ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 367/2015
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 367/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Deliberând asupra cererii de
r
evizu
ire
,
consta
t
ă
urmă
t
oare
l
e:
În Dosar
ul nr.
27687/2
1
5/2010
al Judecătoriei
Craiova
,
SC
A.
SRL
Dolj
,
a
formu
la
t contestaț
i
e
l
a
executare
și so
lic
itat
suspendarea
executării
silite în cont
r
adictoriu cu Agenția Domeniilor Statului
București,
Banca R.I.
SA
Bu
curești
,
Banca R.I.
SA
-
Sucursala Craiova
și
Trezoreri
a Adm
ini
strația
Comunală C
r
aiova, împotriva
formelor de executare silită pornită
de Agenția Domeniilor Statului
,
în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de
concesiune
din
25 februarie 2008 înche
iat
între
contestatoare
și
Agenția
Domeniilor Statului
București.
În
acest
sens
s-a
solicitat anularea
formelor
de
executare realizate
până
în
prezent
,
în baza
ordinului de
înființa
r
e
a
popririi din 02 august 2020 emis
de
Agenția
Domeniilor Statului
asupra
conturilor SC A. SRL
,
cu
cheltuieli
de
judecat
ă
.
Prin
sent
ința
c
ivilă
nr.
20896 din
10 decembrie 2
010
pronunțată de
Judecătoria
Craiova s-a admis excepția necompetenței materiale
și
teritoriale
a Judecătoriei Craiova și
s-a declinat
competența de
soluționare
a
cauzei în
favoarea
Curții
de Apel
București, secția civilă
.
Îm
potriva
acestei hotărâri SC A.
SRL
a formulat recurs
care
a
fost respins
prin
decizia nr. 1017 din 11 mai 2011
pronunțată de
Tribunalul
Dolj
.
Contestația
la
executare
a fost înregistrată la Curtea de
Apel
București
sub
nr. 27687/215/201
O.
Prin sentința civilă
nr. 9 din
04 februarie
2013
pronunțată de
Curtea
de
Apel
București,
s
ecția
a
V-a civilă,
a
fost
respinsă
ca neîntemeiată contestația la
executare formulată de
contestatoare.
Prin încheierea din 26
noiembrie
20
12 Curtea de
Apel
București
a respins
excepțiile inadmisibilității cererii de suspendare a
executării
silite și
excepția
,
prematuri
t
ății acțiunii ca neîntemeiate motivat
de
faptul că
prin
contestație s-a solicitat anularea formelor de executare
și
nu
întoarcerea
executării si
lite
.
.
Împotriva
sentinței
civile
nr.
9
din
04 februarie
2013
pronunțată de Curtea de Apel
Bu
curești,
s
ecția
a V
-a c
ivilă,
contestatoarea
a declarat recurs.
Prin decizia nr. 724 din 26 februarie
2014
,
pronunțată
de
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție, s
ecția
a II-a
c
ivilă,
s-a admis
recursul declarat
de
contestatoarea
SC
A. SRL
Țuglui
împo
triv
a se
ntinței
civile
nr.
9 d
in
04
februarie
2013
pronunțată de
Curtea
de
Apel București,
secția
a
V-a c
ivilă
.
A fost
modificată
sentința atacată
,
în
sensul
că
s-a
admis
contestația
la executare
și
a fost anulat ordinul
de înființare din 02 august 201
O
emis
de
intimata
Agenția
Domeniilor Statului
și formele de
executare
pornite
în
baza acestuia.
Potrivit dispozițiilor art.
379
alin.
(1) C.
proc.
civ.:
"
N
icio
urmărire
asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât
pentru o
creanță certă
,
lichidă
și exigibilă".
Prealabil
,
s-a
reținut
că
orice executare silită
are
la
bază
existența
unei creanțe
,
adică temeiul
,
fundamentul
sau cauza care
îl înd
reptățește
pe creditor
să recurgă la constrângerea
debitorului
său.
Pentru a opera urmărirea silită
creanța trebuie să îndeplinească mai multe
cerințe:
să
fie
certă,
lichidă
și
exigibilă așa
cum
rezultă
și
din
textul
de lege
precitat anterior
.
O creanță
litigioasă
nu are caracter cert și
,
deci
,
titularul
său nu poate opune debitorului obligarea
acestui
a
.
În această
ipoteză
,
nu
există
certitudinea că debitorul datorează ceva creditorului.
Creanța
este litigioasă
atunci când debitorul
contestă existența
ei.
Este
adevărat
că
nu orice
contestare a existentei unei creante
este
de natură
a conduce
la
concluzia că ar
fi
incertă.
Însă
,
în ca
uz
ă
,
este de
precizat împrejurarea că recurenta din prezenta cauză a
întreprins
un demers
j
udiciar
încă din anul 2009
,
anterior
emiterii ordinului de poprire din 2
august
201
O
,
prin care
s-a pornit executarea silită pentru suma de 296.654,06
RON
,
astfel cum
rezultă chiar din
obiectul
cauzei
dedus judecății
ce
formează
obiectul
dosarului evocat
- înregistrat
inițial
nr.
2171/54/2009
-
la
Curtea de Apel Craiova, respectiv
obligarea
Agenției
Domeniilor Statului
-
intimata
în prezenta cauză -
la
schimbarea
categoriei
de
folosință a suprafeței de teren
ce
face
obiectul contractului de
concesiune
din 25
februarie 2008
,
obl
igarea
Agenției Domeniilor Statului
la
restituirea
sumei de
332.695,20
RON reprezentând contravaloarea
redevenței
achitate în avans
și
obligarea
pârâtei -
Agenția Domeniilor Statului
să scutească reclamanta
-
recurenta
din prezenta
cauză
de la plata redevenței pentru suprafața
de
922,89
ha pentru
o
perioadă
de
3 ani, adică 2008, 2009 și 2010
.
Prin decizia nr. 1169 din
2
martie
2012
pronunțată
de
Înalta
Curte
de
Casație și Justiție, secția
de c
ontencios
administrativ și f
iscal,
s-a
admis
recursul recurentei - SC A. SRL
Țuglui
,
s-a
casat sentința
recurată și s-a trimis cauza spre
competentă
soluționare
la
Tribun
a
lul
București, secția de contencios administrativ și f
iscal
,
pricină
care l
a
tribunal
a primit un alt număr
de dosar
,
respectiv
nr. 18268
/3/2012. În
prezent, D
osarul nr.
18268/3/2012
se află
pe
rolul Curții de Apel
București, s
ecția
a IX-
a de contencios
a
dministrativ
și f
is
c
al
,
cu
termen
de
judecată
la
23
iunie 2014
.
Revenind
,
față de
cele arătate la alineatele anterioare
,
se
poa
t
e
observa
caracterul incert al creanței raportat la cauza ce se află pe
:
rolul
alt
ei
instanțe
încă din anul 2009
,
anterior emiterii ordinului de
poprire
din 2 august
2010
,
prin care
s-a
pornit executarea
s
il
ită
pentru suma
de
296.654
,
06
RON
,
ceea ce
conduce la
împrejurarea că în
cauză
nu sunt
înde
plinite
dispozițiile art. 379 C.
proc.
civ.
,
contrar
considerentelor sentinței recurate
.
Prin urmare
,
executarea
pornită de intimata
Agenția Domeniilor Statului
prin
poprirea
sumei de 296.654
RON
a încălcat
dispozițiile
art. 379 C. proc. civ.
,
întrucât
această
creanță nu este certă
,
iar ordinul
privește plata
redeven
ței
pentru
intervalul
de timp
în
care
t
e
renul
din
litigiu
nu a putut fi folosit
confo
rm
destinației
sale
potri
vi
t
contractului
de
concesiune
.
Ordinul
de
poprire
din 2 august 2010
,
prin care s-a pornit executarea silită
pentru suma
de
296
.
654,0
6
•
RON,
a
fost
emis după
inițierea
demersului
judiciar
al recurentei început din
anul 2009
,
prin care contestă
această sumă, ceea ce nu
îi conferă caracterul cert al creanței ci
,
dimpotrivă
are
un
caracter litigios.
Începerea
·
urmăririi
silite înainte de realizarea condițiilor creanței
determină
anularea, totală sau parțială
,
a tuturor actelor de executare
efectu te
,
pe calea contestației
la
executare.
Cum
în
cauză creanța
nu era certă și avea evident un caracter litigios
,
în mod nelegal
instanța anterioară a menționat executarea silită.
Așa fiind, Înalta Curte a constatat
că instanța
anterioară
a făcut
o
aplicare
greșită a legii în sensul dispozițiilor art.
304
pct. 9 C.
proc.
civ. și
cu argumente contrare dispozițiilor legale
incidente
în
cauză
în
raport
·
de înscrisurile aflate la dosarul cauzei
și
apărăriie
recurentei
,
ceea
ce
atrage anularea totală a executării silite
începute
împotriva sa.
În consecință
,
Înalta Curte
a admis recursul contestatoarei
împotriva
sentinței
civile nr. 9 din 04 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel
București,
s
ecția
a
V-a civilă
,
pe care a modificat-o, în sensul
că
a admis
contestația la
executare și a anulat ordinul de înființare
poprire
din 02 august
20
1
O
emis de
intimata Agenția Domeniilor Statului și formele de excutare pornite în baza acestuia.
Celelalte critici ale recurentei
referitoare
la
motivul
de nelegalitate
prevăzut de art. 304
pct.
7
C. proc.
civ. și la ignorarea dispozițiilor
art.
399 și 454
din
același cod fac de prisos examinarea acestora
,
în raport
de
soluția dată în
recurs
raportat la natura pricinii.
Împotriva
acestei
decizii
a
formulat cerere de revizuire Agenția
Domeniilor
Statului București
,
întemeiată
pe
dispozițiile art. 322 pct. 5
și 7 C.
proc. civ.
,
solicitând
admiterea acesteia și schimbarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii
recursului și
menținerii ca legală
și
temeinică
a sentinței civile nr. 9 din 04 februarie 2013.
Revizuenta arată că singura motivare
a soluției pronunțate de Î
nalta
Curte
constă în
"
caracterul incert al creanței raportat
la cauza
ce se află pe
rolul
altei instanțe încă din anul 2009
,
anterior
emiterii ordinului de poprire din 02 august 2010
,
prin care
s-a pornit executarea silită pentru suma de
296.654
,
06
RON
",
instanța apreciind că, în situația în care s-ar admite solicitarea
de schimbare a categoriei de folosință a
respectivului
tere
n
,
atunci creanța
Agenția Domeniilor Statului
nu ar mai
fi
certă.
Demersul juridic
la
care face
referire instanța de recurs a constituit
obiectul
Dosarului
nr. 18268/3/2012 (inițial
fi
ind
înreg
istrat
pe rolul
Curții
de Apel Craiova cu nr. 2171/54/2009)
,
prin
care SC
A. SRL
Țuglui a solicitat schimbarea categoriei de
folosință
a
suprafeței de teren
ce
face
ob
iectul
contractului
de concesiune din 25 februarie
2
008
,
obligarea
Agenției Domeniilor Statului
la restituirea sumei de 332.695,20
RON reprezentând contravaloarea
redevenței
achitate
în avans și obligarea
Agenției Domeniilor Statului
să scutească reclamanta
de
la plata
redevenței pentru suprafața de 922
,
89 ha pentru o perioadă de
3
ani,
respectiv 2008
,
2009 și 2010.
Or
,
susține
revizuenta
,
la
data de 06 octombrie 2014, demersul juridic
promovat
de SC A.
SRL
în Dosarul nr. 18268/3/2012
,
a
fost
respins
în
mod
irevocabil
de
Curtea
de Apel
București
,
drept
pentru care
,
întregul raționament juridic pe
care s-a fondat
hotărârea
de admitere a recursului în
Dosarul
nr. 27687/215/2010,
este
anulat
,
fapt
ce
atrage
,
în
mod logic
,
admiterea prezentei
cereri
de revizuire
.
Chiar și
în
situația
în care acțiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 18268/3/2012
ar fi fost
admisă prin
admiterea recursului promovat de
SC
A.
SRL
,
motivarea
instanței de
recurs în Dosarul nr.
27687/215/20
1
O
este greșită
,
în
condiții
le
în
care
la
data pronunțării
deciziei nr. 724 din 26 februarie 2014
nu
era
soluționat
irevocabil Dosarul nr. 18268/3/2012,
la
data de
26 februarie
20
14 exista
o
hotărâre de respingere
a
demersului
juridic
al
SC A.
SRL de schimbare
a categoriei de folosință a
terenului
deținut în
regim
de concesiune
,
altfel
spus
,
la
data
când 26
februarie 2014 contractul
de
concesiune
din
anul 2008
era în vigoare
,
producându-și pe deplin efectele
conform
obiectului
și
clauzelor acestuia
.
Drept urmare, arată că executarea
silită pornită de
Agenția Domeniilor Statului
s-a
efectuat
în
baza
unui contract perfect
valabil
,
ceea
ce
demonstrează
pe
deplin
caracterul cert
al
creanței.
Referitor la art.
322
pct. 7 C. proc. civ.
,
revizuenta cons
i
deră
că în speță
este vorba
de două litigii
,
între
aceleași
părți
,
prin
care:
- în
Dosarul
nr. 18268/3/2012
,
instanța a respins
ire
vocabi
l
solicitarea
SC
A. SRL de
schimbare
a categoriei
de folosință
a terenului
obiect
al contractului
din anul
2008
,
respingând
în
mod
implicit
și solicitarea de
restituire
a
redevenței
achitate
în avans
,
precum
și
solicitarea de
scutire de
la plata redevenței pe
3 ani,
respective
2008
,
2009 și 2010
.
În baza acestei sentințe
,
categoria
de folosință a terenului este categoria stabilită în
contractul
de concesiune
,
pentru
care
s-a stabilit
o anumită redevență
ce
trebuie plătită
la termenele stabilite
în co
ntract
,
drept urmare
,
contractul
de concesiune din anul 2008
,
pe
perioada
cât
a fost
în
ființă
,
era
obligatoriu să
fie
executat cu
respectarea
clauzelor și condițiilor stabi
lite
la data
încheierii
acestuia
,
astfel că
plata efectuată în
avans
este o plată datorată
și valabilă
,
reclamanta
fiind ținută și
de
obligația
de plata a
redevenței
pentru
suprafața
de
922
,
89 ha pe anii
2008
,
2009 și
2010
.
-
în Dosarul
nr. 27687/215/201
O
instanța a stabilit că
Agenția Domeniilor Statului
nu de
ț
i
ne
o
creanță
certă
,
anulând
forme
l
e
de executare pornite de revizuentă
,
motivat
de faptul că în Dosarul nr.
18268/3/201
2
,
aceeași
reclamantă
a
solicitat schimbarea
categoriei de
folosință
a terenului obiect
al
contractului.
Astfel
,
susține
că există o sentință prin care se
recun
oaș
te dreptul
Agenției Domeniilor Statului
de
a solicita
ș
i
de
a obține redevență
pentru terenul dat
în concesiune
către SC
A. SRL și o
sentință
prin care îi sunt
anulate
formele
de executare
prin care
Agenția Domeniilor Statului
pretinde
plata redevenței
pentru terenul
exploatat
de
·
SC A. SRL în condițiile stabilite prin acordul părților în contractul
de concesiune
din anul
2008.
Examinând motivele
de revizuire
,
Înalta Curte
constată următoarele:
Revizuirea este o
cale
de atac
extraordinară
,
de
retractare
evidențiată prin motivele exprese
și
limitativ
determinate de art. 322 C. proc. civ.
,
prin
i
ntermediui
căreia se poate
obține
desființarea
unei
hotărâri
judecătorești
definitive
și reînnoirea judecății în
cazurile
determ
inate
de lege
.
Motivul de revizuire prevăzut de
art. 322
pct.
5 C. proc. civ. vizează împrejurări care au
alterat
procesul de stabilire a adevărului de
c
ătre instanța
de
judecată
,
legiuitorul reglementând
două ipoteze, una având
în
vedere descoperirea
unor
înscrisuri după pronunțarea
hotărâri
i
,
textul
fiind
exigent
în
sensul
condiționării exercitării
că
ii
de atac
de
existe
nța
înscrisului
la
data judecății
,
care însă
nu a putut fi cunoscut de
insta
nța
care a pronunțat
hotărârea
supusă
revizui
r
ii
,
neputând
fi
prezent
ate
de parte dintr-o împrejurare
mai
presus de
voința
ei
,
sau din
cauza
părții
adverse care a și deținut-o
,
cealaltă
ipoteză referindu-se la situația modificării sau
.
desființării
hotărârii
pe care
s-a
întemeiat
hotărârea
a
cărei
revizuire
se
cere
,
cu
alte cuvinte
hotărârea
desființată sau modificată
trebuie
să fi avut
un
rol determinant în pronunțarea
hotărârii
a
cărei
retractare se
urmăreșt
e
,
adică să
fi
fost chiar suportul ei probator.
În
speță
,
revizuenta
nu a făcut o precizare asupra primei
ipoteze
avute î
n vedere când a atacat decizia nr.
724 din
26 februarie 2014
a
Înaltei
Curți
,
dar
referind
u-se
la faptul că întregul raționament
j
uridic
pe care
s-a fondat hotărârea de admitere
a recursului
este anulat,
Înalta
Curte
apreciază că temeiul de drept al formulării cererii este art. 322
pct. 5 teza a II
-a
C.
proc.
civ
.
lntervenirea unei situații
noi
după pronunțarea
hotărârii
at
acate
nu
este motiv pentru promovarea revizuirii
în
sensul dispozițiilor
art. 322 pct. 5
C.
proc.
civ., întrucât decizia atacată
,
nr.
7
24
din
26
februarie 2
014
nu s-a pronunțat ca urmare
a
unei altei
hotărâr
i
judecătorești
rețin
ute
ca
și
material
probator
ci prin
aceasta
instanța de recurs a procedat
la
interpretarea
dispozițiilor art.
379
C. proc.
civ. invocate de recurentă
,
cu
consecința
admiterii
contestației
la executare,
reținându-se
faptul că
nu sunt îndep
l
inite dispozițiile
evocate,
întrucât creanța nu era
certă
și
avea un
caracter
litigio
s
.
În acest context
,
soluția
irevocabilă
pronunțată în Dosarul
nr. 18268/3/2012
nu acoperă exigența
condițiilor
ce
rut
e de
art. 322
alin.
(1)
pct.
5 teza a II-a
C.
proc.
civ.
,
aceasta
neexistând la data judecăț
ii
ca
re
a avut ca
finalita
te
pronunțarea deciziei nr. 724 din 26 februarie 2014
a
Î
nalt
e
i
Curți.
Rațiunea
reglementării
revizuirii
prevăzute
de
art. 322
pct. 7 C. proc. civ.
,
se
găsește în
necesitatea de a
se
înlătura
î
ncălcarea
principiului puterii lucrului judecat
,
când instanțele
au dat soluții
contrare
în
dosare
diferite
,
dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
Prin
urmare
,
instanța
competentă
să se pronunțe asupra revizuirii
întemeiate
pe dispozițiile art.
322 pct. 7
C.
proc. civ.
,
nu
exercită
un control
judiciar asupra legalității
și temeiniciei
hotărârilor
contradictori
i
,
ci
verifică
numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată
cu
încălcarea
principiului puterii
lucrului judecat
și,
în caz
afirmativ
,
procedează
la
anularea ultimei hotărâri.
Totodată
,
posibilitatea
de a cere revizuirea pentru contrarietate de
hotărâri este
condiționată
de împrejurarea ca
,
în
cadrul celui de al
doilea
proces,
să
nu se fi invocat prima hotărâre sau
,
chiar
dacă
a fost
invocat
ă
,
instanța
să
fi omis a
se
pronunța asupra obiecțiilor în legătură cu existența
acelei
hotărâri
,
în
sensul
de
a nu
fi
soluționat
excepția puterii de
lucru
judecat.
Așa cum
s-a
arătat
,
la data
de 26
februarie
2014,
când
s-a soluționat irevocabil
,
prin decizia
atacată,
recursul declarat de contestatoarea
SC
A.
SRL Țuglui
împotriva sentinței
civile
nr. 9 din 4 februarie
2013 pronunțată
de
Curtea
de Apel
București, secția
a V-a civilă,
în D
osarul
nr.
27687/215/201
0
,
nu
se pronunțase
decizia nr.
7145 din
6
octombrie
2014
a Curții
de Apel
București în D
osarul
nr. 18268/3/2012
,
astfel că
nu s-a nesocotit putrerea de:
lucru judecat a
celor
dezlegate
jurisdicțional anterior pentru a se reține incidența dispozițiilor
art. 322
pct.
7
C.
proc. civ
.
Totodată
,
în cauză
,
nu
este
întrunită
nici
condiția identității
de
obiec
t
,
deoarece
primul litigiu
,
soluționat prin decizia
a cărei
revizuire
se
solicită
(nr. 724 din 26 februarie 2014)
a avut
ca
obiect
o
contestație
la executare
împotriva
formelor de executare silită (în baza ordinului de înființare a popririi
din 02 august 2010 emis de
Agenția Domeniilor Statului
)
,
în
baza
titlului
executoriu
reprezentat de contractul de concesiune din
25 februarie 2008 încheiat între contestatoarea
SC
A. SRL
Dolj
și
Agenția
Domeniilor Statului
București.
Litigiul în
care s-a
pronunțat decizia nr.
7145 din 6 octombrie 2014 a Curții
de Apel
București, s
ecția
a
VIII-a c
ontencios
administrativ
și f
iscal
,
în Dosarul nr. 18268/3/2012 a
avut
ca obiect
obligarea
Agenției Domeniilor Statului
la
schimbarea
categoriei de
folosință
a suprafeței de
teren
ce face
obiectul
contractu
lui
de
concesiune
din 2
5
februarie
2008
și obligarea
Agenției Domeniilor Statului
la restituirea
sumei de
332.695
,
20
RON reprezentând
contravaloarea redevenței achitate
în avans și
obligarea
pârâtei să
scutească
reclamanta SC A.
SRL
Dolj de
la
plata redevenței pentru suprafața de 922
,
89 ha pentru
o perioadă
de
3
ani - 2008
,
2009
și 2010
.
Constatând că
nu
este îndeplinită
condiția identității
de obiect
,
cele
două
hotărâri
judecătorești soluționând raporturi juridice diferite
(chiar dacă
acestea izvorăsc din neînțelegerile părților cu
privire
la
același contract de concesiune)
, Î
nalta
Curte
apreciază
că
nu sunt
îndeplinite cerințele
art. 322
pct. 7 C.
proc. civ
.
Este irelevant faptul că
pricinile
soluționate prin hotărârile judecătorești
menționate
au
avut același
cauză juridică, cât timp acestea
au avut obiect diferit și
nu
au
fost
pronunțate
prin înfrângerea autorității de
lucru
judeca
t
a
primei
hotărâri.
Fiind vorba de pricini
diferite
,
aspectele
invocate prin cererea
de
revizuire îmbracă, în
realitate
,
caracterul
unor critici de nelegalitate, prin care surmărește reformarea
unei
hotărâri
judecătorești intrată
în
puterea
lucrului judecat,
nu
pe motiv
că ar fi fost pronunțată cu încălcarea
principiului
autorității
de lucru judecat ci
,
dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu
,
anume sub
motiv că judecata ar fi fost greșită
,
ceea ce
nu
este permis pe calea
revizuirii.
Așa
fiind
,
pentru considerentele
de fapt și de drept arătate
,
Înalta
Curte urmează
a constata că nu sunt date condițiile de admisibilitate prevăzute
de
dispozițiile
art. 322
pct. 5
și
7
C. proc. civ. și
,
pe cale de
consecință,
cererea
de
revizuire va fi
respinsă
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată
de
re
v
izuenta
Agenția Domeniilor Statului
București împotriva deciziei
nr. 724 din
26
februarie 2014
,
pronunțată de
inalta
Curte de
Casație și Justiție, secția a II-a civilă
,
în Dosarul
nr. 27687/215/2010
.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică
,
astăzi 4
februarie 2015.