ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2486/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2486/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I
civilă, la data de 11 august 2015 sub
nr. 3046/1/2015 contestatorul G.M. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 317
pct. 2, art. 318, art. 319 C. proc. civ., anularea deciziei nr. 484 din 18 februarie
2015 a acestei instanțe ca fiind nelegală și netemeinicia.
În motivare, contestatorul a arătat că
pretențiile deduse judecății în litigiul finalizat prin hotărârea contestată în
prezenta cauză nu au fost analizate de către instanța de recurs prin prisma
art. 96 clin Legea nr. 303/2004, deși în virtutea rolului să activ reglementat de
art. 129-190 C. proc. civ., instanța putea și trebuia să aplice art. 48 din Constituția
României, text legal ce nu condiționează obligarea Statului Român la repararea prejudiciului
numai în cazul existenței unei hotărâri de condamnare. așa cum s-a motivat În decizia
atacată.
Contestatorul a mai arătat că în toate
plângerile ce au stat la baza pretențiilor sale nu a fost analizată latura civilă
a cauzei, nu s-au administrat probatoriile necesare, hotărârile pronunțate sunt
nedrepte, întrucât nu reflectă adevărul în cauză și a precizat că va completa aceste
critici după ce va lua cunoștință de conținutul deciziei atacate.
Analizând cauza, Înalta Curte constată
următoarele:
Fotrivit art. 133 alin. (1) C. proc. civ.
„cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului,
obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă".
Alin. (2) al aceluiași articol statuează
că „lipsa semnăturii se poate totuși împlini în tot cursul judecății. Dacă pârâtul
invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima
zi de înfățișare următoare, iar când este prezent în instanță, în chiar ședința
de judecata în care a fost invocată nulitatea".
Textul legal reglementează nulitatea, ea
sancțiune incidență în cazul lipsei mențiunilor esențiale ale cererii de chemare
în judecată.
Semnătura este o condiție de formă esențială,
întrucât ea atestă în mod neechivoe nu numai voința părții de a se judeca, ci și
exactitatea conținutului cererii de chemare în judecată.
Regimul juridic al nulității este însă
diferit, în sensul că absența numelui părților sau a obiectului cererii este sancționată
cu nulitatea, fără ca legea să acorde posibilitatea împlinirii acestor lipsuri,
în vreme ce, pentru lipsa semnăturii, art. 133 alin. (2) C. proc. civ. permite remedierea
în tot cuprinsul judecății, dar nu mai târziu de prima zi de înfățișare ce urmează
după invocarea neregulariîății procedurale.
În cauză, pentru termenul de judecată dîn
11 noiembrie 2015 contestatorul a fost citat cu mențiunea de a semna contestația
în anulare, sub sancțiunea anulării cererii prevăzută de art. 133 alin. (1) C. proc.
civ., citația fiind emisă la data de 18 septembrie 2015.
Contestatorul avea posibilitatea de a transmite
la dosarul cauzei o copie semnată a cererii, ele a se prezenta la compartimentul
arhivă pentru a semna personal cererea ori de a se prezenta Ia termenul de judecată
pentru acest lucru.
Cum deși legal citat, acesta nu a complinit
neregularitatea procedurală învederată prin citație și nici nu s-a prezentat Ia
termenul de judecată pentru a beneficia de dispozițiile art. 133 alin. (2) C. proc.
civ., Înalta Curte va anula contestația în anulare, ca nesemnată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca nesemnată, contestația în
anulare formulată de contestatorul G.M. împotriva deciziei nr. 484 din 18 februarie
2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,
11 noiembrie 2015.