare și a anulat ordinul de înființare poprire din 02 august 20 1 O emis de intimata Agenția Domeniilor Statului și formele de excutare pornite în baza acestuia.

Celelalte critici ale recurentei referitoare la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și la ignorarea dispozițiilor art. 399 și 454 din același cod fac de prisos examinarea acestora , în raport de soluția dată în recurs raportat la natura pricinii. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire Agenția Domeniilor Statului București , întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ.

, solicitând admiterea acesteia și schimbarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii recursului și menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 9 din 04 februarie 2013. Revizuenta arată că singura motivare a soluției pronunțate de Î nalta Curte constă în " caracterul incert al creanței raportat la cauza ce se află pe rolul altei instanțe încă din anul 2009 , anterior emiterii ordinului de poprire din 02 august 2010 , prin care s-a pornit executarea silită pentru suma de 296.654 , 06 RON ", instanța apreciind că, în situația în care s-ar admite solicitarea de schimbare a categoriei de folosință a respectivului tere n , atunci creanța Agenția Domeniilor Statului nu ar mai fi certă.

Demersul juridic la care face referire instanța de recurs a constituit obiectul Dosarului nr. 18268/3/2012 (inițial fi ind înreg istrat pe rolul Curții de Apel Craiova cu nr. 2171/54/2009) , prin care SC A. SRL Țuglui a solicitat schimbarea categoriei de folosință a suprafeței de teren ce face ob iectul contractului de concesiune din 25 februarie 2 008 , obligarea Agenției Domeniilor Statului la restituirea sumei de 332.695,20 RON reprezentând contravaloarea redevenței achitate în avans și obligarea Agenției Domeniilor Statului să scutească reclamanta de la plata redevenței pentru suprafața de 922 , 89 ha pentru o perioadă de 3 ani, respectiv 2008 , 2009 și 2010. Or , susține revizuenta , la data de 06 octombrie 2014, demersul juridic promovat de SC A. SRL în Dosarul nr. 18268/3/2012 , a fost respins în mod irevocabil de Curtea de Apel București , drept pentru care , întregul raționament juridic pe care s-a fondat hotărârea de admitere a recursului în Dosarul nr. 27687/215/2010, este anulat , fapt ce atrage , în mod logic , admiterea prezentei cereri de revizuire . Chiar și în situația în care acțiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 18268/3/2012 ar fi fost admisă prin admiterea recursului promovat de SC A. SRL , motivarea instanței de recurs în Dosarul nr. 27687/215/20 1 O este greșită ,

în condiții le în care la data pronunțării deciziei nr. 724 din 26 februarie 2014 nu era soluționat irevocabil Dosarul nr. 18268/3/2012, la data de 26 februarie 20 14 exista o hotărâre de respingere a demersului juridic al SC A. SRL de schimbare a categoriei de folosință a terenului deținut în regim de concesiune , altfel spus , la data când 26 februarie 2014 contractul de concesiune din anul 2008 era în vigoare , producându-și pe deplin efectele conform obiectului și clauzelor acestuia . Drept urmare, arată că executarea silită pornită de Agenția Domeniilor Statului s-a efectuat în baza unui contract perfect valabil , ceea ce demonstrează pe deplin caracterul cert al creanței. Referitor la art. 322 pct. 7 C. proc.

civ.

, revizuenta cons i deră că în speță este vorba de două litigii , între aceleași părți , prin care: - în Dosarul nr. 18268/3/2012 , instanța a respins ire vocabi l solicitarea SC A. SRL de schimbare a categoriei de folosință a terenului obiect al contractului din anul 2008 , respingând în mod implicit și solicitarea de restituire a redevenței achitate în avans , precum și solicitarea de scutire de la plata redevenței pe 3 ani, respective 2008 , 2009 și 2010 . În baza acestei sentințe , categoria de folosință a terenului este categoria stabilită în contractul de concesiune , pentru care s-a stabilit o anumită redevență ce trebuie plătită la termenele stabilite în co ntract , drept urmare , contractul de concesiune din anul 2008 , pe perioada cât a fost în ființă , era obligatoriu să fie executat cu respectarea clauzelor și condițiilor stabi lite la data încheierii acestuia , astfel că plata efectuată în avans este o plată datorată și valabilă , reclamanta fiind ținută și de obligația de plata a redevenței pentru suprafața de 922 , 89 ha pe anii 2008 , 2009 și 2010 . - în Dosarul nr. 27687/215/201 O instanța a stabilit că Agenția Domeniilor Statului nu de ț i ne o creanță certă , anulând forme l e de executare pornite de revizuentă , motivat de faptul că în Dosarul nr. 18268/3/201 2 ,

aceeași reclamantă a solicitat schimbarea categoriei de folosință a terenului obiect al contractului. Astfel , susține că există o sentință prin care se recun oaș te dreptul Agenției Domeniilor Statului de a solicita ș i de a obține redevență pentru terenul dat în concesiune către SC A. SRL și o sentință prin care îi sunt anulate formele de executare prin care Agenția Domeniilor Statului pretinde plata redevenței pentru terenul exploatat de · SC A. SRL în condițiile stabilite prin acordul părților în contractul de concesiune din anul 2008. Examinând motivele de revizuire , Înalta Curte constată următoarele: Revizuirea este o cale de atac extraordinară , de retractare evidențiată prin motivele exprese și limitativ determinate de art. 322 C. proc.

civ. , prin i ntermediui căreia se poate obține desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și reînnoirea judecății în cazurile determ inate de lege . Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

vizează împrejurări care au alterat procesul de stabilire a adevărului de c ătre instanța de judecată , legiuitorul reglementând două ipoteze, una având în vedere descoperirea unor înscrisuri după pronunțarea hotărâri i , textul fiind exigent în sensul condiționării exercitării că ii de atac de existe nța înscrisului la data judecății , care însă nu a putut fi cunoscut de insta nța care a pronunțat hotărârea supusă revizui r ii , neputând fi prezent ate de parte dintr-o împrejurare mai presus de voința ei , sau din cauza părții adverse care a și deținut-o , cealaltă ipoteză referindu-se la situația modificării sau . desființării hotărârii pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere , cu alte cuvinte hotărârea desființată sau modificată trebuie să fi avut un rol determinant în pronunțarea hotărârii a cărei retractare se urmăreșt e , adică să fi fost chiar suportul ei probator.

În speță , revizuenta nu a făcut o precizare asupra primei ipoteze avute î n vedere când a atacat decizia nr. 724 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curți , dar referind u-se la faptul că întregul raționament j uridic pe care s-a fondat hotărârea de admitere a recursului este anulat, Înalta Curte apreciază că temeiul de drept al formulării cererii este art. 322 pct. 5 teza a II -a C. proc. civ . lntervenirea unei situații noi după pronunțarea hotărârii at acate nu este motiv pentru promovarea revizuirii în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât decizia atacată , nr. 7 24 din 26 februarie 2 014 nu s-a pronunțat ca urmare a unei altei hotărâr i judecătorești rețin ute ca și material probator ci prin aceasta instanța de recurs a procedat la interpretarea dispozițiilor art. 379 C. proc.

civ. invocate de recurentă , cu consecința admiterii contestației la executare, reținându-se faptul că nu sunt îndep l inite dispozițiile evocate, întrucât creanța nu era certă și avea un caracter litigio s . În acest context , soluția irevocabilă pronunțată în Dosarul nr. 18268/3/2012 nu acoperă exigența condițiilor ce rut e de art. 322 alin. (1) pct. 5 teza a II-a C. proc. civ. , aceasta neexistând la data judecăț ii ca re a avut ca finalita te pronunțarea deciziei nr. 724 din 26 februarie 2014 a Î nalt e i Curți. Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. , se găsește în necesitatea de a se înlătura î ncălcarea principiului puterii lucrului judecat , când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite , dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Prin urmare , instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. , nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictori i , ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat și, în caz afirmativ , procedează la anularea ultimei hotărâri. Totodată , posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de împrejurarea ca , în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau , chiar dacă a fost invocat ă , instanța să fi omis a se pronunța asupra obiecțiilor în legătură cu existența acelei hotărâri , în sensul de a nu fi soluționat excepția puterii de lucru judecat.

Așa cum s-a arătat , la data de 26 februarie 2014, când s-a soluționat irevocabil , prin decizia atacată, recursul declarat de contestatoarea SC A. SRL Țuglui împotriva sentinței civile nr. 9 din 4 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în D osarul nr. 27687/215/201 0 , nu se pronunțase decizia nr. 7145 din 6 octombrie 2014 a Curții de Apel București în D osarul nr. 18268/3/2012 , astfel că nu s-a nesocotit putrerea de: lucru judecat a celor dezlegate jurisdicțional anterior pentru a se reține incidența dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ . Totodată , în cauză , nu este întrunită nici condiția identității de obiec t , deoarece primul litigiu , soluționat prin decizia a cărei revizuire se solicită (nr. 724 din 26 februarie 2014) a avut ca obiect o contestație la executare împotriva formelor de executare silită (în baza ordinului de înființare a popririi din 02 august 2010 emis de Agenția Domeniilor Statului ) , în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de concesiune din 25 februarie 2008 încheiat între contestatoarea SC A. SRL Dolj și Agenția Domeniilor Statului București.

Litigiul în care s-a pronunțat decizia nr. 7145 din 6 octombrie 2014 a Curții de Apel București, s ecția a VIII-a c ontencios administrativ și f iscal , în Dosarul nr. 18268/3/2012 a avut ca obiect obligarea Agenției Domeniilor Statului la schimbarea categoriei de folosință a suprafeței de teren ce face obiectul contractu lui de concesiune din 2 5 februarie 2008 și obligarea Agenției Domeniilor Statului la restituirea sumei de 332.695 , 20 RON reprezentând contravaloarea redevenței achitate în avans și obligarea pârâtei să scutească reclamanta SC A. SRL Dolj de la plata redevenței pentru suprafața de 922 , 89 ha pentru o perioadă de 3 ani - 2008 , 2009 și 2010 . Constatând că nu este îndeplinită condiția identității de obiect , cele două hotărâri judecătorești soluționând raporturi juridice diferite (chiar dacă acestea izvorăsc din neînțelegerile părților cu privire la același contract de concesiune) , Î nalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc.

civ . Este irelevant faptul că pricinile soluționate prin hotărârile judecătorești menționate au avut același cauză juridică, cât timp acestea au avut obiect diferit și nu au fost pronunțate prin înfrângerea autorității de lucru judeca t a primei hotărâri. Fiind vorba de pricini diferite , aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate , caracterul unor critici de nelegalitate, prin care surmărește reformarea unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat ci , dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu , anume sub motiv că judecata ar fi fost greșită , ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.

Așa fiind , pentru considerentele de fapt și de drept arătate , Înalta Curte urmează a constata că nu sunt date condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ. și , pe cale de consecință, cererea de revizuire va fi respinsă .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de re v izuenta Agenția Domeniilor Statului București împotriva deciziei nr. 724 din 26 februarie 2014 , pronunțată de inalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă , în Dosarul nr. 27687/215/2010 . Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică , astăzi 4 februarie 2015.