ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4179/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4179/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond

La data de 28 noiembrie 2011, sub nr.

10123/2/2011, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, cererea

reclamantei Asociația R.F. din Câmpina prin care a chemat în judecată pe

pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Organismul

Intermediar Regional Pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea

Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia, Direcția Generală Autoritatea de

Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane

Regiunea Sud Muntenia, prin care a solicitat obligarea acestora la plata

diferențelor din contract neachitate, precum și la plata de daune morale.

De asemenea a

solicitat anularea Deciziei nr. 47/CAN din 22 iulie 2011 a DGAM-POSDRU.

La 6 februarie 2012 a

fost depusă cererea precizatoare de către reclamantă indicând faptul că

solicita anularea Deciziei nr. 47/CAN din 22 iulie 2011, a Procesului-verbal de

constatare E983/AZ din 22 iulie 2011, Deciziei nr. E 6007din 3 decembrie 2010

și Procesului-verbal de constatare nr. E8829/AZ din 15 noiembrie 2010.

La 7 februarie 2012

pârâtul MMFPS a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile netimbrării,

inadmisibilității introducerii în cauză a tuturor salariaților care au semnat

documente administrative, a lipsei calității sale procesuale pasive.

La termenul din 9 mai

2012 au fost puse în discuție excepțiile invocate de pârâtul MMFPS prin

întâmpinare.

Cauza a fost repusă

pe rol la 13 iunie 2012, întrucât nu au fost citate persoanele fizice de la

filele 18 - 19 din primul volum al dosarului, și s-a pus în vedere reclamantei

să indice domiciliile a doi pârâți, persoane fizice.

A.J.O.F.M. Prahova a

depus o cerere prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive

a persoanelor fizice P.F. și R.C., precum și a instituției.

Întrucât la termenul

din 14 noiembrie 2012 nu a fost procedura legal îndeplinită cu pârâta I.L.C.,

reclamanta a renunțat la judecată în contradictoriu cu această pârâtă.

La același termen au

fost puse în discuție excepțiile invocate de pârâți și s-a acordat cuvântul și

pe fondul cauzei.

Prin Sentința nr.

7197 din 19 decembrie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității și lipsei

calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale și a lipsei calității procesuale pasive a celorlalți pârâți,

și a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația R.F. din Câmpina, ca

neîntemeiată.

Pârâtul MMFPS a

invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității capătului de cerere prin

care a chemat în judecată funcționarii publici ca persoane fizice, considerând

că reclamanta putea să se judece numai cu instituțiile la care aceștia erau

funcționari și nu cu funcționarii ca persoane fizice.

A reținut instanța că

excepția invocată este neîntemeiată față de dispozițiile art. 16 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Funcționarii publici,

persoane juridice pot figura ca pârâți ori de câte ori reclamanții solicită pe

lângă anularea unor acte administrative și plata unor despăgubiri pentru

prejudiciile cauzate de acele acte.

Astfel, s-a constatat

că atât excepția inadmisibilității capătului de cerere formulat în

contradictoriu cu pârâții persoane fizice, cât și excepțiile lipsei calității procesuale

pasive a respectivilor funcționari publici sunt neîntemeiate.

Cu privire la

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MMFPS s-a reținut că la

dosarul cauzei se află răspunsul acestui pârât la plângerea prealabilă a

reclamantei; s-a reținut că în cazul în care nu ar fi fost competent să

soluționeze respectiva plângere, ar fi trebuit să o înainteze autorității

competente.

Mai mult, s-a reținut

că reclamanta a solicitat și acordarea unor daune materiale și morale, astfel

că, având în vedere această solicitare, nu s-a reținut lipsa calității

procesuale pasive a pârâtului MMFPS, acțiunea fiind formulată în contradictoriu

și cu acesta.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive a funcționarilor din cadrul A.J.O.F.M.

Prahova care au îndeplinit funcții de directori, P.F. și R.C., s-a reținut de

asemenea că reclamanta a solicitat daune materiale de la aceste persoane,

astfel că a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a celor două

funcționare mai sus indicate.

Cu privire la fondul

cauzei, s-a reținut că acțiunea reclamantei, astfel cum a fost

precizată/completată este neîntemeiată în considerarea următoarelor argumente.

În martie 2008 între

reclamantă în calitate de beneficiar și MMFPS AMPOSDRU ca și autoritate contractantă

și OIR-POSDRU în calitate de autoritate de implementare a fost încheiat

contractul de finanțare nerambursabilă identificat PHARE

2006/018-147.0402030101.310 "Ecluza Prahoveana a Incluziunii

Sociale".

Costul total eligibil

al Proiectului a fost estimat la valoarea de 163500 euro fără TVA.

La 15 noiembrie 2010

a fost înregistrat sub nr. E 8829/AZ procesul-verbal de constatare întocmit de

MMFPS AMPOSDRU la data de 2 noiembrie 2010 privind proiectul de mai sus, proces

verbal în care s-au reținut o serie de nereguli, precum și faptul că în

perioada ianuarie 2010 - august 2010 beneficiarul nu a putut fi contactat de

către ofițerii din cadrul OIR-POSDRU Sud Muntenia.

S-a calculat astfel o

creanță bugetară în sumă totală de 500464,64 lei (echivalentul a 116800 euro),

sumă primită în avans de reclamantă.

Împotriva acestui

proces-verbal, reclamanta a formulat contestație.

A observat instanța

că singurele aspecte relevante pentru cauză atât în contestație, cât și în

acțiune se referă la faptul că în primul proces-verbal de constatare contestat,

cel din noiembrie 2010 s-a reținut că reclamanta nu ar fi depus în termen

rapoartele trimestriale, respectiv raportul pe trimestrul IV și cel final.

S-a apreciat că la

dosar se află două adrese de înaintare din 16 iunie 2009, privind raportul

trimestrului 4 și respectiv din 21 septembrie 2009 privind raportul final, însă

s-a observat ca ambele aceste două rapoarte sunt depuse cu depășirea termenelor

prevăzute la art. 7.2.1 din contractul de finanțare nerambursabilă, deoarece

ultimul trimestrul și perioada de implementare s-a încheiat la 30 aprilie 2009

conform prevederilor art. 2 din contract, raportate la data ultimei semnături

31 martie 2008.

A constatat instanța

că reclamanta nu a dispus niciun alt înscris de natură a demonstra că cele

reținute în actele contestate nu ar fi corecte și legale.

S-a mai reținut că

totuși reclamantei i s-a permis depunerea din nou a rapoartelor, inclusiv al

celui final și prin procesul-verbal de constatare din 15 iulie 2011 și prin

Decizia contestată nr. 47/CAN din 22 iulie 2011 s-a reevaluat situația

contractului de finanțare încheiat de reclamantă cu pârâtele și s-a stabilit o

creanță bugetară mai mică decât cea inițială.

Instanța a reținut că

încă din februarie 2009 au fost constatate grave nereguli cu ocazia vizitelor

speciale.

De asemenea s-a

reținut că în februarie 2010 reclamantei i s-a restituit raportul final în

vederea refacerii, iar reclamanta nu a refăcut și redepus respectivul raport,

decât după primirea primului proces-verbal în care se stabilea recuperarea

întregii sume de care a beneficiat în baza contractului de finanțare din cauză,

adică în martie 2011.

A observat instanța

că reclamanta a recunoscut prin adresa din 8 iunie 2009 că, în data respectivă

nu era în măsură să depună raportul pe trimestrul 4, neavând nicio relevanță că

o structură parteneră era cauza respectivei situații.

În opinia instanței,

reclamanta avea obligația folosirii fondurilor numai pentru plățile din

descrierea proiectului și bugetul proiectului.

Instanța a constatat

că reclamanta a indicat doar la nivel declarativ că a îndeplinit toți

indicatorii proiectului, aspect nedovedit în cauză.

În ceea ce privește

aspectele privind discriminarea, s-a reținut că nu au nicio relevanță în cauză

deoarece obiectul cauzei nu este constatarea unei situații de discriminare,

cererea nefiind introdusă în baza O.G. nr. 137/2000 și nici nu are ca obiect

contestarea unei hotărâri a Consiliului Național pentru Combaterea

Discriminării.

Față de prevederile

contractuale, instanța nu a reținut o culpă a pârâților și a funcționarilor

publici din cadrul acestora în ceea ce privește neacordarea concursului sau

faptul că reclamanta nu ar fi fost sprijinită în desfășurarea proiectului.

În opinia instanței,

sunt neîntemeiate în acest context, și solicitările reclamantei de obligare a

pârâților la plata de daune materiale sau morale, de obligare la plata

diferențelor din contract.

exercitată

Împotriva Sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs Asociația R.F.

Câmpina, considerând-o ca fiind netemeinică și nelegală.

În motivarea căii de

atac, în esență, se aduc următoarele critici sentinței recurate:

- instanța de fond nu

a aplicat prioritar dreptul comunitar;

- nu a fost analizat

fondul cauzei și "interesul legitim al reclamantei";

- sentința încalcă

principiul realizării obiectivelor contractului, principiul proporționalității

pedepsei, principiul continuității metodologice, fiind aplicate greșit și

normele de drept material;

- în cauză se ridică

problema contradictorialității cifrelor reținute de intimată.

Intimații-pârâți au

depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca

nefondat, susținând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, întrucât

reclamanta-reclamantă nu a respectat prevederile contractuale privind depunerea

raportului final, fiind constatate și încălcări grave ale obligațiilor asumate

prin contractul de finanțare.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul formulat, reține că acesta este nefondat pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Rezultă din

dispozitivul și considerentele sentinței recurate că instanța de fond a

analizat cauza și s-a pronunțat atât asupra excepțiilor invocate cât și pe

fondul cauzei, astfel că susținerea potrivit căreia prima instanță nu a

analizat fondul cauzei este nefondată.

În altă ordine,

hotărârea recurată este temeinică și legală, fiind nefondate criticile

recurentei care se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Situația de fapt expusă

de pârâtă în cuprinsul întâmpinărilor formulate cât și cronologia derulării

evenimentelor până la emiterea actelor administrative contestate, astfel cum a

fost reținută și de instanța de fond nu a făcut obiectul vreunor critici.

Recurenta-reclamantă

deși susține că nu a fost aplicat prioritar dreptul comunitar, nici în

cuprinsul cererii de chemare în judecată și nici în calea de atac nu

menționează/indică în concret care dispoziții comunitare nu au fost aplicate în

cauză.

Referitor la

principiul invocat, al realizării obiectivelor contractului, astfel cum însăși

recurenta a afirmat, aceasta rezultă din prevederile art. 1.1. și 7 din

Contractul de finanțare nerambursabilă PHARE 2006/018-147.0402030101.310.

Potrivit prevederilor, beneficiarul finanțării nerambursabile este răspunzător

pentru implementarea proiectului în termenii și condițiile stabilite în

contrat.

Or, scopul

contractului a fost acela de acordare a finanțării nerambursabile pentru

implementarea Proiectului "Ecluza Prahoveană a Incluziunii Sociale",

cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale, iar în cazul constatării

neregulilor, recuperarea sumelor plătite necorespunzător să se facă conform

prevederilor legale în domeniu, respectiv O.U.G. nr. 79/2003, H.G. nr.

1306/2007.

Potrivit art. 7.1.16

din contractul de finanțare menționat anterior prin neregulă se înțelege orice

abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum și orice

nerespectare a prevederilor contractului de finanțare a legislației comunitare

și naționale în domeniu, rezultată dintr-o acțiune sau omisiune a

beneficiarului care are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului

general al Comunității Europene, bugetelor administrate de aceasta ori în

numele acesteia sau a bugetelor din care provine finanțarea publică națională.

Conform art. 7.1.17

din Contract, constatarea neregulilor și recuperarea sumelor plătite

necorespunzător se realizează conform prevederilor legale în domeniu, respectiv

O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum

și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, cu

modificările și completările ulterioare și a H.G. nr. 1306/2007 pentru

aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003.

Conform art. 2 lit.

a) din O.G. nr. 79/2003 "neregula reprezintă orice abatere de la

legalitate, regularitate și conformitate, în raport cu dispozițiile legale

naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale

altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții care prejudiciază

bugetul general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta

ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă

printr-o cheltuială necuvenită".

Prin actele

contestate în cauză s-a stabilit că nu a fost respectat contractul de finanțare

și legislația în domeniu, respectiv că nu au fost respectate procedurile de

achiziție, nu au existat documente justificative sau nu au fost întocmite

conform prevederilor legale, nu a fost respectată Anexa I - Descrierea

Proiectului și Anexa II - Bugetul Proiectului, anexe ale contractului de

finanțare.

Aceste fapte se

circumscriu noțiunii de neregulă, astfel cum a fost definită potrivit

dispozițiilor legale și contractuale menționate anterior.

Analizând cauza, se

reține că nici la fond și nici în recurs nu au fost depuse dovezi care să

combată constatările referitoare la neregulile stabilite de autoritatea pârâtă

în cuprinsul actelor contestate, fiind făcute doar afirmații fără temei legal

și probator privind îndeplinirea obiectivelor Proiectului, cu respectarea

obligațiilor legale și contractuale asumate.

Din cuprinsul Minutei

încheiată la 21 ianuarie 2009, al Rapoartelor de vizită de monitorizare nr.

4989 din 11 decembrie 2008 și nr. 5745 din 3 februarie 2009, cât și din Adresa

nr. 42 din 8 iunie 2009, cu nr. de intrare la OIR-POSDRU Sud Muntenia nr. 7673

din 9 iulie 2009, rezultă că au fost constatate încălcări ale obligațiilor

asumate prin contractul de finanțare nerambursabilă, acestea fiind cunoscute și

recunoscute de reprezentanții recurentei-reclamante.

Prin urmare, în mod

corect s-a reținut că reclamanta nu a dovedit că neregulile consemnate și

reținute în actele administrative contestate nu sunt reale, astfel că nu se

poate susține realizarea obiectivelor contractului cu respectarea prevederilor

contractuale și legale incidente în cauză. Mai mult, potrivit art. 7.1.14 din

contractul de finanțare, autoritatea contractantă și cea de implementare nu

sunt responsabile pentru managementul defectuos sau eșecul Proiectului, toată

responsabilitatea revenind recurentei-reclamante.

În consecință, în mod

corect s-a stabilit de autoritatea pârâtă că recurenta-reclamantă are de

restituit suma de 88.478,59 euro din avansul primit - cheltuieli declarate

neeligibile ca urmare a nerespectării contractului de finanțare și legislației

din domeniu.

Rezultă din actele

contestate că beneficiarului i s-a impus restituirea sumelor formate doar din

cheltuielile declarate neeligibile, defalcat pentru fiecare tip de

activitate/costuri.

Deci, aceste sume în

mod corect au fost individualizate și impuse prin actele contestate emise cu

respectarea dispozițiilor O.G. nr. 79/2003, astfel că nici celorlalte critici

invocate de recurenta-reclamantă nu pot fi reținute ca fiind fondate.

În altă ordine, se

impune a sublinia că principiul proporționalității a fost introdus prin O.U.G.

nr. 66/2011, respectiv art. 2 lit. n), însă acest act normativ nu este incident

în cauză.

Față de toate

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, va

respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Asociația R.F. Câmpina împotriva Sentinței nr. 7179 din 19

decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - NN