ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4410/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să aprecieze asupra calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul M.I. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de "lucrător al Securității". Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul M.I. a solicitat respingerea acțiunii în constatare promovată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) ca neîntemeiată.

Prin Sentința civilă nr. 1309 din 11 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul M.I., a constatat calitatea pârâtului M.I. de lucrător al Securității, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de lucrător al Securității este aceea ca această persoană să fi avut calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit în perioada 1945 - 1989, iar a doua condiție vizează activitatea desfășurată, în sensul că, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Curtea de apel a apreciat că, în ceea ce îl privește pe pârâtul M.I.

îndeplinirea primei condiții este evidentă, acesta fiind la nivelul anului 1980 maior și deținând funcția de șef al Serviciului 3 din cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Arad, iar a doua condiție este îndeplinită prin prisma activităților pe care pârâtul le-a desfășurat și a consecințelor acestora. Curtea a apreciat că nu poate fi primită apărarea pârâtului în sensul că prin acele activități și-a îndeplinit sarcinile profesionale, legale la acea dată, căci dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 nu exclud de sub incidența sa situațiile în care lucrătorul Securității acționa în limitele "fișei postului", fiind suficient ca prin respectivele activități să se producă doar o îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale.

Instanța de fond a reținut că, în cauza de față, activitatea expusă prin adresa existentă la dosarul Curții, astfel cum emană de la partea pârâtă M.I., tocmai acest aspect de fapt îl conturează, anume îngrădirea dreptului la viață privată al unui cetățean, prin verificarea mai multor aspecte ale acesteia - mediul familial, relațiile la locul de muncă, religie, exercitarea libertății de mișcare.

Despre susținerile pârâtului, potrivit cărora astfel de activități se desfășoară și în prezent, Curtea a subliniat că acesta ignoră, pe de o parte, contextul diferit, iar, pe de altă parte, că, în ipoteza în care astfel de activități s-ar desfășura, ele pot fi justificate în prezent în măsura în care sunt orientate spre apărarea securității naționale, văzută ca bine colectiv al tuturor cetățenilor, spre deosebire de perioada regimului comunist, când Securitatea constituia un instrument de permanentă teroare exercitată împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale.

Curtea a apreciat că nici apărările privitoare la persoanele care au procedat efectiv la strângerea informațiilor și metodele folosite nu prezintă relevanță, dat fiind că prioritare în analiză sunt conținutul acelor informații și apoi faptul că pârâtul M.I., în calitate de superior ierarhic - șef serviciu, a acceptat acele verificări și a valorificat prin transmitere către solicitantul UM x/I București informațiile obținute, având potențial de atingere a dreptului la viață privată, prin îngrădirea acestuia ca efect al culegerii, centralizării, comunicării și valorificării ulterioare. S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate că partea pârâtă, în calitate de exponent al autorității Statului român prin funcția de ofițer de Securitate, acționa ca agent al acestuia, iar nu de simplu particular, revenindu-i astfel sarcina de a asigura respectarea obligațiilor rezultate din tratatul internațional prin care se recunoștea expres dreptul la viață privată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului declarat se arată că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, în cauză fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 și de art. 304 1 C. proc. civ. Arată recurentul că sentința a fost motivată pe elemente ce nu au legătură cu cauză, evitându-se analiza apărărilor efectuate în baza normelor materiale ce au legătură directă cu cauza. Subliniază recurentul că nici una din activitățile care i se reproșează nu au suprimat, sau îngrădit, sau condus la suprimarea sau îngrădirea drepturilor petentului și nici reclamantul nu a dovedit acest fapt.

Recurentul mai subliniază faptul că instanța de judecată a constatat, de altfel, că nu drepturile petentului au fost încălcate, ci ale fraților acestuia, dar care nu sunt petenți în cauză și nu au promovat o asemenea cerere. Recurentul critică hotărârea instanței de fond și pentru faptul că instanța a apreciat că sunt îndeplinite cele două condiții cerute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv că a fost ofițer de securitate și a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, fără a constata condiția obligatorie și cumulativă ca această suprimare să se facă în scopul susținerii puterii totalitar comuniste, astfel cum prevede legea.

Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. În prezenta cauză, problema dedusă judecății este aceea dacă Curtea de Apel București a fost sau nu legal sesizată de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cu acțiunea în constatarea calității recurentului-pârât de lucrător al Securității, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. După cum s-a relevat anterior, această acțiune în constatare a avut la bază cererile de verificare adresate de numitul B.H.

și numitul M.T.T., prin care aceștia au solicitat verificarea sub aspectul constatării calității de lucrători ai securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului fond informativ nr. x, în care pârâtul M.I. figurează. Înalta Curte apreciază că este fondată critica recurentului, având în vedere că prima instanță, adăugând la lege, a făcut o interpretare eronată a prevederilor art. 1 alin. (1), 7 și 9 din ordonanța mai sus arătată.

Astfel, conform art. 1 alin. (1) din această reglementare, orice cetățean român sau cetățean străin care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanțe și în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională; acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.

Art. 1 alin. (7) din ordonanță prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Art. 1 alin. (9) din ordonanță precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1) - (3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică. Rezultă că acțiunea în constatare prevăzută de art. 11 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008, modificată și completată, poate fi formulată în scopul de a se constata calitatea de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei care solicită verificarea/sau, din oficiu, pentru persoanele prevăzute la art. 4 și art. 5 din ordonanță. În speță, nu s-a contestat calitatea recurentului-pârât de fost angajat al Securității. Astfel, din interpretarea textelor legale anterior citate, se poate desprinde ideea că nu orice persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.

Pe de altă parte, în ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu și a altor persoane. Cu alte cuvinte, legea în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea. Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calității de lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate, dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.

Ca atare, exercitarea dreptului de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate al unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei persoane, iar nu și altor persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă au fost împuternicite cu procură specială și autentică în acest scop. Într-adevăr, în cauza de față, atât acțiunea în constatare, cât și nota de constatare anexată acesteia au avut în vedere cererile de verificare formulate de numiții B.H. și M.T.T., persoane care nu au nicio legătură cu măsurile luate sau aprobate de recurent, individualizate în respectiva notă de constatare.

O dovadă în acest sens o reprezintă și documentația prezentată de intimat, aflată la dosarul de fond. Din nota de constatare din 26 iunie 2012, emisă în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, precum și din înscrisurile depuse la dosarul de fond, rezultă că recurentul a contribuit la instrumentarea dosarului nr. I 259078, titular M.T.T. și a dosarului nr. I 210847, titular B.N. Este de observat faptul că, în ceea ce privește dosarul în care este titular numitul M.T.T., verificarea acestuia s-a făcut pentru că această persoană era ofițer cu grad de căpitan la Biroul Meteo din Comandamentul Diviziei 70 Aviație, persoanele urmărite fiind însă frații acestuia, care nu au făcut cerere de verificare a pârâtului.

În acest context, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, verificarea s-a făcut la cererea expresă a serviciului de contraspionaj, fiind o lucrare de "cadre" pentru verificarea și completarea dosarului ofițerului. Astfel, din studiul cererii informative se observă că ambii frați ai persoanei vizate, care mai era și ofițer, aveau tentative și manifestări evidente de trecere a frontierei, afectând situația ofițerului prin presiunile ce se puteau pune asupra acestuia de organizațiile de informații străine, mai ales dacă aceste persoane reușeau să ajungă în străinătate, existând posibilitatea de a fi racolat de agenturile străine.

Rezultă, așadar, că cel care a făcut cererea era urmărit în procedurile interne ale securității, fiind ofițer de informații, care avea 2 rude, frați, cu intenție de evaziune - emigrare în străinătate, lucru ce ar fi adus atingere probității acestuia prin periclitarea situației sale profesionale, în sensul expunerii la presiuni și acțiuni provocatoare ale unor servicii de informații, dat fiind că frații acestuia reprezentau o posibilitate de șantaj extrem, cât și compromiterea acestuia prin cooptarea lui în cultul baptist, cult pe care activitatea operațională și de culegere de informații naționale o aveau în vizor prin descoperirea unor agenți provocatori ori de informații din cadrul acesteia.

Din actele și lucrările dosarului mai rezultă faptul că serviciul în care activa pârâtul nu a lucrat cazul, iar informațiile au fost doar comunicate la București de serviciul 3 Arad, informații care au fost puse la dispoziție de serviciul 1 județean Arad, care avea atribuții de contraspionaj, deci rolul pârâtului a fost doar acela de a trimite mai departe informațiile comunicate de serviciul 1. Se mai observă și faptul că acțiunea de verificare nu s-a desfășurat sub supravegherea sa, ci a unui alt ofițer, care se individualizează ca fiind Mr. C. M. În ceea ce privește Dosarul nr. I 210847, atât acțiunea în constatare, cât și nota de constatare anexată acesteia, au avut în vedere cererea de verificare formulată de numitul B.H., persoană care nu are nicio legătură cu măsurile luate sau aprobate de recurent, individualizate în respectiva notă de constatare, titular al dosarului fiind B.N.

Ca atare, în raport de probatoriul administrat, numiții M.T.T. și B.H. nu pot avea calitatea de subiecte ale unor dosare din care să rezulte că ar fi fost urmărite de către Securitate, mai precis, de către recurent, prin activitățile întreprinse sau dispuse de către acesta. Prin urmare, cererile de verificare a calității de "lucrător de Securitate", formulate de aceste persoane fizice, nu puteau să stea la baza prezentei acțiuni în constatare introdusă de intimat. Având în vedere nelegala sesizare a instanței de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatare, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii condițiilor impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

În raport de cele anterior expuse, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prima instanță a realizat o interpretare greșită a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) și (9) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul M.I. împotriva Sentinței civile nr. 1309 din 11 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2014. Procesat de GGC - CL