ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4410/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4410/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței

ca prin hotărârea pe care o va pronunța să aprecieze asupra calității de

lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul M.I.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că sunt asigurate condițiile impuse

de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de

"lucrător al Securității".

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul M.I. a solicitat respingerea acțiunii în constatare

promovată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS)

ca neîntemeiată.

Prin Sentința civilă

nr. 1309 din 11 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu

pârâtul M.I., a constatat calitatea pârâtului M.I. de lucrător al Securității,

potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prima condiție ce

trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de

lucrător al Securității este aceea ca această persoană să fi avut calitatea de

ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de

Securitate, inclusiv ofițer acoperit în perioada 1945 - 1989, iar a doua

condiție vizează activitatea desfășurată, în sensul că, în perioada 1945 -

1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și

libertăți fundamentale ale omului.

Curtea de apel a

apreciat că, în ceea ce îl privește pe pârâtul M.I. îndeplinirea primei

condiții este evidentă, acesta fiind la nivelul anului 1980 maior și deținând

funcția de șef al Serviciului 3 din cadrul Inspectoratului Județean de

Securitate Arad, iar a doua condiție este îndeplinită prin prisma activităților

pe care pârâtul le-a desfășurat și a consecințelor acestora.

Curtea a apreciat că

nu poate fi primită apărarea pârâtului în sensul că prin acele activități și-a

îndeplinit sarcinile profesionale, legale la acea dată, căci dispozițiile art.

2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 nu exclud de sub incidența sa

situațiile în care lucrătorul Securității acționa în limitele "fișei

postului", fiind suficient ca prin respectivele activități să se producă

doar o îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale.

Instanța de fond a

reținut că, în cauza de față, activitatea expusă prin adresa existentă la

dosarul Curții, astfel cum emană de la partea pârâtă M.I., tocmai acest aspect

de fapt îl conturează, anume îngrădirea dreptului la viață privată al unui

cetățean, prin verificarea mai multor aspecte ale acesteia - mediul familial,

relațiile la locul de muncă, religie, exercitarea libertății de mișcare.

Despre susținerile

pârâtului, potrivit cărora astfel de activități se desfășoară și în prezent,

Curtea a subliniat că acesta ignoră, pe de o parte, contextul diferit, iar, pe

de altă parte, că, în ipoteza în care astfel de activități s-ar desfășura, ele

pot fi justificate în prezent în măsura în care sunt orientate spre apărarea

securității naționale, văzută ca bine colectiv al tuturor cetățenilor, spre

deosebire de perioada regimului comunist, când Securitatea constituia un instrument

de permanentă teroare exercitată împotriva cetățenilor țării, drepturilor și

libertăților lor fundamentale.

Curtea a apreciat că

nici apărările privitoare la persoanele care au procedat efectiv la strângerea

informațiilor și metodele folosite nu prezintă relevanță, dat fiind că

prioritare în analiză sunt conținutul acelor informații și apoi faptul că

pârâtul M.I., în calitate de superior ierarhic - șef serviciu, a acceptat acele

verificări și a valorificat prin transmitere către solicitantul UM x/I București

informațiile obținute, având potențial de atingere a dreptului la viață

privată, prin îngrădirea acestuia ca efect al culegerii, centralizării,

comunicării și valorificării ulterioare.

S-a mai reținut în

considerentele hotărârii atacate că partea pârâtă, în calitate de exponent al

autorității Statului român prin funcția de ofițer de Securitate, acționa ca

agent al acestuia, iar nu de simplu particular, revenindu-i astfel sarcina de a

asigura respectarea obligațiilor rezultate din tratatul internațional prin care

se recunoștea expres dreptul la viață privată.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul M.I., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea

recursului declarat se arată că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală,

în cauză fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9

și de art. 304

1

C. proc. civ.

Arată recurentul că

sentința a fost motivată pe elemente ce nu au legătură cu cauză, evitându-se

analiza apărărilor efectuate în baza normelor materiale ce au legătură directă

cu cauza.

Subliniază recurentul

că nici una din activitățile care i se reproșează nu au suprimat, sau îngrădit,

sau condus la suprimarea sau îngrădirea drepturilor petentului și nici

reclamantul nu a dovedit acest fapt.

Recurentul mai

subliniază faptul că instanța de judecată a constatat, de altfel, că nu

drepturile petentului au fost încălcate, ci ale fraților acestuia, dar care nu

sunt petenți în cauză și nu au promovat o asemenea cerere.

Recurentul critică

hotărârea instanței de fond și pentru faptul că instanța a apreciat că sunt

îndeplinite cele două condiții cerute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008,

respectiv că a fost ofițer de securitate și a desfășurat activități prin care a

suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, fără a

constata condiția obligatorie și cumulativă ca această suprimare să se facă în

scopul susținerii puterii totalitar comuniste, astfel cum prevede legea.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

În prezenta cauză,

problema dedusă judecății este aceea dacă Curtea de Apel București a fost sau

nu legal sesizată de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității cu acțiunea în constatarea calității recurentului-pârât de lucrător

al Securității, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată

cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

După cum s-a relevat

anterior, această acțiune în constatare a avut la bază cererile de verificare

adresate de numitul B.H. și numitul M.T.T., prin care aceștia au solicitat

verificarea sub aspectul constatării calității de lucrători ai securității,

pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului

fond informativ nr. x, în care pârâtul M.I. figurează.

Înalta Curte

apreciază că este fondată critica recurentului, având în vedere că prima

instanță, adăugând la lege, a făcut o interpretare eronată a prevederilor art.

1 alin. (1), 7 și 9 din ordonanța mai sus arătată.

Astfel, conform art.

1 alin. (1) din această reglementare, orice cetățean român sau cetățean străin

care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări

membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru

al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de

Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria

persoană, potrivit acestei ordonanțe și în conformitate cu prevederile legii

privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională; acest drept

se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și

eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care

privesc propria persoană.

Art. 1 alin. (7) din

ordonanță prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost

urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea

lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu

informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de

lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului.

Art. 1 alin. (9) din

ordonanță precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1) -

(3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și

autentică.

Rezultă că acțiunea

în constatare prevăzută de art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată

și completată, poate fi formulată în scopul de a se constata calitatea de

lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului persoanei care solicită verificarea/sau, din oficiu, pentru

persoanele prevăzute la art. 4 și art. 5 din ordonanță.

În speță, nu s-a

contestat calitatea recurentului-pârât de fost angajat al Securității.

Astfel, din

interpretarea textelor legale anterior citate, se poate desprinde ideea că nu

orice persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității

pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar

întocmit de această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la

propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă

că au fost urmărite de Securitate.

Pe de altă parte, în

ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității,

aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui

dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu și a altor

persoane.

Cu alte cuvinte,

legea în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității

se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea

dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.

Mai mult decât atât,

niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor

calității de lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât

solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de

Securitate, dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.

Ca atare, exercitarea

dreptului de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru

ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de

Securitate al unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei persoane,

iar nu și altor persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă au

fost împuternicite cu procură specială și autentică în acest scop.

Într-adevăr, în cauza

de față, atât acțiunea în constatare, cât și nota de constatare anexată

acesteia au avut în vedere cererile de verificare formulate de numiții B.H. și

M.T.T., persoane care nu au nicio legătură cu măsurile luate sau aprobate de

recurent, individualizate în respectiva notă de constatare.

O dovadă în acest

sens o reprezintă și documentația prezentată de intimat, aflată la dosarul de

fond.

Din nota de

constatare din 26 iunie 2012, emisă în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr.

24/2008, precum și din înscrisurile depuse la dosarul de fond, rezultă că

recurentul a contribuit la instrumentarea dosarului nr. I 259078, titular

M.T.T. și a dosarului nr. I 210847, titular B.N.

Este de observat

faptul că, în ceea ce privește dosarul în care este titular numitul M.T.T.,

verificarea acestuia s-a făcut pentru că această persoană era ofițer cu grad de

căpitan la Biroul Meteo din Comandamentul Diviziei 70 Aviație, persoanele

urmărite fiind însă frații acestuia, care nu au făcut cerere de verificare a

pârâtului.

În acest context,

astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, verificarea s-a făcut

la cererea expresă a serviciului de contraspionaj, fiind o lucrare de

"cadre" pentru verificarea și completarea dosarului ofițerului.

Astfel, din studiul

cererii informative se observă că ambii frați ai persoanei vizate, care mai era

și ofițer, aveau tentative și manifestări evidente de trecere a frontierei,

afectând situația ofițerului prin presiunile ce se puteau pune asupra acestuia

de organizațiile de informații străine, mai ales dacă aceste persoane reușeau

să ajungă în străinătate, existând posibilitatea de a fi racolat de agenturile

străine.

Rezultă, așadar, că

cel care a făcut cererea era urmărit în procedurile interne ale securității,

fiind ofițer de informații, care avea 2 rude, frați, cu intenție de evaziune -

emigrare în străinătate, lucru ce ar fi adus atingere probității acestuia prin

periclitarea situației sale profesionale, în sensul expunerii la presiuni și

acțiuni provocatoare ale unor servicii de informații, dat fiind că frații

acestuia reprezentau o posibilitate de șantaj extrem, cât și compromiterea

acestuia prin cooptarea lui în cultul baptist, cult pe care activitatea

operațională și de culegere de informații naționale o aveau în vizor prin

descoperirea unor agenți provocatori ori de informații din cadrul acesteia.

Din actele și

lucrările dosarului mai rezultă faptul că serviciul în care activa pârâtul nu a

lucrat cazul, iar informațiile au fost doar comunicate la București de

serviciul 3 Arad, informații care au fost puse la dispoziție de serviciul 1

județean Arad, care avea atribuții de contraspionaj, deci rolul pârâtului a

fost doar acela de a trimite mai departe informațiile comunicate de serviciul

supravegherea sa, ci a unui alt ofițer, care se individualizează ca fiind Mr.

C. M.

În ceea ce privește

Dosarul nr. I 210847, atât acțiunea în constatare, cât și nota de constatare

anexată acesteia, au avut în vedere cererea de verificare formulată de numitul

B.H., persoană care nu are nicio legătură cu măsurile luate sau aprobate de recurent,

individualizate în respectiva notă de constatare, titular al dosarului fiind

B.N.

Ca atare, în raport

de probatoriul administrat, numiții M.T.T. și B.H. nu pot avea calitatea de

subiecte ale unor dosare din care să rezulte că ar fi fost urmărite de către

Securitate, mai precis, de către recurent, prin activitățile întreprinse sau

dispuse de către acesta.

Prin urmare, cererile

de verificare a calității de "lucrător de Securitate", formulate de

aceste persoane fizice, nu puteau să stea la baza prezentei acțiuni în

constatare introdusă de intimat.

Având în vedere

nelegala sesizare a instanței de contencios administrativ cu prezenta acțiune

în constatare, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii

condițiilor impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se

constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

În raport de cele

anterior expuse, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prima instanță a

realizat o interpretare greșită a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) și (9) din

O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.

293/2008.

Pe cale de

consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ.,

coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite

recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge ca

neîntemeiată acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul M.I. împotriva Sentinței civile nr. 1309 din 11 aprilie

2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 19 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - CL